„Nufărul” discordiei sau corb la corb nu scoate ochii

Sanatoriul de la Cahul, al zecelea an prin instanţe

În 2001, după ce câteva sindicate s-au desprins de la Confederaţia Generală şi au format o nouă uniune sindicală, „Solidaritate”, a apărut următoarea problemă: în posesia căreia dintre cele doua structuri rămâne patrimoniul sindical? Bineînţeles că ambele confederaţii încercau să-şi revendice „un drept de proprietate” mai mare. În acea perioadă, sanatoriile, bazele de odihnă şi hotelurile sindicatelor erau reorganizate în SRL-uri. S-a decis ca, pentru a-i motiva pe angajaţi să lucreze mai bine, să le fie acordată şi lor posibilitatea de a deveni asociaţi în noile SRL-uri. Membrii colectivelor de muncă urmau să contribuie la capitalul social cu o cotă comună de 25%. Restul cotei, de 75%, urma să îl formeze, depunând bunuri şi patrimoniu, Holdingul „Moldsindbalneotur”, care fusese împuternicit de sindicate să le gestioneze averea. Cât priveşte Sanatoriul de la Cahul, cotele au fost împărţite altfel: 80% a primit colectivul de muncă, iar 20 la sută – holdingul. În documentele de constituire se spune că „Moldsindbalneotur” contribuie cu patrimoniu în valoare de 2216 lei. Restul – 8865 de lei – urmau să fie depuşi de colectivul de muncă. Astfel, SRL „Nufărul Alb” a fost constituit cu un fond statutar de 11.082 de lei.

Sindicaliştii îşi pun cenuşă pe cap de ochii lumii?

Potrivit actualilor lideri sindicali, în 2001, medicul-şef al Sanatoriului din Cahul, Vasile Scutelnic, a venit la Chişinău şi, după o discuţie cu preşedintele de atunci al CGSM, Petru Chiriac, şi o alta cu liderul de la „Solidaritate”, Leonid Manea, a reuşit să obţină un document în care se spune că organele de conducere ale celor două structuri sindicale au decis să permită reorganizarea sanatoriului în SRL după formula: 20% holdingului şi 80% colectivului de muncă. De facto, şedinţa la care să se decidă acest lucru n-a avut loc. Oleg Budza şi Petru Chiriac, care semnaseră documentul, au recunoscut mai târziu că au semnat un act ilegal şi, peste câţiva ani, au cerut instanţei să îl anuleze. Petru Chiriac şi Oleg Budza şi-au justificat acest gest prin faptul că medicul-şef de la Cahul avea nevoie atunci de această „hârtie” ca să iasă din nişte „încurcături” cu autorităţile locale. Ulterior însă „hârtia” a fost folosită ca bază în formarea noului SRL. De la ea au pornit toate problemele.

Sursele noastre spun că, de fapt, cei doi lideri au mers pe mâna medicului-şef şi au căzut de acord să semneze o asemenea fiţuică, de teamă ca sanatoriul să nu treacă în gestiunea confederaţiei concurente. Astfel, cele două confederaţii şi-au păstrat oarecum controlul asupra sanatoriului, iar „autorii” formulei respective au ştiut de temerea liderilor, s-au folosit de moment şi au vrut, de fapt, să înstrăineze treptat sanatoriul de la confederaţie, folosind noţiunea-fantomă de „colectiv de muncă”.

La ce s-a ajuns?

După lungi litigii şi procese judiciare, printr-o decizie a Curţii Supreme de Justiţie, în 2008, sanatoriul a fost, în sfârşit, înregistrat ca SRL, cu cotele de 20% la 80%. Atunci, angajaţii care au aflat că numele lor fuseseră incluse în listele de asociaţi în noul SRL şi-au cerut partea şi, pentru că n-au obţinut certificate de asociat, l-au dat în judecată pe medicul-şef Vasile Scutelnic. Astfel, angajaţii mai curioşi şi mai puţin docili au încurcat iţele partajării venitului şi înstrăinării sanatoriului.

