Actualitate

Noi facem TIMPUL: Dorin Galben

Dorin Galben s-a născut în satul Japca, raionul Florești, în anul când R. Moldova și-a obținut independența. A copilărit într-o perioadă dificilă și s-a dezvoltat mână în mână cu țara. Și-a făcut studiile la școala din localitate și de mic a demonstrat abilități sportive bune. Văzând că prin sat majoritatea tinerilor își beau mințile și fumau la greu, a decis să meargă la un liceu din Chișinău. Acolo a încercat să facă fotbal de performanță, dar foarte repede a înțeles că acest sport nu i se potrivește și s-a reorientat către tenisul de câmp, activitate pe care o practică și în prezent, la nivel de amatori.

După ce a absolvit liceul, a fost admis la Universitatea de Stat din Moldova, iar anul doi l-a petrecut la Akademia Humanistyczna im. Aleksandra Gieysztora din orășelul Pułtusk, Polonia, datorită programului Erasmus Mundus. El descrie această perioadă ca fiind cea mai frumoasă din viața sa. Acolo a făcut cursuri de jurnalism și a înțeles că vrea să practice această meserie. După ce a revenit acasă, a obținut diploma de licență, s-a angajat la ziarul TIMPUL și paralel a urmat cursurile Școlii de Studii Avansate în Jurnalism din capitală. După ce a obținut diploma, a rămas la ziar, dar susține că acum simte o responsabilitate mai mare când scrie articole, deoarece nu vrea să-și dezamăgească instructorii și colegii.

Până în prezent, Dorin a scris mai bine de 170 de materiale pentru ziar, iar cele mai citite sunt: „Schemele ilegale care au transformat Hotelul Național într-o ruină”, „Strigătul moldovenilor transformați în sclavi”, „Cine se hrănește pe seama microbuzelor?”, „Cum arată pacea la granița moldo-ucraineană”, „Găgăuzii vor cu Europa” sau „Viața în garaj”.

Dorin Galben: „Citeam TIMPUL încă atunci când eram în sat, dar nu mi-am permis vreodată să cred că voi ajunge să scriu în paginile acestui ziar. În cei aproape doi ani de când sunt aici, am fost amenințat, lăudat și criticat, iar aceste lucruri doar m-au făcut să îndrăgesc mai mult tot ceea ce fac. Aceasta este o meserie care îți permite să evoluezi încontinuu și mă bucur că am în preajmă colegi de la care pot învăța încă multe lucruri. Jurnaliștii de ziar nu prea primesc premii și nici nu sunt recunoscuți pe stradă, dar din fericire acestea nu reprezintă pentru mine niște valori. Vreau să fac lumea mai bună, iar cuvântul și foaia sunt instrumentele potrivite pentru a mă face auzit”.

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *