Astăzi 25 Septembrie 2018, Marţi - Ultima actualizare la ora 21:21
Abonamente

 
 

Spectacole 4 Iulie 2014, ora 11:16    Din editia print

Copiii foametei. Memorii Nouă chirurgi ai teatrului cărora nu le pasă că doare, atâta timp cât fac bine

Marime Font

Spectacolul „Copiii foametei. Mărturii”, după cartea de mărturii colectate de regretatul Alexei Vakulovski, care dezvăluie suferințele oamenilor din Antonești, din timpul foametei din 1946-1947, care a fost jucat, în premieră, acum o lună, va încheia stagiunea Teatrului Național „M. Eminescu”. 

Astfel, la 6 iulie, va fi comemorat cel mai mare val de deportări în Siberia. Cei nouă actori, alături de regizoarea Luminița Țâcu și directorul teatrului, Petru Hadârcă, au deschis câteva paranteze cu referire la cum a apărut pe scenă acest spectacol tulburător.

Doriana Zubcu-Marginean, Snejana Puică, Iurie Focșa, Iurie Radu, Draga-Dumitrița Drumi, Leo Rudenco, Diana Decuseară, Ghenadie Gâlcă și Alexandru Pleșca, actori care au prezentat viețile mai multor locuitori ai satului Antonești, r-nul Ștefan Vodă, au avut fiecare câte un monolog creat pe baza cărții „Copiii foametei. Mărturii”. Totuși, întreaga echipă a studiat și textele Larisei Turea, cronica lui Igor Cașu și au discutat cu istorici și rude apropiate pentru a simți cele mai mărunte detalii.



Începând de la decor și terminând cu prestanța actorilor, spectacolul este foarte conceptual, având la bază două tipuri de teatru: documentar și epic. „Nu există un proces, un personaj, sunt actorii care povestesc istoriile oamenilor din Antonești și nu trăiesc viața lor. Am păstrat măsura în tot, mai ales în decor. Este vorba de un spectacol bazat pe text și am mizat pe cel mai palpabil decor. Am optat pentru o materie brută. Și dacă s-a vorbit atât de mult despre faptul că pe vremea foametei se mânca scoarță de copac, am ales-o ca să decorăm scena”, explică regizoarea Luminița Țâcu. Prima întâlnire cu trupa a avut loc pe 4 martie. Iar dacă la bază a stat cartea în care sunt scrise 53 de monoloage, actorii, alături de Luminița, le-au ales în funcție de cât de mult s-a potrivit rolul cu actorii.

Acest spectacol cocea în mintea Luminiței de mai mult de doi ani, iar ulterior gândurile ei au coincis cu ale lui Petru Hadârcă care i-a adus sprijinul necesar. „Oamenii de cultură au adus în lumină prea puțin aceste momente dramatice din istoria noastră. Ceea ce s-a întâmplat la Teatrul Național „M. Eminescu”, prin curajul unei echipe de actori tineri care au venit cu poziție socială, cu ținută și opinie stabilită despre ce înseamnă istoria noastră, este o lecție de demnitate, de istorie, un exercițiu de memorie”, afirmă directorul teatrului. Mai mult, spectacolul „Copiii foametei” este unul dintre cele patru care vor deschide stagiunea din toamnă de la Teatrul Național din București.

Conform regizoarei, în acest spectacol nu s-a investit foarte mult - șapte mii de lei pentru scoarța de copac de pe scenă, iar laița a fost făcută din rezervele de lemn ale teatrului.

Nouă roluri, mii de destine

Actrița Diana Decuseară joacă rolul Mariei Vakulovski, bunica fraților Vakulovski de astăzi, mama răposatului autor al cărții. Ea este educatoare la casa de copii, personajul care nu a mâncat șoareci sau lobodă, cum au făcut-o ceilalți, a avut ce să mănânce și primea salariu. „În schimb, este probabil mai greu să vezi copii slabi în jurul tău, copii care mor de foame și să nu poți face nimic. Este vorba de un chin sufletesc”, spune actrița, care joacă rolul unei femei singuratice, ce a plecat de acasă împotriva voinței părinților săi. „După acest spectacol am început să văd cu alți ochi frigiderul gol. Altceva valorează, de fapt. În timpul foametei, oamenii nu aveau nimic și totuși atunci erau mai puternici și mai uniți decât suntem noi acum”, spune Diana Decuseară.