Văzând că gluma se îngroaşă şi că noţiunea de colectiv de muncă nu rămâne doar una pe hârtie, ci este luată în serios de oamenii vii care au fost incluşi în listele de asociaţi şi că tot mai mulţi membri ai colectivului de muncă îşi cer partea în instanţă, Confederaţia sindicatelor, deja reunificată şi condusă de Leonid Manea – care până atunci tolerase reorganizarea (probabil, în baza unor înţelegeri de culise) -, a dat şi ea în judecată noul SRL, cerând anularea tuturor actelor de constituire şi revenirea la situaţia din 2001, adică la situaţia în care patrimoniul sanatoriului să fie în totalitate al Confederaţiei. Liderii sindicali spun că atunci „li s-au deschis ochii” şi au văzut că patrimoniul ar fi în pericol. De asemenea, ei spun că angajaţii n-au înţeles corect că au dreptul la o parte din veniturile sanatoriului, inclusiv la patrimoniu. De aceea, conducerea Confederaţiei se luptă acum cel mai mult cu valul de cereri ajunse în judecată de la angajaţii care cer certificate de asociat şi preferă să nu vadă neregulile pe care aceştia le semnalează deja de câţiva ani în diferite petiţii. Angajaţii cu drept de asociat au depus în ultimii ani zeci de plângeri în diferite instanţe – poliţie, Centrul Anticorupţie, Parlament, Preşedinţie, Curtea de Conturi, CNSM etc. La unele au primit răspunsuri, însă lucrurile nu se schimbă.

Oamenii cer demisia lui Vasile Scutelnic, pe care îl acuză că a falsificat o parte din actele de constituire a SRL-ului, că foloseşte venitul sanatoriului fără a se consulta cu Adunarea asociaţilor, că refuză în mod intenţionat să primească pacienţi la sanatoriu, pentru a-i diminua veniturile şi a-l aduce în prag de faliment, că îi concediază forţat pe cei care şi-au cerut partea etc. Atât medicul-şef Vasile Scutelnic, cât şi actualul preşedinte al CNSM, Oleg Budza, afirmă că angajaţii n-au dreptate atunci când îşi cer partea din veniturile sanatoriului. Vasile Scutelnic spune că n-a falsificat actele, ci greşelile constatate, inclusiv de instanţele de judecată, în actele de reorganizare a Sanatoriului în SRL, sunt „din cauză că noi suntem medici, nu agenţi economici, şi nu ştiam exact cum se întocmesc aceste acte. De aceea, pe alocuri am mai îndreptat, pe alocuri am mai corectat”. Scutelnic mai spune că nu el a refuzat să primească pacienţi, ci că numărul acestora a scăzut în ultimele luni din cauză că instituţiile de stat n-au mai cumpărat foi de odihnă la „Nufărul Alb”. Cât priveşte angajaţii concediaţi, Vasile Scutelnic afirmă că la sanatoriu au avut loc reduceri de cadre, tot din cauza crizei economice şi scăderii veniturilor. De asemenea, el afirmă că n-a tăinuit crearea SRL-ului, ci că angajaţii cu drept de asociat nu şi-au plătit contribuţia în capitalul social al SRL-ului; de aceea, noua întreprindere este încă în proces de formare şi, din această cauză, oamenii nu puteau primi dividende. Oamenii afirmă, la rândul lor, că n-au plătit contribuţia în fondul statutar, deoarece n-au ştiut nimic şi că, dacă nu ar fi aflat întâmplător de reorganizarea SRL-ului, nici până astăzi nimeni nu i-ar fi informat.

Cine gestionează veniturile de la „Nufărul Alb”?

