Economie

Nicolae Testemiţanu şi „Promoţia de aur”

Cei mai mulţi discipoli, doctori în ştiinţe, profesori a pregătit academicianul Gh. Paladi – 33 de medici cu rang ştiinţific, dintre care 2 doctori habilitaţi profesori, care conduc catedrele de profil. Iar academicianul Diomid Gherman a pregătit 27 de medici cu rang ştiinţific, dintre care şase doctori habilitaţi, profesori, astăzi şefi de catedre, directori de institute ştiinţifice.
Dar să revenim la protagonistul acestui articol – Nicolae Testemiţanu, o personalitate remarcabilă, al cărei nume figurează şi pe frontispiciul Universităţii de Medicină din Chişinău.

Nicolae Testemiţanu a absolvit Şcoala medie nr. 1 din Bălţi în 1946, după care, împreună cu A. Nacu, V. Negrescu, A. Secrieru şi subsemnatul, am fost înmatriculaţi la Institutul de Medicină, pe care, tot împreună, l-am finisat în anul 1951. Era un coleg capabil, cinstit, devotat şi întotdeauna îi ajuta pe toţi, deoarece era premiant, era activ şi permanent i se propuneau diferite posturi de conducere. Acelaşi stil de viaţă l-a continuat şi după absolvirea institutului, fiind numit şef al Spitalului Clinic Republican, redactor şi fondator al revistei „Ocrotirea Sănătăţii”, deputat al Sovietului orăşenesc Chişinău etc. La vârsta de numai 32 de ani, a fost propus la funcţia de director (aşa se numea pe atunci) al Institutului de Medicină. Aflându-se în acest post timp de patru ani, a deschis încă patru facultăţi de profil medical – Pediatrie, Stomatologie, Sanitărie şi Perfecţionare a medicilor -, a construit două blocuri cu patru etaje pentru asigurarea procesului didactic, a trecut la predarea medicinei în limba maternă pentru studenţii autohtoni. Pentru a asigura procesul didactic în limba băştinaşilor, a trimis să facă doctorantură la Moscova, Leningrad, Kiev, Odesa, Minsk şi alte oraşe peste 100 de medici moldoveni, la specialităţile care nu aveau cadre băştinaşe.

Organele de conducere ale republicii au observat în Nicolae Testemiţanu un organizator şi un specialist de talie înaltă şi l-au înaintat, ulterior, la funcţia de ministru al Sănătăţii. Şi la acest post s-a manifestat ca un patriot adevărat şi un organizator de forţă. În acea vreme au fost construite mai multe instituţii medicale: Spitalul Republican de Traumatologie şi Ortopedie, Policlinica Stomatologică, Dispensarul Republican de Dermatovenerologie… Însă problema care l-a frământat toată viaţa a fost starea deplorabilă a ţăranului. Anume ţăranului îi reveneau 5,3 vizite pe an la medic, pe când un orăşean avea câte 13,5 vizite. A abordat mereu acest aspect în lucrările sale ştiinţifice.
O altă problemă ce îl preocupa mult era folosirea limbii naţionale în instituţiile statului. Pe atunci, în Constituţie era stipulat că limba de stat este rusa, dar şi „moldoveneasca”, însă la toate manifestările şi în organizaţiile de stat se vorbea numai în limba rusă. El a îndrăznit să introducă folosirea „limbii moldoveneşti” în cadrul Ministerului Sănătăţii. Aceasta a fost ca o explozie, mai ales pentru contingentul rus, care era majoritar prin toate ministerele, dar şi mărul discordiei între colegii de pe atunci. La Institutul de Medicină s-au găsit oameni şovini, meschini, mancurţi, trădători de neam, care l-au învinuit de naţionalism şi că „se uită peste Prut”. La aceste învinuiri, Comitetul Central a organizat o comisie care urma să examineze calomniile adversarilor săi. Primul secretar al CC de atunci, Ivan Bodiul, nu era dispus să-l elibereze din funcţia de ministru, dar au sosit de la Moscova doi demnitari ai Ministerului Sănătăţii şi Comitetului Central din URSS (Danilov şi Baltiiski), care au insistat ca Nicolae Testemiţanu să fie eliberat din postul de ministru. Dumnealui nu şi-a pierdut cumpătul. Mircea Snegur, primul preşedinte al R. Moldova, descrie acest eveniment astfel: „Mulţi dintre acei care au fost ajutaţi şi călăuziţi de Nicolae Testemiţanu s-au dovedit a fi oameni meschini, invidioşi şi nerecunoscători…, însă chiar fiind destituit din post, el nu s-a lăsat învins, căci Nicolae Testemiţanu făcea parte din acei stejari ai lui Ştefan cel Mare, care, pe timp de vijelie, devin mai tari şi mai viguroşi”. A elaborat teza de doctor habilitat, iar peste doi ani a de venit Laureat al Premiului de Stat”.

 
Academicienii Vasilie Anestiade         şi        Gheorge Paladi

Totuşi, trauma psihică provocată de regimul comunist s-a răsfrânt asupra sănătăţii lui şi, la 2 septembrie 1986, la întâlnirea cu colegii de curs – sărbătoare care semnifica 35 de ani de la absolvirea institutului – a fost doborât de un atac de cord. Doar la vârsta de 59 de ani, EL a plecat de printre noi. Regretabil, mai ales în zilele noastre nu ne ajung oameni ca Nicolae Testemiţanu…

În amintirea acestui patriot al neamului s-au scris cărţi, sunt denumite străzi, spitale, s-au înălţat monumente. Unul dintre monumente a fost dezvelit în curtea Universităţii de Medicină pe 8 iunie curent. El trebuia să fie înălţat încă acum 20 de ani, dar, din cauza foştilor adversari, propunerea Senatului Universităţii a fost mult timp tergiversată. Mulţi ani a fost tărăgănată şi propunerea de a-i conferi lui Nicolae Testemiţanu, post-mortem, titlul de academician. S-a întâmplat lucrul acesta abia anul curent…

 
Academicienii Diomid Gherman        şi              Alexandru Nacu

La şedinţa Senatului, mulţi profesori au propus ca monumentul lui Nicolae Testemiţanu să fie instalat în faţa Universităţii, doar el a fost şi va fi mereu un erou al poporului nostru şi nu trebuie să fie amplasat într-un loc retras, unde pot să-l vadă numai studenţii şi colaboratorii Universităţii, ascuns în spatele clădirilor.

La dezvelirea monumentului, din păcate unele voci au încercat să-l convingă pe preşedintele interimar al R. Moldova, Marian Lupu, că este absolut corect ca monumentul să fie instalat în curtea Universităţii de Medicină. N-am fost de acord, dar nimeni nu ne-a ascultat.
La toate manifestările consacrate lui Nicolae Testemiţanu se vorbesc cuvinte frumoase – că a fost un savant mare, un medic iscusit, un organizator de forţă, un patriot al neamului… -, dar nu aceste merite l-au înălţat pe piedestal. El a fost primul care a ridicat vocea contra şovinismului rus, contra totalitarismului comunist şi anume acest lucru nu i se iartă.

Diomid Gherman,
academician

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *