Dacă nu s-a spart nimic, primul instinct al doamnei este să-şi ia şervetul şi să încerce să şteargă lichidul. Comesenii îşi pot oferi şi ei şervetele, iar ea poate accepta cu plăcere ajutorul lor. Dacă este la cineva acasă, probabil că gazda se va ridica s-o ajute. Dacă se află la un restaurant bun, un chelner îşi va face apariţia ca de nicăieri, pentru a o ajuta. Dacă s-a vărsat vin roşu, ceai concentrat sau cafea, gazda poate încerca să pună nişte apă rece pe pată.

Oricum, o lady nu poate decât să spună: „Îmi pare rău că am făcut atâta mizerie”. Va presupune că gazda sau chelnerul le va da ei şi comesenilor şervete curate. O gazdă atentă sau un chelner responsabil va aduce un şervet curat şi pentru a acoperi pata de pe masă.
Când pleacă sau când scrie biletul de mulţumire, doamna îşi poate aminti să precizeze: „Sper că îmi veţi ierta stângăcia cu paharul de vin”. Şi nu mai spune nimic altceva despre neplăcerea cauzată. Asemenea accidente se întâmplă, inevitabil, la aproape orice masă.

Dacă i se pare mâncarea necomestibilă şi băutura imposibil de băut…

Nu contează dacă ea plăteşte pentru masă sau dacă este invitata cuiva. O lady nu are niciun motiv să continue stoic să mănânce, rozând dintr-o friptură aproape crudă sau dintr-un piept de pui aţos. Nu se scuză când îi spune chelnerului: „Aş dori ca friptura să fie gătită mediu, nu mediu spre crud, vă rog” sau „Puiul meu este prea fript. Aţi putea ruga bucătarul să mai încerce o dată?”. Dacă, după toate aparenţele, friptura e adusă la fel, doar puţin reîncălzită la microunde, doamna rămâne pe poziţie şi spune: „Aş dori o altă friptură. Vă rog să nu o reîncălziţi pe aceasta”. Iar dacă problema se repetă, cere să discute cu managerul.

Acelaşi sfat se aplică şi dacă doamnei i se pare cocktailul prea slab, cafeaua prea fiartă sau ceaiul prea concentrat. În calitate de client al restaurantului, are dreptul să ceară ca mâncarea şi băutura să-i fie servite aşa cum le doreşte. Dacă însă constată că mâncarea de la un anume restaurant nu este gătită sau servită cum îi place ei, evită respectivul local în viitor, pentru a se menaja pe sine şi locul respectiv de alte neplăceri.

Dacă copiii se poartă urât, fie la restaurant, fie la o masă acasă la cineva…

Este dreptul fiecărui părinte să-şi educe copilul aşa cum crede de cuviinţă. Totuşi, în locuri publice sau la mese festive, o lady recunoaşte că un comportament necivilizat al copiilor săi riscă să deranjeze masa celorlalţi invitaţi sau a celorlalte persoane din restaurant – chiar dacă este vorba despre un fast-food. În asemenea cazuri, doamna nu va încerca să-şi disciplineze odrasla în public, ca să nu le producă celorlalţi şi mai multe neplăceri. În schimb, o va lua de la masă şi va face uz de autoritate la toaletă, în colţul parcării sau în maşina familiei.
Dacă după aceasta copilul nu-şi schimbă comportamentul sau izbucneşte în hohote răsunătoare de plâns, doamna îi cere chelnerului să pună la pachet mâncarea pentru toţi membrii familiei. Imediat după, doamna, copilul şi restul familiei vor pleca în grabă şi cât mai discret posibil.

(Din cartea „O lady la masă. Mic tratat de eleganţă” de Sheryl Shade, John Bridges şi Brian Curtis) 
Sursa: Timpul Suplimentul Femeia