Editorial

Oare cine va veni primul?

Tata soseşte numai la Crăciun. Iar mama numai la Paşti. La ziua mea de naştere, pe 1 iulie, a venit doar tata. La ziua bunicii mele, pe 3 august, numai mama. Tata vine numai vineri. Mamei îi place să pice duminica. Niciodată nu apar împreună şi în acelaşi timp. Tot timpul sosesc separat. Pentru a nu se întâlni unul cu altul. Şi nu stau mult. Tata a stat cel mai mult două săptămâni, dar mama nu mai mult de câteva zile. Recordul l-a bătut anul trecut când a stat cinci zile. Ambii se plictisesc foarte repede la noi, la Flutura. Nu ştiu de ce. Dar se plictisesc foarte repede şi încep să caşte şi nu te mai ascultă ce le spui. Iar eu le spun că îmi este cam trist fără ei. Iar eu le povestesc cum m-a atacat zilele trecute bouţul nostru. Cum m-a izbit cu coarnele şi am căzut pe spate, pe pământ. Şi cum de atunci nu mai pot dormi noaptea, pentru că îmi apare şi în vis. Sau cum am căzut de pe cal şi mi-am pierdut cunoştinţa. Noroc că bunică-mea a chemat salvarea. Ei însă nu te mai ascultă. Te privesc în ochi, dar nu aud ce le spui. Mi-am dat seama de asta când i-am rugat să-mi cumpere bicicletă. Şi nu m-au auzit ce le-am spus. Nu m-a auzit nici mama şi nici tata. Ştiu. Ar fi trebuit să le spun ce mă doare în primele ore de la sosirea lor, când sunt tot numai un zâmbet.

În ultima zi, atunci când şi-au făcut deja bagajele, se metamorfozează şi devin foarte atenţi cu noi şi ne iau în braţe, şi ne pupă. Nu numai pe mine, dar şi pe ceilalţi doi frăţiori ai mei, cu mult mai mici decât mine. Atunci însă nu are rost să-i rogi nimic. Pentru că, oricum, nu se vor ţine de cuvânt.

Tatei îi place să sosească doar noaptea. Iar mama deschide uşa pe nepusă masă. Apoi pleacă. Pleacă tata şi nu-l mai văd o jumate de an sau şi mai bine. Pleacă mama şi nu o mai văd cu anii. La început însă nu era aşa.

Acum vreo şase ani au mers împreună la Roma. Pe atunci reveneau acasă în aceeaşi maşină şi îmi aduceau aceleaşi cadouri. Acum tata îmi face cadouri separat. La fel ca şi mama.

La Roma au divorţat. Cam după un an. Acum tata e singur. Iar mama are un soţ italian. Dar stau tot la Roma. Mama s-a căsătorit cu fiul italianului pe care-l îngrijea, iar tata a rămas singur. De trei ori m-au luat la ei. Roma pe care mi-a arătat-o mama e total diferită de Roma pe care mi-a arătat-o tata. Parcă ar fi fost două oraşe, şi nu unul şi acelaşi.

De o săptămână a murit bunica şi noi am rămas singuri. Şi rudele noastre le-au trimis telegrame. Pe bunica am înmormântat-o joi. Pentru prima dată au venit şi ei împreună şi în acelaşi timp. Dar au plecat separat. A plecat mai întâi tata şi apoi mama. Acum noi stăm la o mătuşă de-a noastră. Şi-i aşteptăm să revină. Oare cine va veni primul?

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *