Carte

O escapadă la Mizil

S-a constatat extinderea concursului de la an la an! Uite că la Mizil se poate. Da, fiindcă edilul oraşului, primarul Emil Proşcan, preşedintele Asociaţiei culturale „Agatha Grigorescu Bacovia”, împreună cu sensibilul poet Lucian Mănăilescu, n-au luat în seamă criza, au ignorat-o şi ea s-a retras din Mizil. Iar ei au continuat să editeze revista Fereastra cu o periodicitate de invidiat. O fereastră spre cultură, o deschidere spre literatura din provincie, care nicidecum nu este una provincială, ba mai mult, surprinde prin autenticitate şi nerv. Te captează şi o citeşti filă cu filă.

Tema sugerată de poetul Ion Gheorghe pentru colocviu a fost „Trista soartă a literaturii actuale în spaţiul romanesc”. Inclusiv în R. Moldova, zic eu. Păi nu mai este chiar atât de tristă această soartă, dacă lumea mai creează. Şi să creeze, a răsunat îndemnul actorului Dan Puric. Caut şi nu găsesc un epitet potrivit acestui nume. Ba nu, este suficient doar atât: actorul Dan Puric. Pentru a-l asculta merită să faci drumul nu doar până la Mizil, unde mereu este oaspetele aşteptat. Fericit cu duhul acel public care a avut posibilitatea să-i asculte discursurile în sala arhiplină a Casei de cultură, care se transformase, pentru moment, într-un Palat Spiritual al Culturii, unde am avut posibilitatea să-l auzim prin telefon şi pe Fănuş Neagu, de pe un pat de spital, iar pe regizorul Dan Pizza – de pe platoul de filmare. La manifestare am avut prilejul să-i cunosc pe Gheorghe Neagu, redactor-şef al revistei din Focşani Oglinda Literară, o revistă de cultură, civilizaţie şi atitudine, pe poetul premiat şi el la acest concurs – Virgil Diaconu, director al revistei piteştene Cafeneaua Literară, pe Florentin Popescu, redactor-şef adjunct al revistei culturale Sud din Bolintin Vale, Giurgiu.

Şi am fost tentată să-mi exprim gratitudinea şi plecăciunile mele nu pentru că subsemnatei i s-a acordat Premiul I la secţiunea proză, nu. Pur şi simplu, vreau să reiterez ideea că spiritualitatea neamului, chiar dacă este inundată de jocurile agresive de pe calculator, de internetul, nociv în mare parte, de telenovele sterile sau talk-show-uri TV (idei împărtăşite şi de Dan Puric), de jocurile politice care au segregat populaţia în ai noştri şi ai lor, spiritualitatea, deci, chiar de este sugrumată pe alocuri de criză, evoluează totuşi. Or, poate criza a devenit motoul prin care se motivează refuzul subvenţionărilor culturale inedite, căci de multe ori cultura este confundată cu subcultura, iar cei care o finanţează nici nu-şi pun problema valorilor inedite. Revistele apar şi nu se închid în Ţară, aşa cum se întâmplă la noi, în R. Moldova. Mai constatat că spiritualitatea literară se află într-o ascensiune, se dezvoltă şi trebuie promovată în provincie, dar şi din provincie, căci nu numai în metropolă se scrie. La sigur, în provincie se şi citeşte mai mult. Şi încă un gând: evoluăm nu doar negând sau contestând, ci şi apreciind….

Mihaela Perciun

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *