Astăzi 22 Septembrie 2018, Sâmbătă - Ultima actualizare la 21 Septembrie 2018
Abonamente
 
 
 

Cultură 1 August 2016, ora 11:01    Din editia print

NOU A-B-C-DAR ROMÂNESC DE VASILE PETRI

Marime Font

Abecedarul dlui Petri e compus amăsurat cu cererile pedagogiei moderne. Urmând principiile scriptologiei, adică a învăţării citirii prin scriere, el cuprinde o parte (întâia) numai cu litere de scrisoare.

Învăţând de timpuriu a scrie, şi anume deodată cu cititul, şcolarii sunt de-a pururea activi şi, pe când învăţătorul (mai ales cel sătesc) se ocupă cu cei mai înaintaţi, cei începători se pot pune la scris. Alt folos al învăţării cititului scriind e că se face de prisos silabizarea şi se introduce de sine insonarea.

Pe întâile pagini sunt elementele desenului şi ale scrisorii, adică puncte, linii drepte şi figuri construite din linii drepte, apoi linii strâmbe şi trăsăturile subţiri, cele groase şi îndoite, care constituie elementele materiale ale scrisorii. În urmă vin toate literele mici cu sonul original, rânduite genetic, adică astfel încât după cel mai uşor de scris, de ex. i, urmează o, apoi a, u, e, apoi din consoane n, m şi a.m.d. Copilul nu citeşte nicăieri silabe izolate fără de înţeles, ci pretutindenea împreunează cu sunetele ce le rosteşte un înţeles concret, încât se evită învăţătura mecanică. Rostind cuvinte cu înţeles concret, i se prezintă o icoană în minte; el învaţă cugetând.



Abecedarul dlui Petri e scris cu semne, adică cu ortografia de dincoace de Carpaţi. Zicem ortografie pentru ca să fim
înţeleşi, deşi aplicat la modurile noastre de a scrie cuvântul cuprinde o contradictio in adjecto. Cum se pot numi într-adevăr mai multe moduri de-a scrie ortografii când între toate nici una nu e bună sau exclusiv numai una ar putea fi bună?

Cauzele care l-au făcut să admită scrierea de dincoace le spune însuşi în prospectul alăturat cărţii.
Ortografia, zice d-sa, este cea cu ,,semne” pentru că:
1. Aşa scrie astăzi majoritatea românilor şi nu avem presemne că ea se va acomoda minorităţii, iar unitatea ,,ortografică”
este pentru noi românii un bun mare, la care trebuie să tindem cu toţi cu orice preţ.
2. În cărţile cu ortografie fără semne şcolarii începători sunt nevoiţi a citi cuvintele care conţin sonuri derivate ,,de două ori", o dată aşa cum ele se prezintă ochiului d.ex. saratura, apoi aşa cum le dictează auzul românesc: ,,sărătură". Chiar şi etimologişti pronunţaţi ca dl Bariţ încă recunosc ,,că pentru începători este greu a citi fără semne" („Observatorul", nr. 8).
3. Cuvintele nouă sau adică „neologismii" se pronunţă adeseori cu totul fals, mai ales când învăţătorii nu ştiu latineşte. Astfel am auzit însumi cum elevi şi învăţători pronunţau: timpurii în loc de timpuriu, amiciţiă în loc de amiceaţă (amiciţie) etc., pentru că era scris, timpuriu, amicetia. Unii mai pronunţau ,,gerunz”, alţi ,,gerundiu”, unii ,,concoarză", alţii „concordie” etc. Tot aşa, de nu mai rău, o păţim cu numele proprie; R. D. canonic Şerban din Gherla cetea la un examen în Năsăud consecinţe Ţîşeni
în loc de Titieni (numele unui învăţător).

Autorul ne spune şi greutăţile administrative cu care au a lupta cărţile româneşti dincolo.
O grijă deosebită am avut - zice - la compunerea acestui Abcdar, ca să nu cadă şi el sub interdicţia guvernului, şi am cuvinte a crede că mi-a succes a înconjura în pace această stâncă periculoasă. În adevăr inspectorul regesc de şcoală, dl Fr. Koos, din Bistriţa, a publicat în ziarul ,,Kelet" din Cluj (nr. 284 de la 12 dec. 1877) asupra noului Abcdar o recenzie în termeni prea măgulitori pentru mine, terminând prin a-1 recomanda colegilor săi şi autorităţilor scolastice cu toată căldura, ceea ce se poate lua drept ,,aprobare din partea guvernului”.
Recenziunea ziarului unguresc e următoarea:
Scoţând la lumină noul său abcdar - ,,oprit în amândouă ediţiunile de mai înainte" - autorul a eliminat cu îngrijire toate pasajele dificultate de guvern, menţinând însă, ba chiar emendând împărţirea, pe care însuşi guvernul a numit-o ,,metodică".

... Abcdarul are două părţi, una scrisă, alta tipărită. Cuprinsul şi planul abcdarului vădesc îndată pe eminentul bărbat de
specialitate. Exteriorul cărţii este aşa de elegant încât face onoare tipografiei Drotleff & Comp. Preţul e numai 25 cr., care cu privire la ediţiunea elegantă şi estetică este moderat. Din parte-mi recomand cu cea mai mare căldură colegilor mei inspectori şi autorităţilor şcolare acest Abcdar, cu atât mai vârtos, căci, încât ştiu eu, un Abcdar românesc mai eminent decât acesta nu există nici unul. Doresc, în interesul învăţământului şi al eminentului autor, cu această ediţiune să treacă cât mai curând.
Dacă nu ne înşelăm, dl Fr. Koos, inspectorul şcolar în ţinutul Bistriţei, este identic cu preotul maghiar care petrecea într-o
vreme în Bucureşti şi a avut neplăceri cu chiar poporenii (maghiari) ai bisericii sale din cauza înfocatului său naţionalism, care neliniştea viaţa pașnică a micii colonii maghiare din oraşul nostru. Tempi passati.
Pe noi ne interesează mai cu seamă pasul ortografic făcut de autor.

Mergem mai departe şi zicem că nu unitatea ortografică e un bun mare pentru români, ci unitatea limbii. Într-adevăr, pe la
a. 1640 şi ceva, în urma ridicării lui Luther, s-a introdus în bisericile reformate limba naţională şi această tipărire de cărţi clerice în limbile deosebite a fost întrebuinţată ca mijloc pentru a calviniza pe români. Atunci biserica română, în ramura ei cea cu totul neatârnată, mitropolia Moldovei şi a Sucevei, a luat iniţiativa unui sinod pentru părţile locuite de români şi a admis, ca măsură contrarie reformaţiunii, tipărirea de cărţi româneşti ortodoxe, pentru a feri poporul şi preoţimea de a se adăpa la izvoare eretice. Din reforma protestantă a răsărit această reformă în biserica română, care şi-a imprimat pe de-a pururea urma ei binefăcătoare în dezvoltarea noastră.

Cel mai mare noroc pentru bătrâni a fost desigur acela de a nu şti latineşte. Luând limba astfel cum crescuse ea în propria ei
individualitate, bătrânii au creat o ortografie pentru români cum ea nu are pereche în nici una din limbile moderne. Înzestraţi cu o fineţe nemaipomenită a auzului şi cu un bun-simţ de care noi ne-am înstrăinat demult, ei au simţit care dialect anume - dacă putem numi dialecte deosebirile dintre noi - este acela ce trebuie cultivat. Moldoveni şi munteni au tipărit în veacul al XVII-lea cărţi care, ca oglindă a pronunţiei vie, admise ca clasică, nu lasă nimic de adaos şi nimic de scăzut. Abia în epoca fanarioţilor, sub înrâurirea nimicitoare a lor, limba începe a-şi pierde unitatea ortoepică şi tinereţea ei naivă care străluceşte în cronicari. Dar pe la capătul domniei fanariote românii de peste Carpaţi încep să înveţe latineşte şi, mişcaţi de o ură neînţeleasă contra bietelor semne care nu le păcătuise nimic şi a bietelor cuvinte cu care poporul în curs de atâtea veacuri îşi făcuse locuţiuni, proverbe, cântece şi poveşti, învăţaţii au năvălit să stingă de pe faţa pământului acea minunată operă la care contribuise milioane de capete, în mare parte foarte bine formate, şi zeci de cărturari cu bun-simţ şi cu auz credincios.
Ce-a putut ieşi dintr-asta decât o adevărată vavilonie?

Suntem şi azi încă departe de restabilirea vechii noastre unităţi ortoepice. Dar încercările de a ajunge la ea sunt multe, unele
mai izbutite, altele mai slabe. Astfel vedem pe chiar autorul abecedarului întrebuințând încă ó şi é în loc de oa şi ea, deşi în
aceste unităţi sunetare partea pe care cade tonul e tocmai a şi nu o sau e. O şi e nu sunt decât 1/4 a sonului deplin, iar a e întreg. Aceste pătrimi de son au aceeaşi cantitate ca şi ĭ consonans în iată, iapă, iarbă. Un semn că e astfel e pronunţia vie, care a eliminat aceste pătrimi de sonuri; căci din ţeară s-a făcut ţară, din feată - fată, din afoară - afară ş.a.m.d.