Confederaţia se judecă până în prezent cu SRL-ul. Oleg Budza şi Vasile Scutelnic susţin că patrimoniul sanatoriului se află în continuare în posesia sindicatelor şi că în noul SRL n-a fost inclus tot patrimoniul care, potrivit lui Budza, valorează 14 mln. de lei. Dacă e aşa, de ce atunci îi deranjează existenţa SRL-ului şi cer revenirea la situaţia anterioară? În plus, în actele de constituire a SRL-ului se spune că Holdingul contribuie cu patrimoniu, în valoare de 2216 lei, fără să se specifice care anume patrimoniu a fost evaluat la această sumă. Nu cumva patrimoniul de 14 mln. de lei a fost estimat la o valoare diminuată, de 2216 lei?

„Vă asigur că patrimoniul este înregistrat ca fiind al Confederaţiei şi noi suntem proprietarii sanatoriului”, spune astăzi cu tărie Oleg Budza. Dar afirmaţia este cel puţin inexactă. În prezent, ca proprietari ai sanatoriului, la Camera Înregistrării de Stat figurează două confederaţii inexistente – mai exact, existente în trecut: CGSM şi „Solidaritate”. Asta înseamnă că, de facto, astăzi sanatoriul nu are proprietari, ceea ce face ca, din 2008, când a fost înregistrat noul SRL, actuala confederaţie, reunificată, să nu mai poată gestiona, cel puţin oficial, venitul sanatoriului, despre care Oleg Budza spune că e de patru milioane de lei pe an. Asta – pentru că noul SRL nu are, de jure, cu cine încheia contract de arendă pentru folosirea patrimoniului sindical. Acum CNSM umblă prin instanţe, încercând să obţină recunoaşterea CNSM ca succesoare a celor două confederaţii, reînregistrarea patrimoniului „Nufărul Alb” ca proprietate a CNSM şi abia după asta va putea încheia contract de arendă cu SRL-ul care, de fapt, foloseşte patrimoniul sindicatelor fără plată şi nu contribuie cu nimic la bugetul Confederaţiei. Până în 2008, spune Oleg Budza, venitul sanatoriului, de patru milioane de lei pe an, era împărţit 50% la 50%, adică, jumătate rămânea sanatoriului, iar o altă jumătate era vărsată în bugetul CNSM.

Dosar penal pe faptul delapidării de… nuferi

De doi ani, nimeni nu controlează veniturile sanatoriului, ele fiind gestionate şi împărţite de medicul-şef Vasile Scutelnic, care spune că o face deja din postura de manager al SRL-ului înregistrat şi după ce consultă Adunarea asociaţilor. Unii membri-asociaţi spun însă că, în realitate, asemenea adunări nu sunt organizate şi că Vasile Scutelnic refuză să le ofere informaţii despre felul în care a folosit banii.

Totodată, prin procuraturi şi poliţie se plimbă, de doi ani deja, un dosar intentat în baza unei scrisori primite de la Procuratura Generală, pentru „delapidare de bunuri în valoare de 405.718 lei de către factorii de decizie ai SRL „Nufărul Alb”. Ultima dată, când Centrul de Investigaţii Jurnalistice a cerut informaţii despre acest dosar de la Procuratura Generală, ni s-a spus că, la 19 iulie 2010, dosarul a fost transferat „de la organul de urmărire penală al Direcţiei Generale teritoriale „Sud” a CCCEC la Departamentul urmărire penală al MAI, pentru efectuarea urmăririi penale în continuare”. Vasile Scutelnic spune că nu ştie nimic despre acest dosar şi că nu a fost nici măcar interogat, fapt care pare, cel puţin, straniu. În doi ani, să nu fie interogată persoana-cheie din sanatoriu? Atunci cum se investighează delapidarea?
Fie Scutelnic nu spune adevărul, fie dosarul a fost intentat doar formal, ca angajaţii ce reclamă neregulile din sanatoriu să „închidă gura”. Medicul-şef crede că „are probleme cu procuratura din cauza angajaţilor nemulţumiţi care scriu petiţii”. Când l-am întrebat de delapidare de fonduri, acuzaţia ce figurează în dosarul penal, el a răspuns: „Păi, eu cumpăr, de exemplu, un scaun. De la magazin. Cineva vede că la piaţă scaunul costă mai ieftin. Iată cum li se pare unora că se face delapidare…”.

