Au fost invitaţi atât reprezentanţi din toate promoţiile de elevi care au absolvit această şcoală, cât şi profesorii care au activat cândva în ea. Foştii elevi nu-şi mai recunoşteau profesorii după o despărţire de 30-40 de ani şi invers. Organizarea, programul, prezentarea au fost la cel mai înalt nivel. Am retrăit clipe de neuitat şi am avut emoţii de nedescris. S-a depus o muncă enormă de întregul colectiv, dar mai ales de directorul adjunct pe educaţie, Ala Staver. Şi liceenii au fost mereu în căutare.
Ne-a frapat îndeosebi galeria portretelor, pe ai cărei pereţi au fost aranjate cele 46 de venietce ale absolvenţilor, fotografii din viaţa şcolii, iar într-un colţ „Pomul şcolii”, care îşi are rădăcinile prin anii 1800, iar rodul lui sunt portretele directorilor şi profesorilor care au activat de-a lungul anilor.
Sponsori au fost mai multe persoane fizice din localitate, dar s-au evidenţiat Igor Ursachi, Elena Barbos şi Alexandru Staver. Au contribuit şi primăria, şi înşişi colectivul pedagogic. A fost o măsură de educaţie a dragostei de neam, a dragostei de baştină.
M-am întors acasă, la nordul republicii, înaripată de cea mai mare doză de emoţii pozitive pe care o poate trăi numai un profesor pensionar. Le zic „bravo!”, iar aplauzele noastre, a tuturor invitaţilor, să răsune pe paginile cotidianului TIMPUL, ca să audă întreaga Moldovă, pentru că o merită şi ar putea servi drept exemplu şi pentru alte şcoli.
Ludmila Scorţescu,
profesoară pensionară,
s. Cernoleuca, r-nul Donduşeni
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
