O floare pe Marele Zid Chinezesc

Intre 15 noiembrie si 2 decembrie, am fost invitat la un stagiu organizat de Ministerul Comertului si Ministerul Afacerilor Externe al Republicii Populare Chineze. La Beijing ne-am adunat ziaristi si purtatori de cuvant de la diferite ministere din zece tari ex-sovietice: Tadjikistan, Turkmenistan, Armenia, Belarus, Moldova, Georgia, Kazahstan, Kargazstan, Azerbaidjan si Ucraina. Din fosta URSS nu-i aveam in grup doar pe reprezentantii ?arilor Baltice si ai Rusiei… Atmosfera a fost una de intelegere si respect reciproc.

M-a impresionat felul de a crea buna dispozitie al armencelor Ana Naghdalyan, de la MAE, si Gohar Manukyan, de la Televiziunea nationala, al moldovencelor Mihaela Cibotaru si Marina Berzedean, de la Serviciul de presa al Ministerului Sanatatii, respectiv al Ministerului Economiei, diplomatia Oxanei Petriaeva de la MAE al Ucrainei, filozofia scriitorului georgian Alic Darchiashvili si modestia gazetarului tadjik Iusufdzon Dustov. Toate acestea, combinate cu un program foarte bine gandit, dar si cu bunavointa tinerilor chinezi Ma Bei (Liza) si Ge Deshui (Iura) – care ne-au insotit peste tot, inclusiv in calitate de traducatori – au facut ca vizita in China sa ramana in inima fiecarui membru al grupului ca ceva extraordinar si de neinchipuit pentru cei care n-au trecut vreodata dincolo de Marele Zid Chinezesc…

…De fapt, eram al noualea asemenea grup invitat din strainatate in anul curent (an jubiliar pentru China), ca sa luam cunostinta de realizarile acestei tari. De cativa ani, China a inceput sa promoveze o politica a portilor deschise. Oamenii simpli din lumea intreaga cunosc putin despre aceasta tara. Unii mai cred ca China este comunista, in sensul sovietic, saraca si inchisa, dar chinezii vor sa le demonstreze ca nu-i adevarat. Oricum, o spun de la bun inceput ca ceea ce am vazut si ascultat acolo m-a convins ca China devine cu adevarat o tara moderna si civilizata, iar daca dezvoltarea ei economica si transformarile politice vor continua cu ritmul din ultima vreme, pe parcursul secolului XXI se va intampla o alta minune a lumii.

China isi deschide portile

Pentru a cunoaste mai multe despre China, in primele zile ale aflarii noastre acolo, cativa profesori universitari ne-au facut incursiuni in istoria, geografia, traditiile, economia si politica contemporana a statului. Mentionez doar crampeie din informatiile retinute. In 2009 s-au implinit 60 de ani de la proclamarea Republicii Populare Chineze, tara cu o suprafata de 9,6 mln. km2. In acest sens, detine locul trei in lume, dupa Rusia si Canada. Hotarul ei pe uscat are o lungime de 22 mii km, se invecineaza cu 14 tari, Rusia fiind, la nord, cel mai mare vecin, cu o lungime de hotar de 7600 km. Infrunta probleme la hotarul cu India, dar si in Marea Chinei. Are 30 de provincii si cinci raioane cu administrare speciala (autonome). Raul cel mai lung, care a fost leaganul poporului chinez, e Cian Zian, intrecut doar de Nil si Amazon. Detine locul I in lume la rezerve valutare, III – la zacaminte minerale si are cea mai bogata fauna pe pamant. Desi chinezii constituie 20% din populatia lumii, ei au doar 6,5% din apele dulci ale planetei, lipsa apei fiind o mare problema mai ales in partea apuseana a tarii, unde populatia, uneori, nu are cu ce spala vesela.