În unele cazuri, la baza monoloagelor unor actori stau poveștile mai multor săteni din Antonești. Ghenadie Gâlcă povestește despre destinele lui Andrei Cociug și Foca Matfeev. „Andrei este o persoană rebelă, un copil care a rămas fără părinți pe timpul războiului. Fiind nevoit să stea la casa de copii la doar 13 ani, a înțeles că trebuie să lupte pentru existență. El a crescut ca o persoană liberă și nu înțelegea de ce trebuie să se supună regulilor casei de copii și a preferat să plece”, explică actorul. În același timp, cel de-al doilea destin, Foca Matfeev, este al unui copil care a găsit mai multe haine nemțești cu care s-au îmbrăcat mulți săteni.

„Dacă revenim la personajul format din ambele povești, el este eroul satului, un erou sărac care reușește să învingă destinul și să-și ajute consătenii”, afirmă Ghenadie, care-şi aminteşte de pregătirile spectacolului ca de o perioadă destul de dură. „Acum când am reluat repetițiile, mulți dintre noi clacam la un moment dat. Totuși, ne propunem ca pe scenă noi să fim ca niște chirurgi cărora să nu le pese că doare, atât timp cât fac un bine. Taie în numele unei idei. Trebuie să depășim momentul de durere. Este importantă emoția, însă mai mult contează ca întrebările și gândurile să continue după spectacol”, spune actorul Ghenadie Gâlcă.

Actorul Iurie Focșa prezintă istoria lui Vasile Gaidău, un bătrân din satul Antonești, care avea șase ani pe vremea foametei, un om lovit de soartă care până acum este marcat de plecarea mamei sale la alt bărbat. „Este un spectacol care merită văzut, în special de elevi și studenți, pentru că trebuie să cunoască de unde am pornit și cum am ajuns să fim așa cum suntem”, declară acesta.


Pentru unii actori din cadrul spectacolului, acest gen de teatru a fost unul nou. La fel și pentru Alexandru Pleșca, care a recunoscut că pe parcursul repetițiilor chiar și bărbații plângeau, fiind sensibilizați de greutatea acelei perioade. Alexandru joacă rolul lui Ion Morar, un copil fără tată, care a plecat în Polonia după cartofi, de fapt în Ucraina după mâncare, și nu s-a mai întors, fiind ucis în drum. „Mergea prin sat și a găsit un copac cu prune, în curtea unui sătean. Stăpânul l-a văzut și i-a spus să coboare, iar Ion când a coborât s-a prefăcut mort. Un fel de haz de necaz, căci pe atunci lumea murea atât de des și de brusc, încât moartea înscenată a lui Ion nu a trezit suspiciunile vecinului”, povestește Alexandru.

Eudochia Oprea, cea mai matură dintre toate personajele, este reprezentată pe scenă de actrița Snejana Puică. Aceasta era căsătorită și avea doi copii. „Eudochia este cea care știe tot, care povestește prin ce au trecut oamenii din acest sat, trecând în umbră o mare parte a propriei povești”, explică Snejana.

Actrița Draga Dumitrița Drumi prezintă destinul Motrei Chirilov, născută în 1929, o tânără care a rămas responsabilă de frații săi mai mici, alături de unchiul Petrea, care o ajută să o scoată la capăt. „Acum oamenii sunt mai răi și nu sunt atât de uniți. Noi am învățat să depindem de mâncare, înainte se mânca pentru a trăi, acum e invers”, opinează actrița.


„Cea mai bună armă a noastră este să ne cunoaștem istoria”

De aceeași părere este actrița Doriana Zubcu-Mărgineanu, care consideră că foametea a fost o tragedie adevărată, care merită povestită. „În acea primăvară s-a născut mama mea. Înainte nu-mi dădeam seama că această foamete a fost organizată și că rădăcinile sale sunt adânci și negre”, adaugă ea. Monologul acesteia a fost construit din vocea unei fete care și-a salvat mama și vocea mamei care și-a salvat copiii. A fost o temă pe care a abordat-o, având o responsabilitate și față de copiii săi, astfel încât își dă seama că s-a întâmplat cu o generație în urmă și se trece cu vederea. „Iată-i pace, iată-i bine, dar e suficient să observăm ce se întâmplă în Ucraina, ca să înțelegem că cea mai bună armă a noastră este să ne cunoaștem istoria”, spune Doriana.

