Astăzi 19 Septembrie 2018, Miercuri - Ultima actualizare la 18 Septembrie 2018
Abonamente

Atitudini 23 Decembrie 2011, ora 04:45    Din editia print

Marime Font

Neprimirea jertfei

Astfel numai, Părinte, eu pot să-ţi mulţumesc,
Că tu mi-ai dat în lume norocul să trăiesc.
M. Eminescu

 
 
 

Numeroase vestigii, materiale şi spirituale, arată că lumea întotdeauna s-a sprijinit în ceea ce are mai bun pe jertfa unui zeu, erou sau chiar a unui om comun.

M. Gorki, călătorind prin stepele Basarabiei, a cules o legendă - iar legendele sunt preistoria noastră -, căreia i-a dat numele personajului principal, Danko - ucrainizarea numelui românesc Dan este evidentă. Acesta, ca să-i scoată pe semenii săi din nesperanţă şi din smârcurile întunecate ale pădurilor, şi-a rupt inima din piept, care a străluminat ca un soare, şi i-a călăuzit pe oameni spre viaţă şi lumină. Dar în goana lor spre mai bine, oamenii au uitat de muribundul Danko, au călcat în picioare şi i-au strivit inima. Aceasta s-a risipit în mii de scântei, ridicându-se stele pe bolta cerească.



Este exemplul de jertfă primită ingrat, cel autojertfit fiind imediat „consumat” şi imediat uitat.
Aparent păgân (= precreştin) în mesajul său de suprafaţă, poemul Rugăciunea unui dac de M. Eminescu opune creaţiei dumnezeieşti revolta născută din durere. Strămoşul nostru îi mulţumeşte Părintelui ceresc că i-a dat norocul să trăiască. De-ar fi fost mai puţin norocos, cel care se revoltă pentru duritatea vieţii, ar fi putut să nu trăiască în această lume, dar ar fi trăit, totuşi, fără ajutorul părintelui ceresc, însă în lumea cealaltă, din care doar norocul de origine divină l-a adus în lumea creată de Dumnezeu. Însă dacul este vădit nemulţumit de lumea în care „are norocul să trăiască” şi nu-şi ascunde dorinţa de a dispărea cât mai repede în „stingerea eternă”, adică în lumea în care s-a aflat înainte de a fi norocit cu traiul în această lume...

Dacul îşi cheamă stingerea eternă pentru a reveni în propria-i fiinţă, spre care, aşa cum bine se ştie, preferă să meargă prin propria jertfă, nu prin una străină, fie şi a unui zeu.

Dacii nu se mai recunosc azi decât, poate, în dansurile tropotite ale oşenilor şi maramureşenilor, iar pentru cine ştie să asculte sunetele lumii ca pe o muzică - şi în bătuta moldovenească. Şi tropotesc dacii, oşenii şi moldovenii cu atâta înverşunare, de ai zice că vor să-l bage pe diavol în iad, de parcă ar da „cu cuţitul în piatră”!

Şi în legenda gorkiană, şi în poemul eminescian, şi în tropotita oşenească şi bătuta moldovenească strămoşul nostru dac şi urmaşul său contemporan nu-i un smerit şi un cuminte, cum se cuvine să fie unui creştin, ci un revoltat deschis sau ascuns faţă de lumea în care „are norocul să trăiască”.

E o filosofie ce nu se prea potriveşte cu cea a creştinismului, căci nici jertfa lui Iisus încă nu este primită de moştenitorii dacilor:
Să cer a tale daruri, genunchi şi frunte nu plec,
Spre ură şi blestemuri aş vrea să te înduplec,
Să simt că de suflarea-ţi suflarea mea se curmă
Şi-n stingerea eternă, dispar fără de urmă!

„Erezia” acestor versuri este atât de evidentă încât se poate afirma că Eminescu îşi autoanulează propria convingere patetică, avansând o alta, în cheie artistică: Suntem păgâni şi punctum! Căci atâta timp cât opera lui Eminescu mai există în noi - şi ea va exista pururi, căci noi l-am creat pe Eminescu şi opera lui, ca să supravieţuim în istorie! - dacul se mai închină atoateizbăvitoarei morţi - stingerii eterne, deci creştinarea Daciei, care a început, spre deosebire de romanizare, fără foc şi sabie, mai continuă.

Până la primirea deplină a jertfei pentru care s-a născut Iisus. 

Un articol de: Vlad Pâslaru
blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi

Istorie 18 Septembrie 2018, ora: 19:33

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut”

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut” Din editia print

Un reportaj al ziarului „Ardealul (Transilvania)” despre prima ședință a parlamentului Basarabiei, care în 1918 a votat Unirea cu România Continuăm publicarea materialului „Dare de seamă asupra primei ședințe a Sfatului Țării din 21 noiembrie 1917”,...

( ) Citeşte tot articolul

Istorie 18 Septembrie 2018, ora: 08:04

Semnificaţii istorice pentru 18 septembrie / 1923 - S-a născut Regina Ana, soţia Regelui Mihai al României

Semnificaţii istorice pentru 18 septembrie / 1923 - S-a născut Regina Ana, soţia Regelui Mihai al României Foto: Mediafax.ro/Afp

1970 - A murit, la doar 28 de ani, Jimi Hendrix, considerat unul dintre cei mai mari chitarişti rock din lume. Stilul său de a cânta la chitara electrică a influenţat majoritatea chitariştilor moderni. În 2003 a fost numit de revista Rolling Stone „Cel mai mare chitarist al...

( ) Citeşte tot articolul



Editorial 17 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Cât de mult ne urăsc!

14 septembrie 2018, Ziarul TIMPUL

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 16 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

România ar putea juca un rol important în reconstrucţia Siriei

Siria a cunoscut cea mai complexă criză dintre statele lovite de Primăvara Arabă, afundându-se într-un război civil care a opus regimul de la Damasc şi forţele rebele, alături de care s-au adăugat pe parcurs alte grupări din afara ţării.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 13 Septembrie 2018, de Dan Nicu

O tragedie uitată – Cehoslovacia anului 1968

În a doua jumătate a lunii august, Europa a marcat 50 de ani de la invadarea Cehoslovaciei de către trupele URSS şi ale altor state din blocul sovietic.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 12 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Caritate sau reclamă?

Ori mai degrabă aș spune că ambele. Și când spun acest lucru, o fac cu convingerea că reclama va fi condiționată cu timpul de caritate.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 11 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

Zece ani de la războiul ruso-georgian. Cauze și efecte

În această săptămână, s-au împlinit zece ani de la războiul ruso-georgian, care a condus la apariția a două noi conflicte înghețate în Regiunea Extinsă a Mării Negre: Abhazia și Osetia de Sud, recunoscute ca state independente, cu precădere, de către Federația Rusă. 

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 10 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

27 de ani

A mai trecut un an de la declararea independenței. Unii dintre noi au sărbătorit, au ţinut discursuri, au dansat, au mers la concerte. De parcă totul ar fi fost minunat. 27 de ani de dezamăgiri.

() Citeşte tot articolul

Editorial 10 Septembrie 2018, de Constantin Tănase

Tata cu trei feciori

Nu știu de ce, poate de-atâta că vine sezonul rece, când moldovenii (etnicii români), dârdâind de frig, revin la îndeletnicirea lor milenară – crearea folclorului – poate pentru că s-au întors deputații din vacanță și reîncepe sezonul fierbinte,...

() Citeşte tot articolul