Tot astfel de greşită ni se pare scrierea aşa-numitelor sunete derivate cu semnul sunetului originar din care derivă. Aşa d
când avem echivalentul lui în z ni se pare de prisos. În genere întrebăm ce are a face originea, etimologia unui sunet cu scrierea lui? Nimic. Cum va scrie autorul - pentru a pune în evidenţă - sunetul j, când se derivă din z + ĭ consonans? Astfel englez face pluralul engleji, verbul o putrezi dă naştere substantivului putrejune, verbul a repezi - substantivului repejune; apoi sunt mulţime de numiri colective care se termină în ez sau az şi au regulat ej la plural precum genoveji, franţuji, olandeji, engleji, portugeji, apoi praz/praji, obraslobraji, viteaz/viteji etc.
Un exemplu şi mai ciudat. Ch (X) se preface în limba noastră înaintea lui i consonans în ş de ex.: Leach, Leşi; Ierarch,
Ierarşi ş.a. Dorim a şti cum ar scrie dl Petri pe acest ş ca să se vadă din ce sunet originar derivă.

Rezumăm opinia noastră în privirea ortografiei astfel. A cerceta vorbirea vie a poporului din toate părţile şi a suma
fenomenele sub legi generale fonologice e treaba filologiei române; tot astfel e treaba ei de-a căuta originile cuvintelor. Dar în ortografie ca atare n-are să se răsfrângă munca filologilor, căci nu e treaba ei de-a oglindi originile cuvintelor. Ca oglindă a pronunţiei aceleia care s-a recunoscut de către poporul întreg ca ortoepică, şi aceasta nu prin convenţie, ci în mod istoric, ea trebuie să păstreze acest caracter. Filologia poate schimba întrucâtva ortoepia, şi atunci ortografia îi urmează pe această cale.

Mai departe nu merge, nu trebuie să meargă legătura între acea ştiinţă abstractă şi-ntre scriere, care trebuie să fie accesibilă cu
înlesnire poporului întreg.
Cu toate acestea noul Abecedar este un progres spre bine şi de aceea-i dorim bună izbutire.

Mihai Eminescu, 28 aprilie 1878

blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi

Istorie 21 Septembrie 2018, ora: 17:00

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut”

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut” Din editia print

Un reportaj al ziarului „Ardealul (Transilvania)” despre prima ședință a parlamentului Basarabiei, care în 1918 a votat Unirea cu România Continuăm publicarea materialului „Dare de seamă asupra primei ședințe a Sfatului Țării din 21 noiembrie 1917”,...

( ) Citeşte tot articolul

Actualitate 21 Septembrie 2018, ora: 11:51 de Doina Stimpovschii

Dodon riscă o nouă suspendare din funcție după ultimele remanieri în Guvern

Dodon riscă o nouă suspendare din funcție după ultimele remanieri în Guvern Din editia print

Prin schimbarea a doi miniştri, guvernarea face o mișcare de PR înainte de alegeri, consideră analiştii politici

( ) Citeşte tot articolul

Actualitate 21 Septembrie 2018, ora: 11:28

OMUL SĂPTĂMÂNII: George Simion, ACTIVIST CIVIC, ZIARIST

OMUL SĂPTĂMÂNII: George Simion,  ACTIVIST CIVIC, ZIARIST Din editia print

Liderul unioniștilor, George Simion, s-a născut pe 21 septembrie 1986, la Focșani. În 2005, a absolvit Colegiul Național „Gheorghe Lazăr‟ din București.

( ) Citeşte tot articolul



Editorial 21 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Unioniștii, alegerile și opoziția

Campania electorală pentru următoarele alegeri parlamentare în R. Moldova a început deja. Toate partidele își pregătesc armele pentru această luptă.

() Citeşte tot articolul

Editorial 20 Septembrie 2018, de Constantin Tănase

Viața și moartea doamnei Clara

…O cheamă doamna Clara, locuiește într-un apartament cu două odăi, are 45 de ani, doi băieți, unul de 22, iar altul de 19 ani.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 19 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Anotimpul și cheltuielile

Cât nu am vrea să ne ferim de cheltuieli, fiecare anotimp vine cu lista lui de cumpărături. Că sunt sărbătorile de iarnă, că este Paștele, că e vară și vrem concedii – o cheltuială apare întotdeauna.

() Citeşte tot articolul

Editorial 17 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Cât de mult ne urăsc!

14 septembrie 2018, Ziarul TIMPUL

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 16 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

România ar putea juca un rol important în reconstrucţia Siriei

Siria a cunoscut cea mai complexă criză dintre statele lovite de Primăvara Arabă, afundându-se într-un război civil care a opus regimul de la Damasc şi forţele rebele, alături de care s-au adăugat pe parcurs alte grupări din afara ţării.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 13 Septembrie 2018, de Dan Nicu

O tragedie uitată – Cehoslovacia anului 1968

În a doua jumătate a lunii august, Europa a marcat 50 de ani de la invadarea Cehoslovaciei de către trupele URSS şi ale altor state din blocul sovietic.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 12 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Caritate sau reclamă?

Ori mai degrabă aș spune că ambele. Și când spun acest lucru, o fac cu convingerea că reclama va fi condiționată cu timpul de caritate.

() Citeşte tot articolul