Actorul Leo Rudenco, cel care povestește istoria săteanului Arsenie Banaru, opinează că spectacolul este unul dur, însă bine gândit din punct de vedere regizoral, care captivează spectatorul, oferindu-i informația încet. „Arsenie a trecut și prin război, nu mai era copil, avea 20 de ani, trecuse prin două lagăre de concentrare. Respectiv, ar fi trebuit să fie cumva privilegiat, întrucât participase la război. Or, acea Uniune Sovietică avea grijă de eroii săi. Însă, astăzi erai erou, mâine anti-erou”, adaugă Leo.

Un articol de: Ana Gherciu Contactează autorul
blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi

Actualitate 24 Septembrie 2018, ora: 13:44 de Ana Marchitan

ANCHETĂ /// Kievul a declanșat război în lumea ortodoxă Din editia print

ANCHETĂ /// Kievul a declanșat război în lumea ortodoxă

Rușii consideră că nu e timpul potrivit pentru acordarea autocefaliei Bisericii de la Kiev, în timp ce ucrainenii dau asigurări că numai așa se va face dreptate

( ) Citeşte tot articolul

Interviu 23 Septembrie 2018, ora: 15:40 de Ana Marchitan

PS Veniamin, episcopul Basarabiei de Sud: „Acordarea autocefaliei unei biserici nu va provoca un război mondial”

PS Veniamin, episcopul Basarabiei de Sud:  „Acordarea autocefaliei unei biserici nu va provoca un război mondial” Din editia print

Pentru a afla opinia Bisericii Ortodoxe Române (BOR) privind eventuala recunoaștere a autocefaliei Bisericii din Ucraina, TIMPUL a discutat cu Preasfințitul Veniamin, episcopul Basarabiei de Sud din cadrul Mitropoliei Basarabiei, fost secretar al Sfântului Sinod al BOR.

( ) Citeşte tot articolul

Carte 23 Septembrie 2018, ora: 05:03

Cum vorbim, cum scriem // Eu vreém, eu beem

Cum vorbim, cum scriem // Eu vreém, eu beem Din editia print

Mai ieri, de câte ori deschideam vreo pagină în internet, îmi sărea în faţă un spot publicitar, sonorizat de o tânără care întreabă, punând un accent puternic pe primul cuvânt al frazei: „Vrai să trăieşti, să înveţi şi să...

( ) Citeşte tot articolul



Editorial 24 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Unioniștii, alegerile și opoziția

Campania electorală pentru următoarele alegeri parlamentare în R. Moldova a început deja. Toate partidele își pregătesc armele pentru această luptă.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 24 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Republica Moldova cu o mână dă, cu alta lovește

Republica Moldova e un ceas cu rotițele stricate. Sau, mai degrabă, fiecare rotiță funcționează de capul ei. Iar dacă ele nu funcționează cum trebuie, nu avem nici oră, nu avem nici ceas. Moldova ca stat e de mult timp nefuncțională.

() Citeşte tot articolul

Editorial 20 Septembrie 2018, de Constantin Tănase

Viața și moartea doamnei Clara

…O cheamă doamna Clara, locuiește într-un apartament cu două odăi, are 45 de ani, doi băieți, unul de 22, iar altul de 19 ani.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 19 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Anotimpul și cheltuielile

Cât nu am vrea să ne ferim de cheltuieli, fiecare anotimp vine cu lista lui de cumpărături. Că sunt sărbătorile de iarnă, că este Paștele, că e vară și vrem concedii – o cheltuială apare întotdeauna.

() Citeşte tot articolul

Editorial 17 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Cât de mult ne urăsc!

14 septembrie 2018, Ziarul TIMPUL

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 16 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

România ar putea juca un rol important în reconstrucţia Siriei

Siria a cunoscut cea mai complexă criză dintre statele lovite de Primăvara Arabă, afundându-se într-un război civil care a opus regimul de la Damasc şi forţele rebele, alături de care s-au adăugat pe parcurs alte grupări din afara ţării.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 14 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Vestirea patimilor și a învierii

„Pe când străbăteau Galileea, Iisus le-a spus: Fiul Omului va să fie dat în mâinile oamenilor. Şi-L vor omorî, dar a treia zi va învia. Şi ei s-au întristat foarte!” (Matei 17; 22-23)

() Citeşte tot articolul

 


Cele mai citite articole Timpul.md