Aşa-i trebuie! A găsit ce-a căutat!
Pentru că acesta n-ar fi mărşăluit joia trecută în niciun caz prin oraş în pas cadenţat, între Igor Dodon şi Renato Usatâi, ca să ceară libertate pentru Grigori Petrenko, patriotul care se pregătise cu grupul militar „ANTIFA” să scalde republica în cea mai paşnică baie de sânge. Laşul preşedinte liberal n-ar fi mers împreună cu poporul la Televiziune, ca să ceară timp de emisie pentru Renato Usatâi, pentru ca republica să asculte frumoasele lui expresii de penitenciar cu „îl voi vârî pe Timofti sub asfalt” şi altele sau cu mărturisirile lui sincere că el acţionează după scenarii pe care i le elaborează zilnic FSB-ul rusesc. (Iar înregistrările telefonice ale lui Filat, filmările din alcovul acestuia, faptul că dânsul cunoaşte cu două-trei zile mai înainte tot ce gândesc Candu şi Gurin, dovedesc că el nu e ca alţii un laudă-mă gură că ţi-oi da friptură).
Ghimpu n-ar fi cerut de la conducerea TVM ca lui I. Dodon să i se dea dreptul să rupă harta României Mari la televizor şi seară de seară să le transmită telespectatorilor salutări cordiale din partea lui Putin şi a tovarăşei Greceanâi.
Desigur că acest trădător, Mihai Ghimpu, dacă nu intra cu deputaţii săi în guvernul impostorului Filip, ar fi fost invitat şi el să participe, ca toată lumea de bună-credinţă, la Mitingul Interfrontului de duminică din Piaţa Marii Adunări Naţionale, căreia (ţinâd cont de faptul că liderii prevăzători ai ”Platformei DA” i-au expulzat încă în vară pe toţi unioniştii-mucoşi de la ”Tinerii Moldovei” şi ”Alianţa 2012”) ar trebui de urgenţă să i se schimbe denumirea în Piaţa NU! (Niciodată Unirea!), şi ar fi stat între Dodon şi Usatâi, dar şi lângă Hadârcă, pentru ca să dovedească întregii lumi că, chiar împărţit pe bucăţele, partidul lui este unitar ca niciodată.
El îşi merită pe deplin numele de „Iuda”, pentru că l-a trădat pe Iisusul socialismului moldovenesc Igor Dodon şi pe dumnezeul rakeţilor bălţeni Renato Usatâi şi n-a venit cu ei, ca să-i aclame pe vorbitorii patrioţi care au rostit nişte adevăruri fundamentale (avocata Ursachi: „Eu nu mă tem de Moscova, ci de Plahotniuc”; R. Usatâi: „Deputaţilor le vom pune coroane de flori pe morminte, o să-i terminăm…, o să-i facem scrob”; A. Barbăroşie: „Здравствуйте, мои молдaване!”. A. Tulbure: „Să trecem Moldova printr-un proces de dez-naţificare!”; V. Dolganiuc: „Ţara e unită ca niciodată! Pe toţi – moldoveni, români, ruşi, bulgari, găgăuzi – ne uneşte ura contra lui Plahotniuc; I. Dodon: „Ştefan cel Mare se bucură când ne vede uniţi contra lui Plahotniuc: I. Hadârcă: „Să le fie ruşine celora care n-au venit aici”; Dinu Plângău: „Poporul s-a unit, indiferent de limbă”; I. Ceban: „Pe cele 57 de „iude”, care l-au votat pe Filip, o să le pun la dubă”; V. Năstase: „Libertate deţinutului politic Grigori Petrenko!”; A. Slusari: „Iată, în sfârşit azi, a apărut Naţiunea Moldovenilor!” şi multe alte dovezi că Ghimpu trebuie să-şi ceară iertare de la popor, pentru că n-a fost alături de el atunci când acesta a trecut, cu strigăte de „Ura!”, ”Maldova!” şi „Da!”, în tabăra lui Dodon şi în şatra lui Usatâi.
