Pentru mine, surpriza a fost nu apariţia cărţii, căci Nicolae Roibu ne-a deprins cu asemenea evenimente, încât a devenit o tradiţie ca, la doi-trei ani, să-şi mai anunţe o nouă apariţie editorială. În plus, fiind colegul meu la TIMPUL, cunoşteam cum a lucrat şi ce a selectat pentru Artişti şi ţărani, eu alegându-mă printre primii cu noua sa carte, despre care, în avalanşa campaniei electorale, nu reuşisem să scriu, precum, din păcate, nu reuşisem să menţionez şi un alt eveniment editorial – Căderea comuniştilor, o carte semnată de unul dintre şoimii vieţii noastre spirituale, Vasile Şoimaru. Surpriza au fost cei care au venit să-l aplaude şi să-l îmbrăţişeze pe autor – mulţi, deşi la aceeaşi oră în oraş se desfăşurau câteva evenimente culturale, printre care şi lansări de carte, inclusiv la Uniunea Scriitorilor. Printre acei care au făcut ca lansarea să fie, într-adevăr, un eveniment cultural au fost interpreţii Mihai Ciobanu, Ion Paulencu, Silvia Goncear, frumoasele surori Osoianu, discipolele lui Ion Paulencu Mariana Vacari şi Mariana Coptu, dar şi Iustina Scarlat-Moraru, şefa Centrului republican de creaţie populară, scriitorii Andrei Burac, Alexei Rău, Nicolae Popa, Eugen Gheorghiţă, Vasile Şoimaru, profesorii Grigore Rusu, Ion Negură, familia Poclitaru, precum şi foarte mulţi „ţărani la cravată”, dintre acei care au înţeles că, fără cultură, nu faci agricultură, despre care Nicolae Roibu a scris – şi va mai scrie! – cu o deosebită dragoste. De fapt, autorul adunase în sala mare a Bibliotecii Naţionale reprezentanţi a două pături sociale care alcătuiesc esenţa societăţii noastre – artiştii şi ţăranii.
Acest lucru l-a menţionat moderatorul întrunirii, scriitorul Vlad Pohilă, care prefaţează proaspătul volum al lui Nicolae Roibu. De altfel, Vlad Pohilă îşi manifestă şi de data aceasta cunoscuta sa sinceritate: „Puţini dintre colegii noştri de breaslă ar fi fost la fel de motivaţi să scoată la lumina tiparului o carte cu un atare mesaj. În cele circa trei sute de file ale noii culegeri de eseuri, interviuri, medalioane semnate de N. Roibu, ca într-un caleidoscop miraculos, se perindă chipuri şi destine, caractere şi evenimente, naşteri şi călătoriri în lumea umbrelor, bucurii şi drame, împliniri şi rateuri, toate însă având un numitor comun, dedublat: ţărani şi artişti, artişti şi ţărani. În cele patru compartimente ale cărţii (Dialoguri uitate, Dinastii, Aniversări şi comemorări, Pro Vatra) au încăput numeroase personalităţi de vază ale culturi româneşti din Basarabia, dar şi un număr impresionant de personalităţi, cumva „nevăzute” sau, mai bine zis – văzute, descoperite de Nicolae Roibu, ca să ne relateze şi nouă despre oameni şi fapte pe lângă care am trecut în grabă, dar care merită toată atenţia, aprecierea şi afecţiunea noastră”.
Probabil, anume faptul că Nicolae Roibu şi-a început activitatea ziaristică la Redacţia literară a postului naţional de radio – cu prea mulţi ani în urmă! – l-a făcut să fie mereu în centrul evenimentelor culturale, să cunoască în detalii viaţa oamenilor de cultură, iar acestea, combinate cu hărnicia sa de titirez şi cu ambiţia de a face surprize celor pe care i-a cunoscut, au culminat cu un ciclu de cărţi care vor rămâne cu ecou de colind sau de clopoţei în viaţa noastră spirituală. Menţionez doar o parte dintre ele: Focul din verb (1990), Cei care au fost şi Să vă spun ce s-a-ntâmplat (1999), Cei care sunt şi Să vă spun ce-am aflat (2000), Spovedanii de Vineri (2003), Lumini şi umbre-n ceas de taină (2005)… Nu vreau să cred că Artişti şi ţărani este cartea cu care el îşi încheie acest… serial, cea ce mă face să insist cu o rugăminte: nu te opri în a face surprize, Nicolae.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
