Dar știm un lucru: dacă avem sau nu iubire. Pentru cei din jur, dar mai ales pentru Dumnezeu. Și iubirea ne poate salva. Fiindcă avem momente când fie ne bucurăm de viață, fie devenim prea egoiști, fie suntem prea obosiți ca să reușim să ne rugăm cum trebuie.
Și în aceste momente în care eul nostru copleșește timpul pe care ar trebui să i-L dăm Domnului nostru Iisus Hristos, există un gând simplu care ne poate ține în legătură cu El. Iisus e cu noi. Iar gândul acesta ne poate păzi de hulă, de răutate, de indiferență.
Chiar și atunci când muncim două săptămâni neîntrerupt sau când suntem într-un (egoist și) fascinant concediu. E suficient să ne amintim că Iisus nu ne părăsește. Și nu e cu noi ca să ne spioneze dacă facem bine sau dacă greșim, ci e din dragostea aceea cu care Dumnezeu mai întâi a iubit lumea. Dragoste de care noi nu suntem vrednici, nici în stare a o dobândi sau a o simți noi înșine.
Iubirea cu care Dumnezeu acoperă lumea e cea în care ne iartă, e cea în care Iisus a acceptat să moară pentru noi, cea în care S-a oferit pe Sine pentru viața lumii.
Dacă am avea această dragoste în gând, dacă am ști în permanență, oricât de obosiți am fi sau oriunde ne-am afla, că în dragostea Lui, Iisus rămâne veșnic cu noi, am reuși să devenim mai buni chiar și atunci când nu ar fi scopul nostru principal.
E foarte important să conștientizăm că relația cu Dumnezeu nu e ca cea cu părinții, pe care poți să îi telefonezi o dată pe săptămână, să îi vizitezi o dată pe lună, fără să aibă acces mai mult la noi decât le oferim.
Relația cu Dumnezeu e una permanentă. Dacă accepți dragostea Lui și dacă deschizi ușa inimii (ce are mâner doar pe dinăuntru), El devine (cum de altfel și e!) aerul pe care îl respiri. Atotprezența lui e în primul rând permanență. De aceea nu trebuie să ne lăsăm copleșiți de tristețe în singurătate sau de uitare printre prieteni, ci să ținem acest gând ca pe o rugăciune: Tu ești cu mine.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
