Cultură

O poveste de succes, FNT XX

Au răspuns prezent! la apelul criticului Cristina Modreanu, unic selecţioner al festivalului, francezo-germanul Matthias Langhoff, britanicul Billy Cowie, argentinianul Rodrigo Garcia, italianul Romeo Castellucci, polonezul Krysztof Warlikowski; însă sarea şi piperul au asigurat-o spectacolele inventive şi diverse ale regizorilor români reprezentând generaţiile în vogă, întreţinând originalitatea şi vitalitatea scenelor româneşti: Andrei Şerban cu STRIGĂTE ŞI ŞOAPTE de Ingmar Bergman (Teatrul Maghiar de Stat, Cluj-Napoca); Alexandru Tocilescu, SFÂRŞIT DE PARTIDĂ de Samuel Beckett (Teatrul Metropolis, Bucureşti); Mihai Măniuţiu, AICI, LA PORŢILE BEZNEI după Euripide (Teatrul Naţional „V. Alecsandri”, Iaşi); Silviu Purcărete, REGELE MOARE de Eugène Ionesco (Les Arts et Mouvants, Franţa); Radu Penciulescu, LEGENDA MARELUI INCHIZITOR, după Dostoievski (Teatrul Naţional Bucureşti); Alexandru Dabija, PYRAMUS & THISBE 4 YOU după Shakespeare (Teatrul „Odeon”, Bucureşti); Felix Alexa, LIVADA DE VIŞINI de Cehov (Teatrul Naţional Bucureşti), Radu Afrim cu două spectacole, MIRIAM W. de Savyon Liebrecht (Teatrul „Toma Caragiu”, Ploieşti), şi HERR PAUL, de Tankred Dorst (producţie a Teatrului Tineretului din Piatra-Neamţ); Cristi Juncu a adus HOŢII de Conor McPherson (Teatru 74, Târgu-Mureş). O nouă lectură cu HAMLET, după Shakespeare, a fost propusă de Uray Peter la Studio M, în Sfântul Gheorghe, spectacol de dans, gimnastică şi magie de sorginte populară. Faimosul regizor polonez Krzysztof Warlikowski a adus, în sfârşit, şi la Bucureşti, DIBUK (premiera a avut loc la Avignon, în 2003!) inspirat din textul clasic al lui Solomon Anski şi nuvela contemporană a Hannei Krall, cu asistenţa Institutului Cultural Polonez la Bucureşti (graţie lui Jaroslaw Godun, ce insista să aducă, cu sprijinul IP, şi în Bienala TEI 2010 o companie deosebit de valoroasă, Biuro Podrozy de la Poznan, ulterior refuzat însă, fără menajamente, cu doar câteva zile înainte), un poem filosofic emoţionant despre iubire, compasiune şi sacrificiu.

O tendinţă actuală în teatrul modern, în toată lumea, constă în a adapta pentru scenă, a traduce în limbaj teatral filmele de succes – nu au lipsit asemenea fineţuri şi din FNT 2010: sublim a fost, fireşte, cel girat de Andrei Şerban la Cluj – improvizaţiile sale enigmatice pe o temă din Bergman pun în lumină relaţiile subtile din scenă şi din culise, viaţa intimă a personajelor de teatru şi cinema, tensiunea inerentă relaţiilor regizor-protagonişti; BREAKING THE WAVES (Viaţa binecuvântată a lui Bess), după scenariul lui Lars von Trier, regia Radu Nica, la Teatrul Naţional „Radu Stanca”, Sibiu, e o performanţă a incredibilei Ofelia Popii (Premiul Herald Anghel 2009, la Edinburgh, pentru rolul Mefisto din Faust semnat de Silviu Purcărete), adevărat glob de energie, fulger sferic neostoit; apoi Vlad Massaci cu Aniversarea (Teatrul „Nottara”, Bucureşti), după celebrul film regizat de unul dintre semnatarii Dogmei 95, Thomas Vinterberg, cu Alexandru Repan, Ada Navrot, Emil Hossu, Dan Bordeianu ş.a. Noile tehnologii au invadat scena, cu succes variabil – superflue şi deranjante, în HEY, GIRL!,
de Romeo Castellucci (prietena mea din Grecia, criticul Bouboulina Nikaki, membru al juriului la numeroase festivaluri internaţionale, s-a pomenit brusc cuprinsă de un val de panică indusă de agresiunea olfactivă, sonoră şi luminoasă din scenă: ardeau cârpele cu miros sufocant, se sparg oglinzile, un fascicul de laser roşu pocneşte asurzitor în ceafa unei actriţe, agasând spectatorii), dar şi în INTERZIS ACCESUL ANIMALELOR, text şi regie Rodrigo Garcia (controversat fondator al Companiei Carniceria Teatro – Teatrul Macelăria – afişat combatant pentru de-banalizarea răului şi protecţia animalelor, pe care am tot temeiul să-l suspectez de un real sadism faţă de fiinţe vii, patrupede sau bipede; sunt maltratate în reprezentaţiile sale iepuri, broscuţe, şoricei, crabi şi alte vieţuitoare – acum doi ani, la Wroclaw, petiţionarii cereau să nu i se decearnă Premiul Noi Realităţi teatrale anume pe acest motiv).

Din acest festin teatral, gurmand şi excelent garnisit, nu au lipsit temele sociale şi politice: Gianina Cărbunariu în 20/20 (Studio Yorick din Târgu-Mureş), cu o distribuţie cu jumătate actori români şi jumătate actori maghiari, investighează, cu abilitate, criza comunicării ce a provocat conflictul interetnic din 19 martie 1990, de la Târgu-Mureş. Deliciul nostru, al spectatorilor avizaţi, l-au constituit evenimentele adiacente: conferinţele lui George Banu, Michal Kobialka, Mihai Măniuţiu, Tompa Gabor, Ion Caramitru, Alexandru Hauswater, Lee Breuer, David Esrig, Piotr Gruszczynski; lansările de carte (nefiind turnat în imagini sau/şi pagini de carte, cu regret, spectacolul de teatru se volatilizează, dispare în neant), câteva în fiece zi de festival (încă un indiciu sigur al vivacităţii teatrului românesc!) se desfăşurau în prezenţa a sute de tineri, făcând neîncăpătoare ceainăria Librăriei Cărtureşti Verona.

Regretul meu ţine de faptul că şi în acest an comunitatea noastră teatrală a fost reprezentată în FNT cu partea sa intelectual-teoretică: au fost invitaţi – în număr mare – critici, directori de teatre, dramaturgi, actori; revista „Teatrul azi” publică un vast compartiment dedicat fenomenului teatral basarabean şi recenzează generos revista de specialitate a UNITEM-ului. O umbră asupra acestui gest de aleasă cultură vine din faptul că nici în Anno Domini 2010 nu ne-am învrednicit să participăm, ca odinioară, barem cu un spectacol de valoare. Poate, la viitoarea ediţie, a XXI-a?

Larisa Turea,
în exclusivitate pentru TIMPUL  

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *