Astăzi 22 Septembrie 2018, Sâmbătă - Ultima actualizare la ora 09:46
Abonamente

Editorial 21 Septembrie 2015, ora 06:45    Din editia print

Marime Font

O nouă probă a neputinței noastre

Cred că a venit timpul să recunoaștem că noi, colectivitatea de indivizi pruto-nistreni, pe care unii o denumesc popor, alții bucată de popor, iar ceilalți merg chiar mai departe, numindu-ne stat-națiune, am atins un prag. 

 
 
 

După ce două sute de ani am acceptat toate ororile rușilor imperialiști, apoi a sovieticilor, după ce ne-am revoltat și noi, la urmă, împotriva unui mutant pseudo-statal la începutul anilor ‘90, despre care deja se știa că va cădea de tot, de câțiva ani ne rotim în jurul propriilor cozi, dând vina ba pe soartă (de parcă soarta nu ne-am face-o chiar noi), ba pe localizarea nefericită pe hartă (de parcă alții n-au jungle, vulcani, tsunami, inundații, vecini agresori), ba pe, mai nou liderii politici pe care tot noi i-am ales.

Din scurta experiență a anilor de după Independență s-a văzut că orice revoltă populară nu face decât să-i schimbe pe unii cu alții, care ar fi putut fi, în alt context, colegi și amici. Asta pentru că structura lor, a liderilor, a fost mereu similară. Aluatul din celebra vorbă, a fost frământat având aceleași ingrediente: egoism, lăcomie, lene, aroganță și o foarte molipsitoare durere-n cot. Având aceste componente ambalate sub diverse fețe, denumiri, și slogane de-a lungul celor 24 de ani, trebuie să recunoaștem că aceasta ne este limita, iar cei pe care-i vedem la TV sunt expresia noastră, a tuturor, în diverse forme. Fie că vorbim despre un hoț cu gândul la scheme de corupție, despre o funcționară care-și îndeasă mita în poșetă, sau despre un șefuț care tocmai a revenit la birou de la shopping cu mașina de serviciu în timpul orelor de program.
Pentru că democrația e frumoasă și ne pune diagnosticul frumos, dar pe noi ne arată așa cum suntem. Farmecul democrației este, însă, că cei care o respectă au toate șansele să-și găsească tratamentul corect. Aici ne blocăm noi de fiecare dată, dăm foc la tot ce au construit ceilalți înaintea noastră și o luăm de la capăt. Dacă ne-am privi mai atent dintr-o parte, am vedea că ne purtăm ca într-un film cu Stan și Bran, în care Stan sapă o groapă, iar Bran o astupă la loc. De fiecare dată ne pomenim că îi votăm pe unii, ăștia ne fură și ne mint, noi ne revoltăm fără a reuși să propulsăm adevărați lideri dintre noi, respectiv vin alții și dau o formă organizată mulțumirii populare, după care îi înlocuiesc pe primii, satisfăcând suficient de mult mulțimea obosită pentru ca aceasta să se împrăștie pe la casele ei.



Noi nu știm să luăm lucrurile pe rând. Noi le vrem pe toate odată și de dorit să ne fie date. Ei bine, lucrurile merg altfel, iar noi nu suntem cei care ar putea să le schimbe mersul de sute de ani. Cea mai recentă probă în acest sens este modul în care se sparge treptat recenta, dar deja obosita revoltă din centrul Chișinăului. Liderii de pe scenă ai acesteia n-au reușit să catalizeze energiile grupurilor răzlețe și încăpățânate, care veneau în marea de oameni având așteptări prea mari și cerând prea multe. Or, nu poți să ceri de toate la aceeași manifestație. Ne zice și proverbul că cei care aleargă după mai mulți iepuri deodată, nu prinde nici unul. Dar noi nu vrem să învățăm din înțelepciunea altora. În schimb, ne luăm după agendele altora și ne uităm propriile interese.