Prin anii 400-200 i.e.n., pe actualul teritoriu al Chinei existau vreo 140 de tari. Primul imparat care le-a unit a fost Chin Shi Huang, de la care se trage si numele tarii. Unul din simbolurile Chinei sunt dragonii, de foc si de apa – in antichitate, populatia li se inchina ca sa nu le arda pamantul sau sa le tulbure apele. Cred ca as putea sa gresesc ceva, mai ales la transcrierea unor nume din chineza sau rusa (limba in care ne-a fost asigurata traducerea). Se pare ca, pentru lumea occidentala, scrisul acestei tari este al doilea Mare Zid Chinezesc. A fost o perioada in care China a vrut sa treaca la alfabetul latin, dar s-a ajuns la concluzia ca e ceva absurd…

In 2050, tara va avea o populatie de 1,5 mlrd., apoi, datorita politicii demografice a statului, cifra va scadea. Acum, 35 de orase chineze au peste un milion de locuitori, intre care Beijingul – 15 mln. Mai tarziu, in sudul Chinei, avea sa ma impresioneze sinceritatea unei chinezoaice. Stiind ca vom vizita orasele Fuzhou si Xiamen, mi-a spus ca unul are sapte milioane de locuitori, iar altul – cinci milioane. Sigur, m-au surprins cifrele – un oras de provincie este mult mai mare decat toata R. Moldova. Ea a zambit: „Noi suntem multi. Foarte multi…”. Simplu vorbind, acesti „foarte multi” trebuie hraniti, imbracati, au nevoie de scoli, de spitale, de case de locuit si, daca tara ar fi ramas in perioada de „revolutie culturala”, astazi dupa Zidul Chinezesc ar fi fost o tragedie. Dar poporul chinez ramane unul deosebit si stie a gasi iesiri din situatii tragice, fara a provoca mari rasturnari geopolitice. Azi, conducerea statului promoveaza conceptul de „convietuire pasnica cu toata lumea”.

Traim in „chinesism”…

Dupa revolutia culturala, in 1978, Den Seao Pin, seful statului, a inceput reformele pentru a salva situatia. El este considerat arhitectul reformelor si al politicii portilor deschise. Cand a vazut ca politicienii se incurca in discutii despre viitoarea cale politica a tarii, le-a zis: „Lasati discutiile politice, sa incepem cu economia”. In acest sens, e cunoscuta una din frazele sale: „Nu-i o problema ce culoare are pisica, important este ca ea sa prinda soareci”. Astfel, a aparut o tara cu doua sisteme: cel politic – socialist, iar cel economic – capitalist. De fapt, multi comentatori, vorbind acum de succesele Chinei, mentioneaza ca nu-i vorba nici de comunism, nici de capitalism, ci de chinesism. In 1980, in plan economic, China era la nivelul Rusiei din 1930. Acum, devine una dintre cele mai importante puteri economice ale lumii.

Prima etapa a reformelor economice a avut loc in cadrul programului „Trei pasi”, care a cuprins trei decenii: 1978-2008. In 2008, produsul intern brut al Chinei era de 30,07 trilioane de yuani, ceea ce echivala cu 4,42 trilioane de dolari. Poporul s-a mobilizat la realizarea programului, cu responsabilitate si harnicie chinezeasca, iar conducatorii tarii au imbinat deosebit de abil relatiile socialiste cu cele capitaliste, incat, la acest capitol, a devenit proverbiala expresia „Trecand raul, pipaie pietrele”. Reforma este implementata consecutiv, in toate regiunile tarii, cele mai dezvoltate fiind acum Estul si Sudul. Initial, reformele au fost lansate in regiunea Chencijen din sudul Chinei. In 2008, acolo produsul intern brut pe cap de locuitor a fost de 10 mii USD. In Moldova, spre comparatie, anul trecut acesta era de 1800 dolari…

La sud, langa Taiwan

Mentionez un lucru despre care aproape ca nu am vorbit in calatoria noastra prin China. La sud exista Insula Taiwan, fosta parte componenta a tarii. Facand o paralela, nu cred ca ar fi corect sa va dau exemplul Transnistriei noastre. In indelungatul razboi civil dintre fortele comuniste si cele kuomintanghiste (nationaliste), ultimele s-au retras in Taiwan si au proclamat independenta acestuia. Desi au trecut de atunci 60 de ani, China totusi spera la o reintegrare a Taiwanului. In Fujian, o provincie turistica dupa care, peste ape, se afla regiunea separatista, am vazut taiwanezi care vin sa se odihneasca in China. Multi dintre ei fac investitii in economia tarii. E o speranta pentru Beijing, precum au fost si altele. In 1997, Anglia i-a restituit Hong Kongul, iar in 1998, Portugalia – teritoriul Macao.

