Nunta, un bun început de afacere

După nuntă, tinerii însurăţei Mihail şi Rita Diaciuc n-au investit banii câştigaţi într-o „casă de piatră”, ci au decis să-i investească într-o afacere: au cumpărat un tractor vechi cu şenile cu al cărui ajutor prestau servicii agricole. Au trecut 11 ani de atunci, timp în care au luptat cu birocraţia, criza economică, dar şi cu forţele naturii…

 Povestea de afaceri a soţilor Diaciuc începe în anul 2000, odată cu unirea destinelor lor şi procurarea tractorului cu şenile T-74. Rita Diaciuc, care în momentul căsătoriei era de vârsta majoratului, povesteşte că Mihail a fost cel care a venit cu ideea de afacere. „Nu aveam casă, nu aveam nimic, dar soţul zicea că dacă procurăm o locuinţă sunt bani morţi. Iar apoi după nuntă ce să facem, să trăim din salariu? Trebuia mai întâi să înmulţim banii şi apoi să ne luăm casă”, ne spune tânăra antreprenoare, care este mămică a două fetiţe şi însărcinată cu cel de-al treilea copil.
…Deoarece era vechi, tractorul necesita mari investiţii pentru reparaţii. În aceste condiţii, capul familiei hotărăşte să plece la muncă în Germania. Cu banii câştigaţi acolo şi-au mai procurat un tractor, dar de data aceasta unul cu roţi şi având parametri tehnici foarte buni. Capitalul agonisit în străinătate şi câteva credite i-au ajutat să demareze prima lor afacere de proporţii. În anul 2003, Mihail deschide un SRL a cărui activitate viza prelucrarea cerealelor. Iniţial, cei doi soţi au arendat 70 ha de pământ pe care le-au semănat cu porumb, iar în doi ani suprafaţa a crescut până la 187 ha. Tot atunci, antreprenorii au procurat o clădire în satul Duşmani, r-nul Glodeni, unde anterior fusese un incubator. Pentru că nu mai activa de mult timp, edificiul era devastat, nu mai exista nicio piesă de mobilier, iar utilajul era defect. După multă muncă şi o investiţie corespunzătoare, familia Diaciuc a devenit producătoare de puişori şi bobocei pe care-i comercializa pe piaţa internă. După alţi doi ani, tinerii au decis să-şi diversifice afacerea, aşa că au amenajat o minifermă de creştere a păsărilor, în special, găini, gâşte şi raţe.

Colapsul afacerii din 2007

Mihail, fiind lemnar-strungar de meserie, în 2005 decide să iniţieze un nou gen de activitate: producerea ţăruşilor prismatici pentru viţa de vie, pe care familia Diaciuc îi exporta în Franţa. Afacerea însă nu a fost de lungă durată, iar odată cu criza economică colapsul a cuprins întreaga lor activitate. „Agenţii noştri din Franţa nu îşi onorau obligaţiunile financiare faţă de noi, exportul era practic imposibil. Am încetat producerea ţăruşilor… A scăzut devastator şi producţia cerealieră în urma secetei severe din 2007. Nici cea avicolă nu se vindea, pentru că populaţia nu avea cu ce creşte păsările. Pe lângă toate astea, nu puteam să achităm creditele”, îşi aminteşte Rita. Pentru aceasta, ne povesteşte tânăra femeie de afaceri, au recurs la noi împrumuturi. „Anul trecut lucrurile s-au mai îmbunătăţit: am avut o recoltă frumoasă în agricultură, ne-am reprofilat în domeniul prelucrării lemnului, în realizarea semifabricatelor pentru lăzi şi am finisat construcţia morii de grâu. Rezultatele se reflectă în datele noastre financiare, vânzările atingând cifra de 3,2 milioane lei şi un profit de circa 450 mii lei. Avem şi azi credite de achitat şi probleme multe de rezolvat, dar cu multă perseverenţă şi dorinţă le vom depăşi”, conchide tânăra soţie, mămică şi antreprenoare.

După zece ani de antreprenoriat şi-au luat casă

Pentru ca afacerea să le meargă, Mihail şi Rita au continuat să studieze. Mihail a dobândit deprinderile şi cunoştinţele necesare unui agronom-inginer, iar Rita, deşi a visat să devină învăţătoare, a urmat în 2004 Facultatea de Economie, specialitatea contabilitate. Rita îşi aminteşte că, timp de jumătate de an, la funcţia de contabil al SRL-ului lor s-au perindat trei persoane. „Acest lucru m-a determinat să fac studii de contabilitate, chiar dacă atunci deja aveam un copil de doi anişori”. La moment, cei doi soţi au 25 de angajaţi din satele vecine, care au astfel posibilitatea câştigării unui ban şi în mediul rural.
Deşi sunt antreprenori încă din anul 2000, familia a reuşit abia anul trecut să-şi procure o casă. „Iniţial am stat la părinţii mei, apoi la socri, apoi cinci ani am locuit în chirie. Condiţiile erau lipsă: căram apă de la fântână, aduceam lemne de foc, nu aveam maşină de spălat. Abia după zece ani de afaceri am reuşit să ne procurăm un acoperiş deasupra capului”, îmi relatează Rita despre evoluţia afacerii lor.

„Înainte de culcare, facem planul pentru a doua zi”

Chiar dacă muncesc împreună, cei doi soţi au o regulă: să nu vorbească acasă despre afaceri. Când ajung acasă, ambii încearcă să le ofere cât mai mult timp fetiţelor lor. Iar după cină, când copilele dorm, cei doi tineri antreprenori la un ceai planifică ziua următoare: cine şi ce trebuie să facă. Rita şi cu Mihail mai au un crez după care se conduc în afaceri, şi anume: nimeni nu îţi oferă nimic dacă tu nu munceşti. „Trebuie să vrei cu adevărat ceva şi să îţi urmezi visul. Numai atunci poţi reuşi. Îmi dau seama că nu doar nouă ne este greu. Important este să ai încredere în forţele proprii, să ai susţinere din partea celor care te înconjoară”. Familia Diaciuc le sugerează şi celor care visează la propria afacere să aibă mult curaj şi multă încredere în sine. „Noi ştim cât de greu este să faci un ban. Am avut cazuri când, după ce le dădeam salariul lucrătorilor, rămâneam fără bani în casă. Dar, până la urmă, afacerea a devenit una prosperă”, conchid Rita şi Mihail.