Editorial

O viziune pentru protestele care vor veni

Parteneriatul dintre echipele celor doi Vlazi va rămâne în scurta istorie a politicii moldovenești drept și mai scurta coaliție minoritară alături de comuniști. Atuul pe care această coaliție încă-l mai are, respectiv sprijinul nevoit al Uniunii Europene, merge mână în mână cu celălalt atu, tot geopolitic, respectiv împiedicarea socialiștilor și usatiștilor de a guverna statul.

Aceste două calități, însă, sunt compensate cu vârf și îndesat de o sumedenie de defecte. Prin urmare, parafrazându-l pe editorialistul Cristian Tudor Popescu, actuala putere poate fi definită drept o coaliție constituită în vederea comiterii de abuzuri. Expresia patentată de jurnalist odată cu obstrucționările parlamentarilor la adresa justiției române, prin nevotarea ridicării imunității unor colegi penali, se referea la un Parlament constituit în vederea comiterii de infracțiuni. Ei bine, la noi nu e vorba doar de Parlament, ci de întregul angrenaj instituțional central, poate cu excepția Ministerului Educației și al unor alte puține instituții, care, aflate sub control politic total, se supune directivelor abuzive ale celor câțiva pseudopoliticieni care țin frâiele statului.

O asemenea stare de fapt nu avea cum să ducă la ceva bun. Nici pentru populație, nici pentru Uniunea Europeană, ai cărei cetățeni mulți dintre noi suntem, prin cetățenia română și, în mod ironic, nici pentru unul dintre actorii coaliției. Bineînțeles, mă refer la PLDM, care este la pământ. Astăzi, lucrurile arată descurajant pentru această formațiune, care a reprezentant până nu demult, unul dintre partidele capabile să devină motorul unor reforme europene veritabile. Toate sondajele indică asupra unei scăderi dramatice în intențiile de vot, votanții acestuia se îndreaptă preponderent către PL, structurile locale sunt afectate de migrarea către PPEM, majoritatea populației îl consideră pe Filat principalul vinovat de jaful de milioane din averea poporului, partidul s-a plafonat și nu mai poate genera proiecte noi.

Iar pentru ca toate aceste vești proaste să fie încununate de o veste și mai proastă, veșnicul Urechean a fost scos la înaintare pentru Primăria Chișinău. Prin acest gest, PLDM și-a recunoscut înfrângerea și incapacitatea de a-și reveni. O spun cu regret, întrucât ultimul lucru de care are nevoie Republica Moldova este slăbirea partidelor proeuropene și lehămetirea electoratului lor. Iar PLDM era și rămâne un partid proeuropean, în măsura în care, renunțarea oficială la aspirațiile europene ar genera descompunerea formațiunii. Că nu este european e altceva, dar care structură formată exclusiv din moldoveni este și europeană? Poate doar echipele din cadrul corporațiilor europene, care au reprezentanțe pe teritoriul nostru și au investit ani de-a rândul resurse în schimbarea mentalităților cetățenilor noștri. Sau, poate echipele din cadrul ONG-urilor finanțate și formate și ele, cu sprijinul partenerilor occidentali? Dar nu mai mult. De ce ne așteptăm, atunci, ca toate viciile acumulate de-a lungul ocupației militare, informaționale și instituționale sovietice să dispară brusc dintr-un partid, doar pentru că acesta a proclamat europenitatea drept valoare fundamentală? Să fim realiști, așadar, dar să ne păstrăm aspirațiile și să nu deviem de la direcția corectă pe care o luăm, din când în când.

Apropo de mentalități. Merită să urmărim și să ne implicăm în ceea ce a devenit lupta pentru transparența informațiilor publice, între ei și noi. Semnalul de alarmă a fost dat de un grup de ONG-uri și redacții importante care, de-a lungul timpului, au demascat caracterul putred al castei conducătoare și simbioza acesteia cu mediul pseudo-afaceriștilor care au secat statul de resurse. Această castă, care are drept scop suprem însușirea resurselor publice, a încălcat recent o limită periculoasă. Aceasta atentează, prin Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal, la două valori esențiale pentru orice democrație: transparența și accesul liber la informațiile de interes public. Instituția supusă PDM-ului și-a amintit brusc de caracterul „secret” al unor date eminamente publice, respectiv numele fondatorilor societăților, firmelor și companiilor din RM. În mod evident, ”confidențialitatea” acestor date este doar un pretext care ascunde intenția reală a Centrului, respectiv zădărnicirea investigațiilor și demascarea abuzurilor superiorilor lor.

De la PDM, după cum am mai zis anterior, nici n-aveam mari speranțe. Chiar dacă știu că există duzine de oameni de treabă în rândurile acestui partid, aceștia nu au acces la deciziile mari, definitorii pentru semenii lor din afara partidului. Partidul, iar de mai mulți ani statul, sunt prizonierii unei rețele personificate astăzi de Plahotniuc, cel care a devenit, pe bună dreptate, un soi de mascotă a răului economico-politic. Desigur, dacă am fi sinceri până la capăt, am recunoaște că asemenea personaje sunt doar emanația unei societăți bolnave. Ele nu apar din senin, ci cresc și se dezvoltă pe seama viciilor celor care îl înconjoară. Personificarea corupției sistemului trebuie să aibă anumite limite, iar direcționarea energiei societății către o singură persoană îi poate aroga acesteia rolul de paratrăsnet, sistemul rămânând intact și reproducându-se.

De aceea, acțiunile de protest care sunt programate în viitorul apropiat, inclusiv mitingul PCDA de duminică de la Chișinău, trebuie să conteste un întreg sistem, de ieri și de azi, chiar dacă numele care-l personifică sunt Voronin, Plahotniuc, Dodon, Filat, Diacov și multe-multe altele.

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *