Editorial

Noua Transnistrie din Crimeea

În ceea ce priveşte Ucraina, Rusia a avut ceva mai multă răbdare, chiar foarte multă. Kievului i s-au permis multe – însă linia roşie a fost trasată limpede de la bun început: fără niciun fel de aprofundare a relaţiilor cu Uniunea Europeană şi mai ales, fără un parteneriat cu NATO. Orice încercare de încălcare a acestei linii trăgea semnalul de alarmă la Moscova. La care Moscova a fost mai mult decât darnică: a oferit reduceri la gazele naturale, promisiuni de ajutor financiar masiv (deja au fost virate sume mari de bani înainte de căderea lui Ianukovici). Şi totuşi o parte din ucraineni au spus nu.

Acum a venit pedeapsa: Crimeea este controlată de nişte indivizi înarmaţi despre care preşedintele Vladimir Putin spune că nu sunt militari ruşi. Nu mai contează că aceşti indivizi poartă echipamente militare fabricate exclusiv în Rusia şi care se află doar în dotarea armatei ruse. Chiar dacă am fi destul de naivi să-l credem pe Putin că toţi militarii ruşi din Crimeea stau cuminţi în cazărmi, iar indivizii înarmaţi care au paralizat republica autonomă fac parte din „trupele de autoapărare” tot rămâne întrebarea de unde au obţinut acele echipamente şi arme exclusiv ruseşti. Precum la Tiraspol, există autorităţi gata în orice moment să proclame secesiunea. Nu au făcut-o încă la Simferopol pentru că la Moscova se speră încă la un acord care să scoată întreaga Ucraină de sub influenţa occidentală. Separatismul proclamat de civili este păstrat în rezervă: în momentul în care negocierile diplomatice vor eşua va apărea şi o republică separatistă cu baza la Crimeea. Cum se va numi şi cât de mult se va întinde rămâne să vedem. Novorossia, Crimeea extinsă, vor exista mai multe republici? Nu se ştie.

Un lucru este limpede: Rusia nu va accepta sub nicio formă o graniţă directă cu UE şi NATO, fiind gata să intervină militar, mai mult sau mai puţin deschis – aşa cum a dovedit-o în ultimele zile în Crimeea. Pe de altă parte, nimeni nu poate nega faptul că o parte din cetăţenii Ucrainei se simte mai aproape de Rusia şi nu au tocmai sentimente de simpatie faţă de structurile occidentale. Aici se regăseşte principala bază a lui Putin, nu în militarii neasumaţi sau orice alt fel de ameninţări. În plus Ucraina se confruntă cu perspectiva unui colaps economic, iar sprijinul financiar promis de Occident vine la pachet cu o serie de condiţii, care condiţii includ o mulţime de măsuri extrem de puţin populare. Economia de piaţă de tip occidental va scădea şi mai mult nivelul de viaţă al ucrainenilor pentru mai mulţi ani. Actualul guvern de la Kiev merge pe sârmă şi are foarte puţine opţiuni. Orice fel de retorică agresivă împotriva Rusiei va hrăni sentimentele secesioniste din est; apropierea de Occident va scădea nivelul de trai (cel puţin în prima perioadă). Singura veste bună este că Republica Moldova a reuşit până acum să navigheze cu succes printre toate aceste stânci, iar votul din Parlamentul European pentru ridicarea vizelor arată clar că la Bruxelles Chişinăul nu este văzut la pachet cu Kievul.

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


George Damian

George Damian este ziarist din anul 2001. A scris sau încă scrie pentru ZIUA, Deutsche Welle, Puterea, Magazin Istoric, Historia, Times New Roman, Timpul - Chișinău, Adevărul și moldNova.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *