Noi si voi, voi si noi

I-am urmarit si eu, luni seara, pe cei patru lideri ai AIE la o televiziune scumpa inimii mele. Impresia cu care am ramas e ca nu s-au vazut foarte demult, ca niste vechi cunoscuti care, dupa multi ani de zile, s-au intalnit intamplator intr-o gara. In mai toate problemele aveau puncte de vedere diferite, pe alocuri contradictorii sau chiar ireconciliabile. Iata de ce, declaratia ca Alianta pentru Integrare Europeana n-are fisuri (acesta a fost termenul utilizat de ei) nu a convins pe prea multa lume.

Cand moderatoarea a citat o afirmatie de a mea dintr-un editorial recent (Alianta nu are un proiect politic comun de viitor pentru R. Moldova), presedintele interimar Mihai Ghimpu s-a mirat sincer, ca un copil: „Cum nu are?!” Si ceilalti lideri ai Aliantei au incercat sa demonstreze ca asemenea proiect exista, facand trimitere la Declaratia de constituire a AIE. Nu stiu cand stimatii lideri ai Aliantei au citit ultima data respectiva Declaratie, eu insa o citesc in fiecare zi. Ii rog, asadar, sa revina la Declaratia in cauza si daca, dupa lectura ei atenta, vor ramane la convingerea ca ea este un PROIECT POLITIC COMUN, eu imi voi umplea aeroportul cu cenusa. (Aeroport e un jargon din limba romana vorbita peste Prut, care inseamna chelie).

Faptul ca un asemenea PROIECT POLITIC nu exista l-a confirmat indirect, in cadrul aceleiasi emisiuni, premierul Vlad Filat care, in contextul discutiilor despre Constitutie, s-a intrebat, rezonabil de altfel: pana a trece la reforma constitutionala trebuie sa clarificam, citez, „ce fel de tara vrem sa avem noi in viitor?”. Exact! Asadar, cum putem vorbi ca exista un PROIECT POLITIC COMUN, daca noi inca nu stim ce fel de tara vrem sa edificam maine?

Dar zapaceala cea mare s-a produs cand s-a trecut la discutii vizavi de Procuratura. Mihai Ghimpu si Vlad Filat au recunoscut cu jumatate de gura ca, respectiv, „Sunt probleme” si ca „Ceva nu merge”. Dar telespectatorul asa si nu a inteles ce fel de „probleme” exista si „ce nu merge” la Procuratura Generala. Daca am ajuns aici, o sa fac o remarca si-i rog frumos pe liderii Aliantei sa nu se supere tare pentru ea. La intrebarea moderatoarei „Al cui este procurorul general?” (carui partid i-a revenit aceasta functie conform algoritmului?), a urmat o tacere incarcata de sensuri neintelese, dar pline de inteles – tacere sparta de Serafim Urecheanu, care a repetat de doua ori: „E candidatura Aliantei! E candidatura Aliantei!”.

Si iar tacere… Niciunul din cei trei nu a dezmintit afirmatia lui Urecheanu. In aceste clipe de penibila tacere m-am simtit scuipat si palmuit. Filat, Ghimpu si Lupu stiu de ce. Frate Serafim, oare chiar mata crezi ca nu numai noi, ziaristii, dar si intreg poporul ganditor nu stim ca o functie ca cea de procuror general, nu putea fi si nu este a… Aliantei in general, ci i-a revenit unui partid concret din AIE!? De ce ne tratati asa, ce aveti de ascuns?

Inchei pe o unda duioasa, cu puternice reverberatii in zona eticului politic si a deontologicului jurnalistic. Marturisesc cat se poate de sincer: nici nu sap la temelia Aliantei si nici nu vreau sa smulg nimburile de pe fruntile sacre ale liderilor ei; consider mentinerea si buna functionare a AIE o conditie fundamentala pentru destinul politic al R. Moldova de maine. Ii vreau numai binele acestei Aliante si acestei tari, de aceea, consider ca prima mea obligatie, ca ziarist, e sa aprind becusorul rosu de fiecare data cand vad ca liderii nostri dragi calca in… farfuriile zburatoare ale autosuficientei. Stiut lucru: puterea il schimba pe om, ii schimba optica, criteriile valorice s.a.m.d. Nu-i exclus ca cei patru lideri ai AIE, realizand cat de mari, monumentali si eterni sunt – adevarati guliveri de pe Bac! – se uita plictisiti, iritati si dezgustati la liliputul de mine, intrebandu-se: „De unde s-a mai luat oare si puricele ista, ce tot cauta nod in papura?”.

Iubitii mei, nu ma imbrancesc la partea voastra de glorie, va port si in continuare tot respectul, dar cu o conditie: nu uitati, voi sunteti la guvernare si, de cand ati devenit cei patru magnifici ai natiunii, drumurile noastre s-au cam despartit, iar eu, ca om de presa, avand tot temeiul (si obligatia) sa ma tin mai departe de voi si sa ma uit la voi cu ochii celor care v-au adus la putere, adica, cu ochi pagani si plini de suferinti… Evident, noi, ziaristii, nu suntem atat de geniali ca voi, dar nici atat de prosti incat sa incurcam gurguiul de la opinca cu mausul de la computer (credeti ca noi chiar nu stim candidatura carui partid din Alianta e procurorul general?).

…Cand il aud pe un lider al AIE (care are slabiciunea umblarii la Constitutie si obsesia patriotica a salvarii denumirii corecte a limbii romane) ca zice „noi nu dirijam CU Bucurestiul” sau „inclusiv SI” s.a., elefantul respectului meu fata de el se transforma subit in soricel. …Cand alt lider al AIE – poliglot, nu alta! – declara la ecran in fata uimitului popor prost ca vorbeste doua limbi – o limba politica ce se numeste „moldoveneasca” si una stiintifica si istorica ce se numeste „romana”, „ambele fiind identice” -, iepurele rabdarii mele sare din tufis si nu rezist sa intreb: e prost sau se preface, el e cu pasarica la cap sau eu? …Nu cred ca mi s-a dat „Ordinul Republicii” ca sa fiu mai… cuminte. Respect aceasta cea mai inalta distinctie a statului R. Moldova. Ea ma obliga insa sa raman jurnalist si sa-mi fac datoria de jurnalist. Si sa mai stiti un lucru, stimati lideri ai Aliantei: nu noi, ziaristii, avem nevoie de voi, ci voi, politicienii, aveti nevoie de noi. Si aveti nevoie nu de laudele si guduratul nostru, ci de muscatura noastra. Chiar daca doare…