Dacă acest laş ar fi participat la acest miting al fraternităţii poporului ar fi aflat şi el: că e totuna încotro să ne ducem, către Uniunea Europeană sau către Uniunea Euroasiatică (după cum a spus în aceeaşi zi la televizor I. Dodon: „După alegeri, noi vom anula toate deciziile de eurointegrare”, iar R. Usatâi: „Iar pe iniţiatori – îi vom aresta!”, că e totuna ce denumire are limba, că, în sfârşit, la 24 ianuarie (dar nu cel din 1859, ci cel din 2016) s-a născut „poporul şi naţiunea moldovenească” (a spus A. Slusari), că Gr. Petrenco şi grupul lui, cărora li s-au găsit apartamentele pline cu armament, sunt de fapt „deţinuţi politici”, că „poliţia a atacat populaţia paşnică pentru că a vrut să intre-n Parlament”, că pe Ghimpu l-au bătut (cum a afirmat deputatul I. Ceban) „cei care au votat pentru el” (adică eu şi alţii ca mine, pentru că nu s-a înfrăţit cu Satana care să ne ducă pe toţi în Paradis), iar Plahotniuc, acest individ periculos, trebuie distrus, chiar dacă pentru asta urmează să aruncăm planeta în aer, să distrugem ţara şi să fie lichidat tot poporul.
De aceea, strig şi eu cu mulţimile:
– Jos Ghimpu!
Eu, ca şi toată lumea bună, vreau alegeri anticipate. Ca să-l avem, aşa cum s-au înţeles liderii manifestanţilor, preşedinte al republicii – pe Usatâi (îndeajuns am avut oligarhi la putere, acum noi vrem să avem în fruntea statului şi un bandit, cu acte în regulă, eliberate de celebra grupare de la Solnţevo), care a promis generos că va mări salariile cetăţenilor de 20 de ori şi pensiile de 40 de ori; (să-l ajute Cel de Sus!), prim-ministru – pe Dodon, care s-a angajat să federalizeze Republica Moldova cu Transnistria, apoi – şi cu Federaţia Rusă, cea care, odată cu instalarea lui în fruntea Guvernului, ne va da gazele şi petrolul, ca unor fraţi mai mici, pe gratis, iar procuror general al republicii – pe intransigentul Andrei Năstase, ca acesta să-i pună pe toţi hoţii la răcoare. Întâi pe Plahotniuc, cu toată caracuda lui. Apoi şi pe alţi hoţi de miliarde. Acest fiu al Dreptăţii îl va închide numaidecât, cerând de la Interpol ca să fie extrădat, pe naşul său Victor Ţopa, care în numai 3 luni de zile, cât a fost director al Aeroportului Air-Moldova în timpul guvernării lui Voronin, a luat un credit de un miliard de lei, care s-a volatilizat, ingeniosul manager punând drept gaj toate depozitele şi veceurile aeroportului, care acum, spun cei care le-au reevaluat, nu trag toate împreună nici la un milion de lei.
Ilan Shor, alt hoţ de miliarde, va face şi el închisoare, cu atât mai mult cu cât aeroportul, despre furtul căruia toţi (cei plătiţi) tac mâlc, s-a anunţat zilele trecute că i-ar aparţine tot lui. Cu condiţia ca între timp Shor să nu se mai autodenunţe o dată şi să afirme că restul de 200 de milioane din miliard i le-a dat lui A. Năstase (fără chitanţă, fără martori, fără nicio probă de transfer sau donaţie de lichidităţi, aşa cum a procedat acesta, şi pe bună dreptate, în cazul lui Filat).
Apoi tot omul legii îl va pune la dubă, în sfârşit, şi pe Oleg Voronin, alt hoţ de miliarde, despre care nu se mai spune nimic, ca şi cum ar fi om cinstit, ca şi babacul său. Veaceslav Platon a furat şi el peste 60 de milioane de euro de la „ASITO” şi sunt convins că după alegerile anticipate procurorul general va cere categoric Moscovei, dacă aceasta nu va dori s-o pună de mămăligă, să-l extrădeze, ca sus-numitul să-şi cheltuie banii aici în patrie, şi să mai îmbogăţească şi producătorii noştri de făină de porumb, fostul (sau şi actualul) şef de la „ASITO” mărturisind într-un interviu că el pleacă cu avionul aproape zilnic la Moscova doar ca să mănânce mămăligă, pe care bucătarii de acolo ştiu s-o prepare cu mult mai gustos decât cei de la noi. Desigur, şi Zinaida Greceanâi va fi arestată pentru creditul de 74 de milioane de euro luat de la BEM de către soţul ei, despre care ea a mărturisit recent că nici nu-l cunoaşte.
Iar împreună cu ea va face puşcărie şi oligarhul Igor Dodon (cu zeci de restaurante şi hoteluri cumpărate din banii Federaţiei Ruse, pe care ţara-prietenă i-i trimite ca el să desfăşoare în R. Moldova un „război civil paşnic”), or, anume liderul socialist a început devalizarea Băncii de Economii, a pus preţuri exagerate, cerute de Federaţia Rusă, la gaze, fapt pentru care Iulia Tâmoşenko, fost prim-ministru al Ucrainei, a făcut ani grei de puşcărie. A. Năstase (luni la emisiunea „În profunzime” a vorbit ca un şef de stat: „Oprim pe doi ani de zile orice discuţie despre integrarea europeană”, ca să se poată ocupa cu stârpirea corupţiei, bănuim) va face ca toate cele 18 dosare penale pe numele lui Renato Usatâi să fie puse pe rol ş.a.
Iată ce nu înţelege Ghimpu: că ţara noastră n-ar fi ţară dacă n-ar avea atâţia hoţi. Iar hoţiile, au dovedit acest lucru mai întâi agrarienii, apoi comuniştii, iar acum şi democraţii, sunt cele care consolidează statalitatea noastră.
Cu cât mai multe miliarde vor fi furate, cu atât niciuna dintre ţările sau uniunile statale care doresc lichidarea noastră ca stat (România, spre exemplu, sau Uniunea Europeană) n-o să mai dorească s-o facă, pentru că ulterior vor trebui să-şi asume toate datoriile făcute de ai noştri în numele „bunăstării oamenilor” (deşi noi ştim cine sunt acei oameni, puţini de tot la număr).
Ghimpu nu-mi mai place şi pentru faptul că el se zbate pentru nişte posturi în Guvern pe care le ocupă oamenii lui, pe care însă le pot ocupa alţii cu acelaşi succes.
De ce n-ar fi bun Batrâncea ca ministru al Educaţiei în locul Corinei Fusu? Ca să facă, în sfârşit, ordine în istoria noastră, trecută şi viitoare, chiar dacă la şcoală a avut la acest obiect doar note de „5”, exact cele pe care le avuseră şi părinţii lui când erau aceştia elevi: prin anii ’50?
Grigori Petrenko ar fi potrivit ca ministru al Apărării, în locul lui Şalaru, or, el are deja câteva tancuri ascunse în pădurea de la Orhei.
Iar guvernul lui Pavel Filip e un guvern neputincios, care se bâlbâie şi când tace, ca şi primul lui ministru. Spre deosebire de noi, cei care ieşim să protestăm în Piaţă, el nu ştie ce vrea.
O altă prostie a lui Ghimpu e aceea că dânsul se ţine cu mâinile şi picioarele de jilţul lui de deputat şi nu vrea să cedeze benevol puterea marilor reformatori, lui I. Dodon, de pildă, care prin fraza să: „Mi-i groh… gro… gro-ază… de ce se întâmplă”, spusă ieri la televizor, sau lui R. Usatâi care vorbea, în aceeaşi emisiune, de „covăţica puterii”, ambii dând de înţeles cu grohăiturile şi coviţăiturile lor că vor să ajungă cât mai curând la troaca puterii. Faceţi-le drum, în numele păcii pe pământ, domnilor şi doamnelor guvernanţi, deputaţi, alegători! Fie-vă milă de ei!
Ghimpu şi-a argumentat „trădarea” pentru că se vrea în Europa.
Ian staţi, oameni buni, dar cine ne dă pe noi afară din Europa?!
Dacă vom intra în componenţa Transnistriei sau a Federaţiei Ruse, nu tot între Prut şi până dincolo de Nistru vom rămâne, adică în Europa?
Iată de ce nu-mi place Ghimpu, pentru că e demagog.
Iar eu mă bucur sincer când cei de la tribune îi spun omului nostru necăjit, nedreptăţit, răcit secretul sărăciei şi al durerilor lui nesfârşite de cap: „Tu n-ai pentru că el are!” El – adică Plahotniuc. El – adică Ghimpu.
Nu cunosc câte bogăţii are Plahotniuc. De el trebuie să se ocupe justiţia. Inclusiv Interpolul. Şi cât mai curând! Şi să fie pus să restituie ţara capturată celor trei lideri incontestabili ai poporului răzvrătit.
Ştiu însă că Ghimpu are, după manifestaţiile de săptămâna trecută, o comoţie cerebrală, pe care îl rugăm să o întoarcă poporului. Acum, cât nu-i târziu. Căci, dacă se mai întâlneşte o dată cu poporul, s-ar putea s-o păţească şi mai rău.
Cu el nu te pui!
Zadarnic strigă cei care strigă, de la geamurile Guvernului şi ale Parlamentului:
– Jos poporul!
El nu mai are unde cădea, şi nici ce pierde.
Viitorul e al lui, şi al celora care se conduc de spusa genială a domnului Lenin, învăţătorul tovarăşului Dodon, că doi paşi înapoi înseamnă totdeauna un pas înainte.
Nicolae Dabija
http://www.literaturasiarta.md/
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
