Oamenii care demască actul corupţiei: Avertizorul de integritate

Cetăţeanul de veghe

În foarte multe state, avertizorii reprezintă deja o instituţie de care se ţine seama, există legi şi regulamente de funcţionare şi de protecţie a lor. Cadrul legal poate fi esenţial în susţinerea acestei practici, cu condiţia ca acesta să asigure deplina protecţie avertizorului de integritate – persoana din interiorul organizaţiei care detectează şi comunică prima un delict.

Articolul 33 Protecţia persoanelor care comunică informaţii din Convenţia ONU împotriva corupţiei prevede: „Fiecare stat parte are în vedere încorporarea în sistemul său juridic intern a măsurilor corespunzătoare pentru a asigura protecţia împotriva oricărui tratament nejustificat al oricărei persoane care semnalează autorităţilor competente, de bună credinţă şi în baza unor presupuneri rezonabile, orice fapt privind infracţiunile prevăzute de prezenta convenţie”.

Aplicarea convenţiilor internaţionale de către statele semnatare este monitorizată de Grupul de State împotriva corupţiei GRECO, la care R. Moldova a aderat în 2001. Fiind evaluată în ciclul II la GRECO, Moldovei i s-a recomandat „de a introduce reguli clare ce ar favoriza semnalarea de către orice agent public a cazurilor de corupţie şi de a stabili o protecţie corespunzătoare denunţătorilor” (avertizorilor de integritate).

În R. Moldova nu există Legea privind protecţia avertizorilor de integritate

În statele europene, foste comuniste, moştenitoare a reţelelor poliţiei secrete, avertizorii de integritate sunt înconjuraţi de conotaţii negative, deseori ei sunt consideraţi nedemni de încredere ori sunt asociaţi cu informatorii, trădătorii, turnătorii. În unele state există o lipsă generalizatoare de voinţă în a adopta şi a pune în aplicare legislaţia privind avertizorul de integritate. În R. Moldova, nici până în prezent nu există Legea privind protecţia avertizorilor de integritate.

În SUA, avertizorii sunt percepuţi de opinia publică drept nişte eroi datorită dezvăluirilor de răsunet pe care le-au făcut aceştia şi care au condus la adoptarea unor decizii de importanţă naţională. 

Instituţia „whistleblower” funcţionează în SUA de peste 30 de ani şi are scopul de a demasca neregulile din administraţia publică: cazuri de corupţie şi de încălcare a drepturilor omului. Semnalarea cazurilor de corupţie poate fi făcută fie prin intermediul mass-media, fie direct la autorităţile care se ocupă cu investigarea criminalităţii în diverse domenii.

Barack Obama – protectorul avertizorilor de integritate 

„Când, în campania electorală din 2006, alegătorii au cerut în proporţie de 81% stoparea cheltuielilor guvernamentale ilegale, iar în proporţie de 79% au solicitat stoparea războiului din Irak, asigurări de sănătate şi drepturi mai multe pentru whistlebloweri, atunci ne-am dat seama că vremurile s-au schimbat”, deduce Tom Devine, director juridic al Government Accountability Project din SUA. Iată de ce, printre primele acte pe care le-a semnat preşedintele Barack Obama a fost cel privind protecţia whistleblower (avertizorului de integritate). 

Instituţia avertizorului de integritate este funcţională şi în ţări precum Canada, Marea Britanie, Australia, Africa de Sud, Noua Zeelandă. În democraţiile stabile, persoanele care semnalează încălcări ale legii sunt protejate împotriva eventualelor represalii din partea celor interesaţi să păstreze tăcerea. Într-o societate liberă „nimic nu e mai important decât adevărul şi orice cetăţean american ştie că are libertatea de a protesta şi de a atrage atenţia”, a menţionat Devine.
Avertizorii au dezvăluit cazuri de corupţie din cadrul Comisiei Europene, au evitat pericole pentru mediu în SUA, au dat publicităţii tăinuirea unor boli periculoase pentru milioane de oameni din China etc.

Obligaţi să demaşte neregulile

În sectorul privat, Legea Sarbanes-Oxley, adoptată de către Congresul SUA, a devenit un punct de referinţă global pentru avertizarea de integritate în companii şi organizaţii. Aceasta cere tuturor companiilor înscrise la bursa americană, fie că au sau nu sediul în SUA, să stabilească proceduri şi protecţie pentru sesizarea „chestiunilor de contabilitate şi audit suspecte”. 

În Slovacia, angajaţii din sectorul privat care află că o altă persoană a comis un act de corupţie şi nu sesizează o autoritate care să ia măsurile legale sunt pasibili de închisoare pe un termen de până la trei ani.
Codul Penal al Italiei amendează funcţionarii publici care nu fac sau întârzie o sesizare cu privire la o infracţiune pe care au descoperit-o în exerciţiul funcţiei. În Italia, dreptul de a face sesizări se aplică pentru angajaţi ca urmare a libertăţii de exprimare la nivel general, garantată prin Codul muncii, atunci când sesizările privesc nereguli, fapte ilegale sau riscuri percepute ca atare la locul de muncă.