Am pomenit de Taiwan deoarece, timp de cinci zile, am fost foarte aproape de el. Din Beijing, am zburat mai mult de doua ore pana in Fuzhou, capitala provinciei Fujian. Acolo am avut intalniri oficiale, dar si cu oameni simpli. Am vizitat mai multe redactii, provincia avand 23 de cotidiene. Iar la posturile TV de aici lucreaza 20 de mii de oameni. Cotidianul „Orasul de la mare”, bunaoara, are un tiraj de 500.000 de exemplare. Am vizitat Agentia de stiri „Haichiatusi”, „Xiamen Softwarw Park”, Uzina de automobile „Soueast motor”. La Zhangzhou am mers la cateva intreprinderi particulare, unde taranii cresc flori si arbori decorativi pentru export in tarile UE. La Xiamen ne-au frapat pietele istorice ale acestui oras, iar la Quanzhou – parcul de creatie al taranilor din Taiwan si Muzeul ceaiului „Tianifu”. Inainte de a reveni la Beijing, am vizitat Insula Gulaniui, o frumusete rara. Chiar am auzit pe cineva din grupul nostru spunand: „Cam pe aici e raiul…”. Peste tot unde am fost in China, am vazut ca acest popor isi respecta in mod deosebit istoria.

Beijingul ospitalier

Oficial, Beijingul are 15 milioane de locuitori. Neoficial, este un furnicar in care fiecare omulet isi are misiunea lui. Lucrul acesta nu bate la ochi intr-un oras modern, luminat noaptea in stil occidental, cu o arhitectura ingenioasa si foarte curat. In genere, mi s-a parut ca simbolul Chinei contemporane este omul cu farasul si cu matura. Il vezi peste tot. Capitala e mereu in transformare. Dai Gui Ju, una dintre profesoarele de la Academia Diplomatica, ne spunea ca fusese in Rusia pentru o jumatate de an si, intorcandu-se in orasul natal, nu mai cunostea calea spre casa. Dupa pranz, in fiecare zi paraseam Academia Diplomatica si mergeam in excursii prin cele mai frumoase locuri ale capitalei chineze. Am fost spectatorii unui extraordinar spectacol-show de wu-shu, am participat la o conferinta de presa la Ministerul de Externe, imediat dupa vizita oficiala a presedintelui SUA in China.

Am vizitat si am luat cunostinta de activitatea Postului central de televiziune al Chinei – CCTV -, dar si a Agentiei de stiri „Site-ul chinezesc”, pe care o puteti accesa la www. china.org.cn. Aici veti gasi informatie (si in limba rusa), pe care o poate folosi oricine in lume, cu conditia sa mentioneze sursa. O alta mandrie a Beijingului este Stadionul national, vestitul „Cuib”, unde s-au desfasurat Jocurile Olimpice 2008. Dar mai atragatoare sunt locurile ce tin de istoria tarii – Palatul imperial, „Altarul cerului”, Parcul imperial „I ha iuni”, „Parcul strabunilor”, „Altarul strabunilor” si, evident, „Orasul interzis”. Fiecare turist se straduieste sa ajunga si in Piata centrala a capitalei – „Tian’anmen”, una dintre cele mai mari din lume, unde incap un milion de oameni. Alaturi se afla Mausoleul lui Mao Zedong si Monumentul eroilor poporului chinez. Piata Centrala se mai numeste si Piata Linistii Ceresti. Conform sistemului filozofic daosist, linistea e stapanul miscarii si prin liniste, fiecare se intoarce la radacinile sale. Trebuie sa devii un pic chinez ca sa poti porni spre intelepciunea lui Confucius, marele filozof al acestei tari…

