Noptile albe ale lui Vladimir Voronin

Nimeni astazi nu poate prezice ce se va intampla la 10 noiembrie. Un lucru este cert: componentele Aliantei pentru Integrare Europeana (AIE) vor vota solidar pentru candidatura lui Marian Lupu si orice speculatii la aceasta tema sunt doar provocari ordinare pentru a crea anumite tensiuni in cadrul coalitiei.

Nici un partid din cele patru nu este interesat in destramarea AIE si pierderea pozitiilor ocupate in esaloanele superioare ale Puterii. Concomitent, majoritatea membrilor acestor formatiuni asteapta decomunizarea structurilor statale din teritoriu. Altminteri, va fi o mare dezamagire si componentele AIE se pot trezi cu pierderi substantiale de efectiv si de imagine. Evident ca rezultatul alegerilor presedintelui RM depinde in mod direct de comportamentul comunistilor. In mod normal, ei n-au nevoie de anticipate, care le pot aduce pierderi considerabile de pozitii.

Comunistii inteleg ca monopolul lor asupra mass-media este pe sfarsite si ca cetatenii vor afla in curand adevarata fata a regimului Voronin. De asemenea, ei nu mai pot miza pe resursele administrative si nu mai pot impiedica procesul de exercitare a dreptului la vot a cetatenilor de peste hotare. In plus, hotararea cu care actioneaza Guvernul Filat nu prea lasa loc pentru dezamagirea cetatenilor sau pentru scenarii apocaliptice. In aceste conditii, maximum pe ce pot conta comunistii in alegerile anticipate sunt 25-30 de mandate, ceea ce va insemna ca in viitorul Legislativ nimeni nu va mai avea nevoie de voturile fostilor guvernanti.

Ce se intampla totusi in PCRM? De ce raspunsul lui Voronin la indemnul de a-l vota pe Marian Lupu e unul negativ si categoric, si nu lasa loc de interpretari? De ce nu sunt auzite si propunerile rationale de a vota candidatul AIE? Oare Moscova si-a pierdut ireversibil influenta asupra lui Voronin? Evident ca ceva se intampla in PCRM… Tot mai multi comentatori sunt dispusi sa creada ca tensiunile din randul elitei comuniste sunt legate de 7 aprilie. Chiar daca s-a pierdut timp foarte pretios pentru a investiga cazul, unele lucruri importante ies la iveala. Sa ne amintim cat de sigur pe sine era Voronin in primele zile de dupa evenimente, cand acuza fara drept de apel Romania si alte state occidentale in organizarea violentelor. Astazi ex-presedintele se pare ca are alta parere si declaratia ex-procurorului general Valeriu Gurbulea despre neimplicarea Romaniei demonstreaza acest lucru.

Totodata, exista mari semne de intrebare vizavi de comportamentul tovarasilor apropiati ai liderului comunist. De-a dreptul stranie a fost lipsa de reactie a SIS-ului, care n-a informat seful statului despre o actiune de protest de asemenea proportii. La fel de alogic a fost comportamentul MAI, care mai mult a provocat tinerii si n-a intreprins nimic pentru a stopa distrugerea celor mai importante edificii de stat. Si mai multe intrebari trezeste graba cu care Vladimir ?urcan a asigurat arborarea drapelului Romaniei pe edificiile Presedintiei si Parlamentului. Nu este deloc clar cum au aparut in piata o multime de drapele romanesti nou-noute cand pana la aceasta, timp de ani de zile, insemnele statului vecin au lipsit de la manifestatiile politice de la Chisinau.

Nici azi nu se stie cum au fost incendiate atat de usor Declaratia de Independenta si Constitutia RM, cine a vandalizat edificiul Parlamentului dupa plecarea protestatarilor. Toate acestea ne duc cu gandul la o conspiratie in sanul PCRM, indreptata impotriva Romaniei, a UE si a partidelor de opozitie, dar si – in cazul unor excese – impotriva lui Voronin, care devenea principalul vinovat de cele intamplate. Dintr-o lovitura, erau compromise integrarea europeana, Opozitia si liderul comunist. Ramane sa analizam la rece cui ii erau convenabile toate acestea si ce fel de forte externe au fost implicate aici…

Daca ne punem noi aceasta intrebare, evident ca si-o pune si Vladimir Voronin, care are toate motivele sa-si suspecteze colegii de partid, dar si aliatii fideli, de complot impotriva sa. Declaratiile tot mai contradictorii ale membrilor marcanti ai PCRM si scoaterea in evidenta a cadrelor noi din partid, cum ar fi Petrenco si Muntean, demonstreaza ca Voronin si tovarasii sai de drum au viziuni diferite asupra originii evenimentelor din 7 aprilie si a motivelor declansarii alegerilor anticipate din iulie curent. Se creeaza impresia ca a existat, totusi, in interiorul PCRM o tentativa de a-l sacrifica pe Voronin, insa ea a esuat si acum persista pericolul iminent al dezintegrarii comunistilor.

Voronin e constient de faptul ca partidul sau poate pleca in istorie, asa cum a plecat cel Democrat Agrar. Insa comportamentul ales de el poate doar grabi deznodamantul. Supararea pe Moscova, boicotul alegerilor presedintelui RM si suspiciunile tot mai accentuate fata de colegii sai sunt un drum pagubos pentru comunisti. Voronin mizeaza pe alegeri anticipate deoarece, peste patru ani, poate fi tarziu pentru revansa, iar noile alegeri – in conditiile unei situatii explozibile in interior – pot fi fatale. Insa, in mod normal, votarea lui Lupu ii da lui Voronin un ragaz pentru a se lamuri cu situatia din partid si a-si redefini prioritatile, iar Comisia parlamentara pentru elucidarea cauzelor si consecintelor evenimentelor de dupa 7 aprilie ii va da raspunsuri exacte la intrebarile care i-au adus ex-presedintelui mai multe nopti nedormite.

Iurie Verdes