Astăzi 25 Septembrie 2018, Marţi - Ultima actualizare la ora 12:07
Abonamente

 
 

Istorie 1 Mai 2018, ora 10:24

Ocupanții (II)

Marime Font

Oameni de la coada societății, țărani fără pământ, persoane declasate sau certate cu legea au format sovietele săteşti după „eliberare”.

La momentul invaziei sovietice în Basarabia, plasa Strășeni din județul Lăpușna avea o populație de peste 40 de mii de oameni și 22 de localități, care ulterior au devenit componente ale raionului cu același nume. Cel mai mare sat din zonă era Ciuciuleni, care întrunea peste șapte mii de locuitori. Satul Strășeni, în care locuiau puțin peste șase mii de persoane, se situa pe locul doi. Noua putere însă a ales Strășenii ca centru raional, datorită apropierii sale de Chișinău și stației de cale ferată care exista în localitate.

Primul registru centralizat al cadrelor raionale de conducere sovietică la Strășeni a fost alcătuit peste vreo două luni după instaurarea noii puteri. Îl el erau înscrise pe scurt datele biografice ale fiecăruia, inclusiv nivelul de studii pe care îl aveau, localitatea de unde au sosit și vechimea în partid.



Astfel, aflăm că cei 37 de conducători ai raionului Strășeni, după cum am scris și în numărul trecut, au venit în Basarabia odată cu tancurile sovietice și nici unul nu vorbea limba română. Douăzeci dintre ei, inclusiv șeful raionului, primul secretar Vasili Makarenko, venit din regiunea Lugansk, aveau doar studii începătoare, adică cel mult trei-patru clase. De aceea nu era de mirare să auzi de la ei permanent aceleaşi fraze de genul: Capitalismul este rău, iar socialismul e bun; Stalin e prietenul tuturor; boierii români sunt exploatatori, iar noi, moldovenii, suntem muncitori etc. Acest subnivel de inteligenţă i-a încurajat să desfășoare o activitate ce a lăsat urme dramatice, neșterse până astăzi.

Respectivii şefi de doi bani, însoțiți de militari pe post de bodyguarzi, au descins prin satele raionului, pentru a forma organele puterii locale. Le-au ieșit în întâmpinare oamenii de la coada societății, proletarii și țăranii fără prea mult pământ, precum și persoanele declasate sau certate cu legea. Anume aceștia le-au plăcut sovieticilor și, cu participarea lor, au format sovietele săteşti.

La Recea, bunăoară, în funcție de președinte al sovietului sătesc, a fost numit fără consultarea populației un oarecare Petru Iovu. Despre acesta aflăm din alte documente de arhivă că își vânduse pământul primit de la statul român în anii ‘20 și de atunci nu-și mai făcuse altă gospodărie, decât ce avea pe lângă casă. Și la Lozova, noul primar Constantin Cucoș a fost agreat de sovietici, pentru că era de etnie romă și sărac lipit pământului. Acesta și-a dat osteneala să-și slujească șefii venetici, asuprind sătenii și amenințându-i cu Siberia. Iar la Tătărești, președinte al sovietului sătesc a devenit Ion Calancea, țăran fără spirit gospodăresc, dar cu trei luni de pușcărie, în 1933, pentru ultraj public și propagandă antistatală.

L-a denunțat la securitate, ca să-i ia averea și soția

La câteva săptămâni după venirea sovieticilor, prin august 1940, securiștii din NKVD l-au arestat pe comerciantul I. Sârbu din Strășeni. Acesta fusese denunțat de către chiriașul său, un oarecare venetic cu două clase terminate, Danil Bazai, care era împuternicit al ministerului ucrainean de colectări la Strășeni. Venise din regiunea Dnepropetrovsk chiar a doua zi după intrarea armatei roșii în Basarabia. El a anunțat securitatea că gazda sa face speculă cu diferite mărfuri, iar pe timpul românilor a avut angajaţi, pe care i-a exploatat prin muncă. Pentru că, în URSS, arestaţilor li se confiscau și toate bunurile, Bazai a încercat astfel să-i însușească agoniseala de o viață a comerciantului Sârbu, inclusiv soția...

Aceasta s-a întâmplat după ce femeia, prin naivitatea sa, l-a rugat pe Bazai să-i salveze soțul de închisoare. Bărbatul a fost de acord, însă i-a cerut în schimb, soției comerciantului, să facă tot ce-i va cere el. După ce ea a cedat, comunistul a trecut prin dormitorul ei și a impus-o să ia parte la dezmățuri colective, la chefuri de noapte cu prietenii săi și, mai ales, să scrie denunțuri împotriva consătenilor săi. De multe ori, Bazai o lua pe femeie în șareta sa și se plimbau împreună prin raion sau călătoreau până la Chișinău. Într-o zi, au vizitat satul Lozova, unde el s-a îmbătat cu primarul Cucoș și alți activiști din localitate. Apoi i-a poruncit vânzătorului cooperativei din sat să-i dea femeii mai mulți metri de stofă din lână, promițându-i că se va achita mai târziu. Acela a refuzat și s-a iscat un mare scandal cu tot felul de amenințări din partea comunistului, care a ajuns până la urechile conducerii raionului. Bazai a fost supus judecății tovărășești la o adunare de partid, unde a fost pedepsit cu o mustrare orală, fiind sfătuit să nu mai lege relații cu „dușmanii poporului”. În ianuarie 1941, Bazai a fost inclus într-o galerie a comuniștilor devotați cauzei lui Stalin, care „serveau drept exemplu pentru cei din jur”.

Tortura era ceva normal pentru „eliberatori”

În acest context, este grăitor și următorul caz, care a avut loc la NKVD, pe 8 octombrie 1940. După ce securiștii l-au arestat pe cetățeanul Agapiev, tot pentru o presupusă speculă, anchetatorul Lebedev, un rus ajuns la Strășeni tocmai din orașul siberian Omsk, a început să-l bată pe reținut înainte ca acela să reușească să se prezinte măcar. Apoi l-a dezbrăcat și i-a spus să stea într-un picior, cu mâinile ridicate, ore în șir. A deschis și fereastra, ca să intre aer rece de afară. În scurt timp, reținutul a rugat să i se dea hainele, pentru că îngheța, dar a primit o nouă droaie de pumni și bocanci în figură. Pe urmă Lebedev l-a anunțat sarcastic că, atunci când va ajunge în fața procurorului Litveakov, un bărbat tânăr căruia îi plac femeile, va pierde nu numai hainele de pe el, dar și pe cele ale nevestei sale, cu tot cu nevastă.

Însă, aflându-se mai târziu în fața procurorului, Agapiev a avut curajul să-i povestească acestuia tot coșmarul trăit în custodia NKVD. Procurorul a anunțat, despre cele auzite, conducerea de partid a raionului și, în cele din urmă, anchetatorul Lebedev a fost mustrat pentru că l-ar fi înjosit pe acuzatorul de stat, spunând că acestuia îi plac femeile. În schimb, comuniștii n-au pronunțat niciun cuvânt în apărarea cetățeanului arestat, maltratat și batjocorit.

A furat doi purcei și o vacă, pentru că-i plăcea laptele

Un alt cadru sovietic cu studii începătoare, Piotr Fomenko, membru al partidului bolșevic din anul 1931, a fost trimis la Strășeni cu vreo lună, două mai târziu de 28 iunie 1940, pentru a fi șef al oficiului raional de achiziții. Respectivul a pornit o activitate pe potriva destinației sale... Odată, a achiziționat un cal de la un țăran din Zubrești contra costului stabilit de 2500 de ruble, însă i-a dat gospodarului cu 500 de ruble mai puțin. Pentru aceasta, a fost admonestat ușurel, continuându-și „munca”.

Altădată, Fomenko și-a adus acasă o vacă dintre cele achiziționate, fiindcă îi plăcea laptele. Și pentru că vacile nu trăiesc fără mâncare, el a luat dintr-o gospodărie din Pănășești vreo două căpițe de fân, fără să plătească nici un ban.

Documente de arhivă mai arată că insului cu două clase îi plăcea și carnea bună. În scurt timp, el și-a adus acasă și doi purcei, tot din animalele colectate de la țărani. Egoismul însă i-a jucat festa. Așa cum nu transmitea șefilor nici un ban din cei câștigați necinstit, iar la o adunare de partid și-a permis chiar să critice conducerea raionului că nu-i acordă sprijinul necesar, pe 3 decembrie 1940, Fomenko a fost destituit din funcție și dat pe mâna procurorului.

Una din principalele activități ale ocupanților sovietici pe meleagurile strășenene, în acei ani, a fost vânătoarea de cadre vechi românești. Despre aceasta vom vorbi în articolele următoare.

(Va urma)

George Mârzencu  

blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi

Actualitate 24 Septembrie 2018, ora: 13:44 de Ana Marchitan

ANCHETĂ /// Kievul a declanșat război în lumea ortodoxă Din editia print

ANCHETĂ /// Kievul a declanșat război în lumea ortodoxă

Rușii consideră că nu e timpul potrivit pentru acordarea autocefaliei Bisericii de la Kiev, în timp ce ucrainenii dau asigurări că numai așa se va face dreptate

( ) Citeşte tot articolul

Interviu 23 Septembrie 2018, ora: 15:40 de Ana Marchitan

PS Veniamin, episcopul Basarabiei de Sud: „Acordarea autocefaliei unei biserici nu va provoca un război mondial”

PS Veniamin, episcopul Basarabiei de Sud:  „Acordarea autocefaliei unei biserici nu va provoca un război mondial” Din editia print

Pentru a afla opinia Bisericii Ortodoxe Române (BOR) privind eventuala recunoaștere a autocefaliei Bisericii din Ucraina, TIMPUL a discutat cu Preasfințitul Veniamin, episcopul Basarabiei de Sud din cadrul Mitropoliei Basarabiei, fost secretar al Sfântului Sinod al BOR.

( ) Citeşte tot articolul

Carte 23 Septembrie 2018, ora: 05:03

Cum vorbim, cum scriem // Eu vreém, eu beem

Cum vorbim, cum scriem // Eu vreém, eu beem Din editia print

Mai ieri, de câte ori deschideam vreo pagină în internet, îmi sărea în faţă un spot publicitar, sonorizat de o tânără care întreabă, punând un accent puternic pe primul cuvânt al frazei: „Vrai să trăieşti, să înveţi şi să...

( ) Citeşte tot articolul



Editorial 24 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Unioniștii, alegerile și opoziția

Campania electorală pentru următoarele alegeri parlamentare în R. Moldova a început deja. Toate partidele își pregătesc armele pentru această luptă.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 24 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Republica Moldova cu o mână dă, cu alta lovește

Republica Moldova e un ceas cu rotițele stricate. Sau, mai degrabă, fiecare rotiță funcționează de capul ei. Iar dacă ele nu funcționează cum trebuie, nu avem nici oră, nu avem nici ceas. Moldova ca stat e de mult timp nefuncțională.

() Citeşte tot articolul

Editorial 20 Septembrie 2018, de Constantin Tănase

Viața și moartea doamnei Clara

…O cheamă doamna Clara, locuiește într-un apartament cu două odăi, are 45 de ani, doi băieți, unul de 22, iar altul de 19 ani.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 19 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Anotimpul și cheltuielile

Cât nu am vrea să ne ferim de cheltuieli, fiecare anotimp vine cu lista lui de cumpărături. Că sunt sărbătorile de iarnă, că este Paștele, că e vară și vrem concedii – o cheltuială apare întotdeauna.

() Citeşte tot articolul

Editorial 17 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Cât de mult ne urăsc!

14 septembrie 2018, Ziarul TIMPUL

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 16 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

România ar putea juca un rol important în reconstrucţia Siriei

Siria a cunoscut cea mai complexă criză dintre statele lovite de Primăvara Arabă, afundându-se într-un război civil care a opus regimul de la Damasc şi forţele rebele, alături de care s-au adăugat pe parcurs alte grupări din afara ţării.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 14 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Vestirea patimilor și a învierii

„Pe când străbăteau Galileea, Iisus le-a spus: Fiul Omului va să fie dat în mâinile oamenilor. Şi-L vor omorî, dar a treia zi va învia. Şi ei s-au întristat foarte!” (Matei 17; 22-23)

() Citeşte tot articolul

 


Cele mai citite articole Timpul.md