OAMENII MOLDOVEI: „Mi-e rușine să spun peste hotare care este salariul meu”

publicat în Criza pe 14 Aprilie 2015, 07:32

În timp ce noi, jurnaliștii, și ei, politicienii, suntem preocupați de situația geopolitică și economică din R. Moldova și din lume, oamenii simpli rămân în umbră, continuându-și viața în pofida tuturor greutăților. 

Ei nu sunt subiect de titluri bombastice în presă, dar asta nu înseamnă că nu au nimic de spus. Așadar, continuăm rubrica dedicată oamenilor de rând și gândurilor ce-i frământă.

Victor, 66 de ani

„De copilărie să nu vorbim, a fost demult. Acum sunt foarte indignat de ce se face. Se fură tot ce există, cu nerușinare și în toate modurile posibile. Fără a depune mari eforturi, se bagă în buzunarul celor de rând. Sunt doctor în știință cu două diplome universitare și cu un salariu mai mic de 200 de euro, în jur de 160 de euro, de fapt, ceea ce este o rușine. Mi-e rușine să spun peste hotare care este salariul meu.”

„Am fost în Rusia, Ucraina și România. Pe timpurile sovietice, era gol buzunarul și nu aveam mari posibilități. Acum vârsta e așa că nu mai pot călători la distanță, doar cât îmi vizitez nepoții, în România.”

„Copiii mei sunt plecați de mult în România, iar din patru nepoți – trei s-au născut acolo. Eu am știut că aici nu va fi viață pentru dânșii și le-am spus: „Cu prima ocazie, plecați în România”. A plecat fiica, doctor în științe, ginerele e angajat, cu salariu bun, cinstit. La fel și fiul mai mare și cel mai mic. Aici n-ar avea nici a zecea parte de ceea ce au acolo. Sunt stimați și n-au probleme. ”

„Viitorul mi-l făuresc cu mâinile mele și le sugerez tuturor să nu aștepte de la politicieni sau de la altcineva vreun suport. Știu că ei nu doresc să facă asta pentru mine. Așa că mai lucrez vreun an-doi și apoi plec la nepoți să mă joc cu ei.”