Recent, una dintre angajate a fost informată, printr-o scrisoare, de către Procuratura Generală, că oamenii legii au constatat, totuşi, că „administraţia sanatoriului, în persoana lui Vasile Scutelnic, urmărind scopul majorării cotei sale de participare în societate, a falsificat lista asociaţilor întreprinderii date în detrimentul intereselor colectivului de muncă, privându-l de dreptul de a dispune de cotele-părţi din capitalul social al SRL-ului”. Astfel, se spune în document, „CPS Botanica al mun. Chişinău a pornit, la 29 aprilie 2010, urmărirea penală în cauza nr. 2010420605 în baza art. 361, alin 2, lit. „d” şi art. 27, 190 alin. (5) din Codul Penal”.

Salariul liderilor sindicali, un subiect tabu

În prezent, lucrurile par să atârne de un fir de aţă în lupta pentru sanatoriu. Pe de o parte, dacă instanţa de judecată va anula toate actele de constituire a noului SRL – lucru de care e convins Oleg Budza -, atunci angajaţii care se judecă pentru a-şi obţine dreptul de asociat vor pierde şi vor rămâne fără această calitate, respectiv,,,, fără veniturile dorite. Dacă nu, SRL-ul va exista în continuare, iar lupta se va da pe interior, între angajaţii care îşi cer partea şi Vasile Scutelnic. De asemenea, în cazul unei decizii favorabile sindicatelor, sanatoriul va reveni la situaţia de până la 2001 şi va trebui gestionat din nou în totalitate de CNSM, lucru pe care şi-l doreşte Oleg Budza. Dar cum? Liderul CNSM susţine că – la fel ca în cazul altor sanatorii din RM – ar vrea să aplice o formulă preluată din România. „Contract de arendă. Vom încheia un contract de arendă, pentru o anumită perioadă, cu o companie care să gestioneze sanatoriul. Vom fixa o plată de arendă de cinci milioane lei pe an, de exemplu, bani ce vor trebui să ajungă în bugetul confederaţiei. Restul venitului va rămâne la compania cu care s-a încheiat contractul. Asta îl va motiva pe manager să gestioneze cât mai eficient şi să facă sanatoriul cât mai atractiv”, a spus Budza.

Acelaşi lucru şi-l doreşte şi Scutelnic – cel puţin, aşa susţine el. „Noi, SRL-ul, să luăm sanatoriul în arendă. Dacă instanţa va anula formarea SRL-ului, vom vedea sau vom înregistra unul nou, sau… o să alegem o formulă”. În prezent, deşi există SRL şi, potrivit legii, managerul ar trebui ales la Adunarea asociaţilor, Vasile Scutelnic conduce sanatoriul nu în baza unui mandat al adunării, ci în baza unui contract încheiat cu fostul preşedinte al CNSM, Leonid Manea şi care expiră în 2013. Astfel, situaţia este oarecum duplicitară: atunci când e vorba de împărţirea veniturilor, se consideră că SRL-ul e independent şi nu are de ce să le împartă cu CNSM, al cărui patrimoniu îl foloseşte; iar când angajaţii îl întreabă cine l-a împuternicit să conducă, Scutelnic răspunde: proprietarul sanatoriului, CNSM, cu care are contract de muncă. De altfel, în unele răspunsuri pe care Scutelnic le-a dat în scris unui grup de „angajaţi nemulţumiţi”, el scrie că proprietar al sanatoriului este Holdingul „Moldsindbalneotur”. Să fie o confuzie accidentală sau arbitrară?

Oricum, Scutelnic refuză să le răspundă propriilor angajaţi ce salariu primeşte. Când l-am întrebat pe Oleg Budza care e salariul lui Scutelnic, ni s-a răspuns:
– Unul decent…
– Decent? Zece mii de lei?
– Cam aşa…
– Şi dvs., ce salariu ridicaţi, dle Budza?
– Nu discutăm acum salariul meu.
Astfel, salariul liderilor sindicali rămâne în continuare o enigmă.