Dar tot o filozofie aparte este, bunaoara, si cina intr-un restaurant chinezesc. Aici, painea, furculitele sau bauturile tari sunt o raritate. Daca le soliciti, chelnerita iti zambeste in mod deosebit, intelegand ca faci o vizita in tara sa, si numaidecat iti propune sa comanzi vestita „rata pechineza”. Daca nu poti folosi renumitele betisoare chinezesti, iti va da o furculita. Iar daca mai soliciti si o suta de grame de rachiu, ochisorii ei frumosi sunt gata sa danseze printre bucatele marine de pe masa pe care ti-o serveste. E o poveste… Precum o poveste e sa pornesti vorba cu vanzatoarele de la oricare bazar chinezesc. Se bucura, iti zambesc, te vrajesc si te conving sa cumperi anume ce iti propun ele. Daca pretul iti pare mare, te intreaba cat poti plati si, in majoritatea cazurilor, ajungi la o treime sau chiar mai putin din pretul initial. N-am mai reusit sa invat a targui si, deseori, mergeam la piata doar ca sa admir arta acelor multe si frumos-galagioase chinezoaice. La bazarul „Iabalu”, cu vanzari angro, majoritatea dintre ele cunosc rusa. Au si nume rusesti: „Katia”, „Marina”, „Olia”… Aici vin multi rusi, in cautare de marfuri ieftine, si vanzatoarele au inteles cum pot sa-i transforme in cumparatori permanenti. Este si aceasta o realitate a Beijingului, despre care am discutat si cu Tang Jie, loctiitorul sefului Departamentului de afaceri externe al Academiei Diplomatice, la receptia de adio…

La Marele Zid Chinezesc

De la Beijing, am mers cu autobuzul in nordul tarii, la Marele Zid Chinezesc. Incredibil, dupa Cascada Niagara, intr-o singura toamna, am avut sansa sa vad si una dintre cele sapte minuni ale lumii, despre care unii spun ca ar fi creat-o extraterestrii. Dar nu-i adevarat – zidul e cladit cu sudoarea poporului chinez si constituie mandria acestuia, fiind singura constructie de pe Pamant care se vede de pe Luna. Constructia este una strategica, fiind ridicata cu rol de aparare, contra atacurilor nomade din nordul Chinei. Prima portiune a zidului a fost facuta prin 400-200 i.Hr. In regiunea unde am fost, zidul are o grosime la coama de opt, iar la baza – de zece metri. La intervale de cateva sute de metri, are construite turnuri de 12 metri inaltime cu rol de observare, transmitere de semnale si depozit de arme.

Se spune ca ar fi existat vreo 25.000 de turnuri in zid si 15.000 de turnuri pentru semnale. Nu se stie cu exactitate care dintre formatiunile statale chineze a hotarat inconjurarea teritoriului sau cu valuri de piatra. Pentru a-si proteja statul pe care il unificase, primul imparat al Chinei, Qin, a legat intre ele fortificatiile cladite de predecesorii sai. Marele Zid Chinezesc a fost refacut pe circa 6400 km in timpul dinastiei Ming (1368-1644). Serpuind pe crestele muntilor, dar si prin vaile adanci, zidul, pavat cu piatra, era folosit ca sosea strategica, dar si ca drum comercial. In 1952, Marele Zid Chinezesc a fost luat sub protectia statului si declarat monument istoric, dar numai o mica portiune de zid este accesibila sutelor de mii de turisti.

Acolo, la Zid, intorcandu-ma de la cel mai indepartat turn din regiune, am vazut o floare uitata pe una din pietrele de aparare. M-am gandit ca o fi lasat-o cineva intentionat, in semn de respect fata de cei care au creat aceasta minune a lumii, fata de istoria, cultura, filozofia, dar si fata de rezistenta in timp a poporului chinez. Imi placuse gestul si am vrut sa-l repet. In geanta mea gasisem ziarul nostru, TIMPUL, si l-am lasat sub acea floare. In drum spre Beijing, un coleg de grup, care vazuse ziarul nostru, m-a intrebat: „Dar de unde aveai si o floare cu tine?”…