Cui pot fi transmise informaţiile?

Se recomandă ca avertizorul să aibă ocazia de a alege dintre diferite mijloace pentru a face sesizări, inclusiv opţiuni externe independente, cum ar fi linii telefonice directe dedicate acestui scop. În unele state, avertizorii de integritate au tendinţa de a încerca mai întâi mijloacele de sesizare interne şi să meargă în exterior numai în cazul în care sesizarea lor nu este continuată prin investigare. Acest lucru se observă în Marea Britanie, Turcia şi Coreea de Sud. Din punctul de vedere al organizaţiilor, mijloacele interne reprezintă o ocazie de a investiga suspiciunile şi de a corecta faptele reprobabile fără ca acestea să fie expuse publicului. Şi în Estonia companiile preferă să primească sesizări interne din partea avertizorilor de integritate pentru a putea rezolva cazurile în particular. 

Mai mulţi practicieni susţin că un avertizor de integritate ar trebui să poată alege liber dacă să facă sesizarea intern sau extern. 

Legea privind dezvăluirea informaţiilor de interes public din Marea Britanie stabileşte trei niveluri de efectuare a sesizării:
I – sesizare protejată internă (fond care să genereze suspiciuni reale);
II – sesizare protejată adresată organului de reglementare (bazat pe probe sau fapte de interes public şi deasupra oricăror îndoieli rezonabile);
III – sesizare protejată la nivel public (fapte care să genereze suspiciuni, motiv plauzibil pentru a merge mai departe şi în general rezonabil). 
Această lege de efectuare a sesizării presupune un nivel de probe care creşte progresiv cu cât avertizorul merge mai departe în afara organizaţiei. 

Garanţii de protecţie a avertizorului

O altă provocare, pentru funcţionarea eficientă a mijloacelor de sesizare, se referă la modalitatea de a asigura gradul potrivit de confidenţialitate sau chiar anonimatul avertizorului. Odată depusă o plângere, se impune nevoia de a stabili măsuri de protecţie uşor de accesat de către avertizor împotriva represaliilor. Regulile UE de protejare a datelor personale impun protejarea identităţii atât a avertizorilor, cât şi a persoanei incriminate.

În Letonia, Dreptul muncii protejează avertizorii care fac sesizări privind cazuri (sau suspiciuni) de corupţii la locul de muncă. Codul muncii din Slovenia asigură garanţii explicite pentru angajaţii din sectorul privat şi pentru funcţionarii publici, inclusiv că nimeni nu poate fi sancţionat la locul de muncă ca urmare a depunerii unei petiţii. În Italia, nu legea, ci codurile interne ale celor mai mari companii din ţară îi oferă protecţie avertizorului de integritate. Angajaţii irlandezi au drepturi conferite de Codul muncii de a face recurs privind presupuse concedieri ilegale, adresat Comisiei pentru relaţii de muncă, care are în sarcină audierea plângerilor acestora.

Frica din oase

În ciuda faptului că România are o lege cu privire la avertizorii de integritate urmărind protecţia angajaţilor din sectorul public, 40% din avertizori, ale căror cazuri au fost monitorizate, au suferit o anumită formă de represalii la scurt timp după sesizarea adresată organelor abilitate. În Cehia, unde Codul muncii stipulează mecanismele de protecţie a angajaţilor, sondajele de opinie sugerează că oamenilor le este încă teamă de intimidare în cazul sesizării unei infracţiuni. Astfel, 67% din angajaţi au declarat că nu vor face apel la organele de reglementare din teamă de persecuţie. La revizuirea a mai mult de 200 de cazuri de sesizare în care apărea numele angajatorului, acesta a recunoscut că avertizorii au fost concediaţi, au demisionat constrânşi sau că le-au fost modificate semnificativ responsabilităţile. Aceasta demonstrează că chiar şi în statele cu o legislaţie cuprinzătoare, avertizorul poartă povara psihologică şi economică a efectului sesizării. 

La noi…

Legislaţia anticorupţie din RM nu protejează persoanele din sistemul public şi cel privat ce ar raporta cazuri de încălcare a legii fără a se expune. Există riscul ca persoanele care semnalează încălcări ale legislaţiei să fie sancţionate, mai ales atunci când semnalele se adresează altor entităţi decât superiorii direcţi, aceştia fiind cel mai frecvent vizaţi. Din acest considerent, multe semnale privind încălcarea legii, indiferent dacă este vorba despre corupţie, abuz, tratamente sau practici preferenţiale, sunt blocate. 

Constantin Lazăr,
doctor în drept