În ce fel, de exemplu, le-au încurcat celor câteva zeci de vârstnici din Piață pancartele unioniste? Sau, de ce au insistat tinerii unioniști să vină neapărat cu propria lor agendă la un miting ale cărui proclamații și rezoluții de până acum n-au avut nici o treabă cu Unirea? De ce insistă fiecare grup să se suprapună peste celălalt cu agendele proprii? De ce acceptă fiecare grup cu intenții bune oameni mai puțin buni în rândurile lor? Oare nu era clar de la început că dacă vii cu recuzită unionistă la un protest la care se cere consolidarea statului pe care tu vrei să-l desființezi, vei fi tratat ca o minoritate? Sigur, civilizat ar fi fost ca vârstnicii să-i fi ignorat, pur și simplu, pe tinerii ambițioși. Dar, pentru că noi suntem obișnuiți ca mereu unii să provoace, iar ceilalți să se lase provocați, nu s-au abținut și i-au bruscat, comportându-se ca niște exponenți ai Evului Mediu. Din nou, am lăsat viziunile care diferă să primeze în fața viziunilor care coincid, să ne îndepărteze unii de alții. Această constatare este cu atât mai tristă, cu cât realizez că ambele părți „beligerante” sunt solidare cu scopul principal al protestului, respectiv stârpirea corupției. Dar n-am știut să le luăm pe rând și nici să ne păstrăm apucăturile egoiste sub cheiță. Iar pentru asta vom plăti prin scăparea unei noi revolte printre degete.

 

Un articol de: Tudor Cojocariu
blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi

Istorie 21 Septembrie 2018, ora: 17:00

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut”

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut” Din editia print

Un reportaj al ziarului „Ardealul (Transilvania)” despre prima ședință a parlamentului Basarabiei, care în 1918 a votat Unirea cu România Continuăm publicarea materialului „Dare de seamă asupra primei ședințe a Sfatului Țării din 21 noiembrie 1917”,...

( ) Citeşte tot articolul

Actualitate 21 Septembrie 2018, ora: 11:51 de Doina Stimpovschii

Dodon riscă o nouă suspendare din funcție după ultimele remanieri în Guvern

Dodon riscă o nouă suspendare din funcție după ultimele remanieri în Guvern Din editia print

Prin schimbarea a doi miniştri, guvernarea face o mișcare de PR înainte de alegeri, consideră analiştii politici

( ) Citeşte tot articolul

Actualitate 21 Septembrie 2018, ora: 11:28

OMUL SĂPTĂMÂNII: George Simion, ACTIVIST CIVIC, ZIARIST

OMUL SĂPTĂMÂNII: George Simion,  ACTIVIST CIVIC, ZIARIST Din editia print

Liderul unioniștilor, George Simion, s-a născut pe 21 septembrie 1986, la Focșani. În 2005, a absolvit Colegiul Național „Gheorghe Lazăr‟ din București.

( ) Citeşte tot articolul



Editorial 21 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Unioniștii, alegerile și opoziția

Campania electorală pentru următoarele alegeri parlamentare în R. Moldova a început deja. Toate partidele își pregătesc armele pentru această luptă.

() Citeşte tot articolul

Editorial 20 Septembrie 2018, de Constantin Tănase

Viața și moartea doamnei Clara

…O cheamă doamna Clara, locuiește într-un apartament cu două odăi, are 45 de ani, doi băieți, unul de 22, iar altul de 19 ani.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 19 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Anotimpul și cheltuielile

Cât nu am vrea să ne ferim de cheltuieli, fiecare anotimp vine cu lista lui de cumpărături. Că sunt sărbătorile de iarnă, că este Paștele, că e vară și vrem concedii – o cheltuială apare întotdeauna.

() Citeşte tot articolul

Editorial 17 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Cât de mult ne urăsc!

14 septembrie 2018, Ziarul TIMPUL

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 16 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

România ar putea juca un rol important în reconstrucţia Siriei

Siria a cunoscut cea mai complexă criză dintre statele lovite de Primăvara Arabă, afundându-se într-un război civil care a opus regimul de la Damasc şi forţele rebele, alături de care s-au adăugat pe parcurs alte grupări din afara ţării.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 13 Septembrie 2018, de Dan Nicu

O tragedie uitată – Cehoslovacia anului 1968

În a doua jumătate a lunii august, Europa a marcat 50 de ani de la invadarea Cehoslovaciei de către trupele URSS şi ale altor state din blocul sovietic.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 12 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Caritate sau reclamă?

Ori mai degrabă aș spune că ambele. Și când spun acest lucru, o fac cu convingerea că reclama va fi condiționată cu timpul de caritate.

() Citeşte tot articolul

 

 


Cele mai citite articole Timpul.md