Astăzi 22 Septembrie 2018, Sâmbătă - Ultima actualizare la ora 09:46
Abonamente

Atitudini 26 Iulie 2013, ora 11:48    Din editia print

Marime Font

Oare cerem prea mult?

Umilinţa. E cel mai frecvent lucru pe care îl trăim zi de zi.  

 
 
 

Umilim şi suntem umiliţi. Ne umilim apropiaţii sau subalternii, îi umilim cu o plăcere sadică, nebună, sălbatică; jubilăm să-i vedem căzuţi în genunchi; abia aşteptăm să-i vedem cum se frâng şi încep să ne pupe mâinile. Ei depind de noi. Un singur cuvânt de-al nostru îi poate lăsa fără servici, pe drumuri, îi poate jefui de speranţe şi iluzii, îi poate arunca într-o deznădejde fără margini. Numai să ne treacă cu ceva pe dinainte că îi vom face chiseliţă şi ei ştiu asta. Nu ratăm nicio ocazie de a-i face conştienţi cine e aici bossul. Îi umilim răcnind la ei. Ştiind că nu vor îndrăzni să riposteze, pentru că dacă ne vor contrazice o să-i măturăm în stradă. Viitorul lor depinde de mărinimia noastră nemăsurată. Ei nu trebuie să uite asta nici pentru o clipă. Iar dacă vor uita, noi o să-i tragem de picioare, în jos. De aceea, ei se umilesc singuri: denunţându-se şi denunţând, linguşindu-se şi purtându-se cu noi ca și cu o bubă coaptă.

În foarte multe instituţii din Chişinău, comuniste sau democratice, ai putea vedea următorul tablou: oameni care umilesc şi oameni care umblă în genunchi, cu capul plecat şi cu privirile stinse şi atunci te întrebi în ce dracul oare mai constă diferenţa între oamenii de ieri şi cei de azi, între oamenii care promovează noul şi între nostalgicii după Uniunea Sovietică, între cei care pledează pentru integrarea europeană şi între cei care luptă pentru refacerea imperiului rus, odată ce, o bună parte dintre ei, nu toţi, fireşte, dar o bună parte, pun în capul mesei umilirea subalternilor şi a celor care depind de ei. Că o fac comuniştii, nu mă miră, dar că o fac şi unii unionişti sau europenişti, asta nu o pot înţelege. Dar o fac şi ei. Am plecat o dată dintr-o redacţie proeuropeană şi românească cu senzaţia că şefii acesteia iubesc foarte tare Basarabia (sau România), dar nu şi pe basarabeni (sau pe români), altfel, de ce şi-ar fi tratat angajaţii ca pe nişte sclavi, umilindu-i şi dispreţuindu-i?



Nu vrem salarii mai mari. Nu vrem bani cu lopata. Vrem doar un singur lucru: să nu fim luaţi de proşti şi să fim şi noi trataţi cu respect şi demnitate. Măcar de aceea că împărtăşim aceleaşi valori, măcar de aceea că avem aceleaşi idealuri, măcar de aceea că luptăm pentru aceeaşi cauză. Oare cerem prea mult?

Un articol de: Dumitru Crudu
blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi

Istorie 21 Septembrie 2018, ora: 17:00

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut”

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut” Din editia print

Un reportaj al ziarului „Ardealul (Transilvania)” despre prima ședință a parlamentului Basarabiei, care în 1918 a votat Unirea cu România Continuăm publicarea materialului „Dare de seamă asupra primei ședințe a Sfatului Țării din 21 noiembrie 1917”,...

( ) Citeşte tot articolul

Actualitate 21 Septembrie 2018, ora: 11:51 de Doina Stimpovschii

Dodon riscă o nouă suspendare din funcție după ultimele remanieri în Guvern

Dodon riscă o nouă suspendare din funcție după ultimele remanieri în Guvern Din editia print

Prin schimbarea a doi miniştri, guvernarea face o mișcare de PR înainte de alegeri, consideră analiştii politici

( ) Citeşte tot articolul

Actualitate 21 Septembrie 2018, ora: 11:28

OMUL SĂPTĂMÂNII: George Simion, ACTIVIST CIVIC, ZIARIST

OMUL SĂPTĂMÂNII: George Simion,  ACTIVIST CIVIC, ZIARIST Din editia print

Liderul unioniștilor, George Simion, s-a născut pe 21 septembrie 1986, la Focșani. În 2005, a absolvit Colegiul Național „Gheorghe Lazăr‟ din București.

( ) Citeşte tot articolul



Editorial 21 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Unioniștii, alegerile și opoziția

Campania electorală pentru următoarele alegeri parlamentare în R. Moldova a început deja. Toate partidele își pregătesc armele pentru această luptă.

() Citeşte tot articolul

Editorial 20 Septembrie 2018, de Constantin Tănase

Viața și moartea doamnei Clara

…O cheamă doamna Clara, locuiește într-un apartament cu două odăi, are 45 de ani, doi băieți, unul de 22, iar altul de 19 ani.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 19 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Anotimpul și cheltuielile

Cât nu am vrea să ne ferim de cheltuieli, fiecare anotimp vine cu lista lui de cumpărături. Că sunt sărbătorile de iarnă, că este Paștele, că e vară și vrem concedii – o cheltuială apare întotdeauna.

() Citeşte tot articolul

Editorial 17 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Cât de mult ne urăsc!

14 septembrie 2018, Ziarul TIMPUL

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 16 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

România ar putea juca un rol important în reconstrucţia Siriei

Siria a cunoscut cea mai complexă criză dintre statele lovite de Primăvara Arabă, afundându-se într-un război civil care a opus regimul de la Damasc şi forţele rebele, alături de care s-au adăugat pe parcurs alte grupări din afara ţării.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 13 Septembrie 2018, de Dan Nicu

O tragedie uitată – Cehoslovacia anului 1968

În a doua jumătate a lunii august, Europa a marcat 50 de ani de la invadarea Cehoslovaciei de către trupele URSS şi ale altor state din blocul sovietic.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 12 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Caritate sau reclamă?

Ori mai degrabă aș spune că ambele. Și când spun acest lucru, o fac cu convingerea că reclama va fi condiționată cu timpul de caritate.

() Citeşte tot articolul

 

 


Cele mai citite articole Timpul.md