Liberalizarea vizelor, dreptul de muncă în spaţiul Uniunii Europene ş.a.
Cei mai mulţi cred că Republica Moldova nu e acceptată din pricina sărăciei. Dar eu cred că nu intrăm în Europa fiindcă nu ne grăbim, nu prea ne interesează. Sau cum spune un banc: „şi ştiu, şi vreau, şi pot; dar nu înţeleg ce-i cu atâta grabă!”.
Zilele trecute, Dorin Chirtoacă se plângea că, în ciuda premiului substanţial promis de primărie celei mai curate zone din Chişinău, oamenii nu se înghesuie să iasă la curăţenie. Şi primarul Chişinăului a şi exemplificat gândirea leneşilor pornind de la înţelepciunea bunicii sale: „Nici lapte n-oi bea, dar nici cu vaca nu m-oi duce!”.
Mie mi-a plăcut foarte tare vorba asta şi am râs mult cu soţul meu, gândindu-ne la simplitatea şi adevărul ei. Partea amuzantă a proverbului constă în asumarea oricăror consecinţe de către leneş. Chiar dacă îi este poftă de lapte, el tot nu vrea să meargă cu vaca la păscut. Atunci leneşul şi-a calculat priorităţile: vreau lapte mai mult decât vreau să lenevesc sau invers? Concluzia: renunţ la lapte! Concluzia: nu ne grăbim spre Europa, fiindcă – oricum – noi nu ne grăbim în general.
Zilele astea am mers în România prin vama de la Leuşeni. Nici vameşii nu se grăbesc (spre Europa). Şi au dreptate. S-ar putea să fie disponibilizaţi dacă se desfiinţează punctele vamale. Poate din acest motiv ne-au ţinut o oră şi jumătate în vamă. Noi, ca într-o proză de-a lui Sadoveanu, ne simţeam prizonieri într-un loc în care nu se întâmpla nimic. Fiindcă nu vedeam pe nimeni muncind sau prins în vreo problemă care ar explica staţionarea noastră. Vreo trei curse de călători erau blocate în sala de control vamal. Un domn ce mergea spre Bucureşti s-a supărat şi a strigat să vină vameşii. Dumnealui avea avion din Bucureşti şi se temea că îl va pierde.
Eu nu pierdeam avionul. Eu am pierdut din timpul meu.
În sala de verificare a paşapoartelor era un afiş mare cu obligaţiile şi drepturile funcţionarului public. Primul punct era aşa: „Să acţioneze în interesul fiecărui cetăţean”. Noi, care stăteam acolo fără să ni se dea dreptul de a ieşi măcar la o gură de aer, după ce ni se verificaseră actele şi bagajele, ce puteam înţelege din sintagma „interesul cetăţeanului”? Ne-au mai ţinut o vreme, apoi un vameş a făcut semn din mână. Un semn care însemna mergeţi în autobuz. În vama românească am aşteptat după un autocar din faţa noastră. S-a făcut controlul autocarului, apoi al nostru, apoi am plecat mai departe.
Întâmplarea asta mi-a amintit de povestea cu vaca şi m-am gândit că noi nu intrăm în Europa fiindcă nu ne grăbim. La propriu şi la figurat. Adică şi ştim, şi putem, şi vrem, dar nu înţelegem ce-i cu atâta grabă!
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
