Ceea ce mă interesa în mod deosebit era o întrebare aparent banală: a fost munca acelor oameni una spre mântuire, cu binecuvântare de la Dumnezeu? Redau aici răspunsul Prea Sfinției Sale, un răspuns care poate însuma evenimentele acelor zile, de acum o sută de ani, dar și de astăzi: „În primul rând, este o lucrare spre mântuire. Nu întâmplător Dumnezeu ne-a orânduit după neamuri. Avem culturi, tradiții diferite. Și nu este întâmplător că noi ne naștem într-un anumit neam. Și nouă ne revine o responsabilitate pentru neamul nostru. Apărarea lui, păstrarea inte¬grității teritoriale, păstrarea patrimoniului cultural. În general, efortul depus de cineva pentru păstrarea unității neamului său nu este o lucrare doar a persoanei respective. Să nu uităm că Dumnezeu este Unul în ființă și întreit în Persoane, iar Duhul Sfânt e Duhul unității. De aceea o lucrare pentru Unire e o lucrare a Duhului Sfânt și cu Duhul Sfânt. Dezbinarea, separarea, înstrăinarea nu e de la Dumnezeu, ci dimpotrivă, este o lucrare străină de Dumnezeu. Nu este o lucrare a luminii, ci a întunericului. Cei care pun umărul pentru unitatea neamului din care se trag sunt vase prin care lucrează Duhul Sfânt, ei lucrează pentru binele semenilor și în acest fel lucrează și propria mântuire.”
Sper deci că noi toți i-am pomenit în rugăciunile noastre pe cei care au participat acum un secol la Sfatul Țării. Sper să conștientizăm munca lor, nepăstrată de noi. Fiindcă într-adevăr vorbim de o lucrare de unitate, dar care s-a potrivit anul acesta tocmai înaintea Intrării Domnului în Ierusalim, o analogie care nu mi se pare întru totul întâmplătoare.
Gândiți-vă că Intrarea Domnului în Ierusalim, venirea Lui în mijlocul alor săi, poate fi de un simbolism multiplu: de la intrarea Domnului în inimile noastre, la unitatea de orice fel. Așa ca cea de acum 100 de ani. Poate nu m-aș fi gândit la acest lucru, dacă nu aș fi știut ce a urmat după sărbătoarea Floriilor. Atât pentru votanții de la Sfatul Țării, cât și pentru Basarabia, a urmat după primirea în cetate cu flori și osanale – ca la Domnul nostru Iisus Hristos – un drum al Golgotei, un drum presărat de suferințe și umilințe.
Și acum, ducând analogia mai departe, mai putem spera un singur lucru: să vină și pentru acest popor Ziua Învierii. Să ne ajute Dumnezeu.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