Dacă e să revenim la statutul juridic dublu al sanatoriului, atunci ne permitem să-i cităm pe unii observatori din cadrul Confederaţiei, care spun că o asemenea situaţie în care, de jure, veniturile sanatoriului nu vin în bugetul Confederaţiei, dar părţile, tot de jure, se află în litigiu judiciar, este menţinută cu un anume interes: atunci când un profit nu se duce oficial într-un buzunar, înseamnă că se duce neofical. Situaţia ne aminteşte de zicala despre pescuitul în ape tulburi… Iar la supoziţia că cele două părţi „beligerante” – liderul CNSM, Oleg Budza, şi medicul-şef al Sanatoriului „Nufărul Alb”, Vasile Scutelnic – sunt în conflict doar pe hârtie, dar în realitate ar exista nişte înţelegeri între ei, ne-a dus cu gândul următorul fapt curios.

De jure litigiu, de facto prieteni?

L-am întrebat pe Oleg Budza cum – după ce instanţa va pune punct în litigiul dintre Confederaţie şi SRL, şi CNSM va avea toată puterea asupra „Nufărului Alb” – vede el viitorul instituţiei şi pe cine va numi administrator acolo, având în vedere conflictele neîntrerupte cu Vasile Scutelnic, disputele judiciare şi dosarul penal intentat pe faptul delapidării de fonduri la sanatoriu în perioada în care Scutelnic este medic-şef. „Sincer, nu ştiu”, a fost răspunsul. Deci, Oleg Budza a admis că CNSM l-ar putea lăsa în continuare pe Vasile Scutelnic la conducerea sanatoriului. De aici – concluzia că implicarea Confederaţiei în readucerea sanatoriului în proprietatea sindicatelor s-a făcut doar ca să-i împiedice pe angajaţi să meargă mai departe, cătându-şi drepturile de asociaţi. În cazul în care colectivul ar fi fost „cuminte”, sanatoriul ar fi fost gestionat, probabil, şi astăzi conform înţelegerilor din culise dintre şefii sindicalişti şi administraţia actuală a sanatoriului.

Încă un amănunt dezarmant de… simplu. Cu Oleg Budza şi cu Vasile Scutelnic am discutat la distanţă de o zi. Într-o joi am vorbit cu Oleg Budza, iar a doua zi am mers la Cahul. Când am intrat în biroul lui Vasile Scutelnic, l-am găsit supărat. Ne-a spus că ştie ce am discutat, ieri, cu Oleg Budza şi ce întrebări i-am pus. Unele le ştia exact cum au fost formulate… Interesant, cine l-a informat, dacă la discuţia noastră cu Oleg Budza n-a mai participat nimeni? De ce Budza să-l fi informat pe Scutelnic – cu care, de jure, se află în litigiu? Ne putem gândi la existenţa unor înţelegeri între cei doi, iar informaţia a ajuns cu atâta rapiditate, probabil, pentru ca răspunsurile de la Cahul să nu difere de cele pe care le-am auzit la Chişinău.

Consilierul Vasile Scutelnic, cu gândul la alegeri

Vasile Scutelnic, despre care Centrul de Investigaţii Jurnalistice a mai scris în 2009, ne-a întrebat, imediat ce am intrat în birou: „Ce, vin alegerile, de aceea aţi venit?”. Tocmai pentru că vin alegerile vom evita, deocamdată, să dăm denumirea partidului pe care medicul-şef al Sanatoriului „Nufărul Alb” îl reprezintă… Vom spune doar că este membru al AIE şi că e declarat de factură social-democrată…

Totodată, credem că investigarea situaţiei de la sanatoriu şi verificarea faptelor invocate în nenumăratele petiţii ale angajaţilor către diferite instituţii de stat n-ar fi stagnat, probabil, atâţia ani, dacă Vasile Scutelnic n-ar miza pe un sprijin politic.

Centrul de Investigaţii Jurnalistice
www.investigatii.md

Investigaţia a fost realizată în cadrul campaniei „Jurnaliştii împotriva corupţiei”