O, țară tristă, plină de... mister

publicat în Constantin Tănase pe 23 Noiembrie 2017, 08:04

Moto: 
„Rămâne mut Serafim
și se uită lung în urma celor ce se duc
(cu boul, la pravlenie - n.n.).
Se mai gândește: „Hm... Toate le pricep eu,
Doamne, da „oare cum mi l-au prins ei de coarne?”
(V. Vasilache „Povestea cu cocoșul roșu”)

1
Toamna, anul acesta nu a venit ca în ceilalți ani, cu pași moi de felină, cu soare dulce, bun de uns pe pâine. Toamna, anul acesta, a venit hoțește, ca un raider, pe neașteptate, ca privatizarea Băncii de Economii a Moldovei. Zburlit și oțărât, începutul acestei toamne e exact ca sfârșitul toamnei la Vasile Alecsandri:
Din tuspatru parți a lumii se ridică-nalt pe ceruri,
Ca balauri din poveste, nouri negri plini de geruri.
Soarele iubit s-ascunde, iar pe sub grozavii nori
Trece-un cârd de corbi iernatici prin văzduh croncănitori...
Când deasupra Ciocanei coboară „norii negri plini de geruri” și prin geam se văd cârduri de „corbi iernatici prin văzduh croncănitori”, în față îmi apare chipul luminos al primarului general Dorin Chirtoacă... Și nu știu de ce, în locuința mea privatizată pe bonuri patrimoniale, în loc să se facă mai cald, se face și mai frig...
2
Toamna, lumea se vede altfel. Fiecare cu toamna lui. Eminescu, de exemplu, toamna „într-un ceas gândea la viața toată:
Afară-i toamnă, frunză-mprăștiată,
Iar vântul zvârle-n geamuri grele picuri;
Și tu citești scrisori din roase plicuri
Și într-un ceas gândești la viața toată.
Toamna sunt atent cu lecturile. Mă tem să-l citesc toamna pe Octavian Paler. Mă demolează. Îl recitesc pe Vasile Vasilache, „Povestea cu cocoșul roșu”. Timpul va arăta că e un roman genial. Serafim Ponoară mă inspiră...
3
Am scris astă-vară un eseu, pe care nu l-am publicat – sper să-și găsească locul într-o carte. Se numea acel eseu „Refuzul ticăloșeniei”. L-am recitit zilele acestea. Ideea acestui eseu o purtam demult în minte, așa cum porți durerea în oase de la o anumită vârstă. Acum vreo zece ani, să zicem, această idee nu putea să-și facă cuib în capul meu. Mai mulți ani în urmă, scriitorul Mihail Gheorghe Ciubotaru, citind unele din textele mele mi-a spus un lucru uluitor, pe care atunci nu l-m înțeles. Domnia Sa mi-a spus: „Scrie acum în această manieră, că-ți iese bine, fiindcă va veni o vârstă când nu vei mai putea scrie ceea ce scrii și cum scrii azi”. Fiecare vârstă are scrisul ei, subiectele ei și stilul ei, mi-a spus el. L-am crezut, dar așa, din politețe. Eram convins atunci că și după 60 de ani în textele mele aceiași cai albaștri vor paște printre alineatele înecate în roua dimineților. Iată că acele dimineți ziaristice s-au topit. Au venit alte dimineți, cu alte ciocârlii care clocesc tăceri de aur la rădăcina frământărilor mele, alți cai albaștri fărâmă cu copitele tăcerile de aur.
4
În viața jurnalistului vine o vreme când meseria nu se mai face la masa de scris, ci sub cuțitul ghilotinei.
5
În ultimii ani în jurnalism au venit oameni care nu au de spus nimic lumii. Jurnalistul, ca și scriitorul, dacă nu are de spus nimic nou, degeaba mai vine în ziaristică. Când văd cum stoluri de reporterițe TV se aruncă asupra lui Voronin, ca să stoarcă din el măcar o cât de mică mojicie, pentru a o pune pe post, mă gândesc la un fenomen despre care noi nu vorbim – dezumanizarea presei.
6
Mai mulți prieteni mă întreabă de ce nu reacționez la zoile pe care, în cantități industriale, mi le toarnă vreo doi golani de presă. Am mai spus și cu alte ocazii: cu colegii de breaslă și cu idioții nu polemizez. Nici în judecată nu-i acționez. Am făcut acest lucru o singură dată și am câștigat. Nu am pretins nicio despăgubire materială. Zilnic, acești golani, care mai ieri îl elogiau pe Voronin în studioul NIT-ului, azi asudă prin alte studiouri pentru Filat. La aceștia a rămas bietul fost premier. Vorba veche: spune-mi cu cine te însoțești și am să-ți spun cine ești.
7
Rămân șocat de felul cum reacționează „liderii politici ai națiunii” – Timofti și Leancă – la provocările bașkanului găgăuz M. Formuzal. Acesta a propus să se organizeze un referendum în Găgăuzia ca să afle opinia găgăuzilor despre orientarea politicii externe a Moldovei. „O să discutăm şi o să vedem care este esenţa acestei propuneri...”, a zis președintele Timofti. Și tot Timofti a afirmat că Formuzal, este liderul unei structuri ostile cursului european al Republicii Moldova”. Păi, ce să mai discuți cu el? Cum se procedează în mod normal cu un demnitar care este „liderul unei structuri ostile” statului?
8
Foarte „delicat”, adică la fel de infantil, a reacționat la provocarea lui Formuzal și premierul I. Leancă. Domnia Sa i-a recomandat dezlănțuitului bașkan „să recitească Constituția” R. Moldova. Domnule Leancă, dumneata te întâlnești cu Formuzal la fiecare ședință de guvern, de ce nu-i dai cu Constituția în cap? Sau de ce nu recomanzi „organelor abilitate” să-l invite și să-i tălmăcească articolul vizat din Constituția Moldovei?
9
În această toamnă, după Summitul de la Vilnius, dacă acordurile pregătite vor fi parafate, în Moldova se va face și mai frig și pentru mulți se va stinge lumina. De ce? Fiindcă „liderii politici ai națiunii” mint poporul cu așteptări exagerate și nu-i spun că după Vilnius nu se vor mări salariile și pensiile, nu se vor reduce taxele și impozitele ș.a.m.d. Din cauza aceasta e de așteptat ca după succesul de la Vilnius să sporească rapid numărul euroscepticilor. Și vina nu va fi a calului, ci a potcovarului...
10
E toamnă politică fierbinte în Moldova. În apartamentul meu e frig ca într-un sarcofag. Buricele degetelor mi-au înghețat, în schimb, sunt mândru că nu am nici un leu datorii la „Termocomul” matern... Peste Moldova se rotește un cârd de corbi iernatici prin văzduh croncănitori. Ca la Alecsandri. Iar eu într-un ceas gândesc la viața toată. Ca la Eminescu. Și mă întreb, ca Ponoară a lui Vasilache, despre bouț: doamne, da „cum de ne-au prins ei de coarne?” Aștept integrarea europeană, învierea morților și viața veacului ce va să vie. Amin.
Constantin Tănase
4 octombrie 2013