Astăzi 25 Septembrie 2018, Marţi - Ultima actualizare la ora 21:21
Abonamente

 
 

Istorie 17 Mai 2018, ora 07:36

Ocupanții (III). Confiscarea terenurilor de către sovietici era considerată ca un „element al progresului socialist”

Marime Font

În august 1940, când la Moscova a fost creată Republica Sovietică Moldovenească și noua putere s-a anunțat stăpână în Basarabia pentru vecie, aici a fost suprimată activitatea tuturor partidelor politice, în afară de cel comunist-bolșevic - o formațiune de sorginte teroristă. După cum ne-am convins și din alte materiale, trimișii bolșevicilor pe pământurile noastre aveau mână liberă în toate. Sarcina lor era să distrugă tot ce a existat până la ei sub pretextul că instaurează „ordinea muncitorilor și țăranilor”.  

Una din cele mai dureroase forme de atac sovietic împotriva popoarelor cotropite a fost confiscarea terenurilor de la țărani și de la instituțiile bisericești. Înainte de aceasta, proprietarii pământului erau înștiințați printr-un anunț inopinat că li se va lua tot ce au avut timp de o viață sau au moștenit din generație în generație. Potrivit unei note informative a sovieticilor, în doar șase luni ale anului 1940, în r-nul Strășeni au fost confiscate circa 3500 hectare de pământ, dintre care 750 ha aparțineau bisericilor și mănăstirilor. De regulă, aceste terenuri se repartizau apoi gratis țăranilor fără pământ, inclusiv celor care îl vânduseră de curând sau îl pierduseră din cauza datoriilor. Confiscările în masă au avut loc în a doua jumătate a anului 1940, tocmai în perioada recoltelor. Prin urmare, noilor proprietari, le-au fost transmise ogoarele pline de roadă.

Călugării de la Mănăstirea Căpriana, bătuți de golanii satului

Împărțind pământurile furate de la gospodari, comuniștii erau ajutați de sărăcimea satelor. În fiecare localitate venise mai întâi câte o subunitate de militari înarmați, care aveau misiunea de a supraveghea procesul și de a zădărnici orice fel de revoltă. Cu toate acestea, rezistența celor deposedați de terenuri s-a manifestat de la bun început.

Unul dintre aceștia a fost și Spiridon Magari din Recea, care tocmai achitase un credit substanțial la o bancă românească, împrumut ce i-a permis să cumpere și să prelucreze mai multe terenuri pârlogite din jurul satului. Peste câteva săptămâni, după venirea sovieticilor, când aștepta nerăbdător roada, gospodarul a fost lipsit de jumătate din moșia sa, fără să-i fie recompensate pierderile suportate. Am scris și în alte texte că Spiridon a făcut parte din organizația de rezistență armată antisovietică „Armata din Pădure”, însă, la momentul în care a aderat la aceasta, el avea deja numai cinci hectare de pământ, două vite și șase capre...



Într-o notă a comitetului raional de partid se vorbește despre gestul disperat al călugărilor din Căpriana, care au închis drumul sătenilor sosiți pe câmp pentru a-și însuși pământuri străine. Monahii au fost agresați și călcați în picioare de către golanii satului, care s-au făcut că nu aud apelurile la credința în Dumnezeu ale victimelor lor. Mai mult decât atât, comuniștii au anunțat neîntârziat că acțiunile călugărilor reprezintă provocări față de noul mod de viață socialist. Astfel, în două zile, pământul Mănăstirii Căpriana, legiferat încă de Ștefan cel Mare, a fost împărțit în parcele și dăruit tuturor lașilor, care au salutat întronarea puterii sovietice.

Cum acționau gospodarii pentru a nu-și pierde pământul

În unele localități, brutalitatea sovieticilor îi determina pe gospodari să recurgă la diferite stratageme. La Strășeni, Roșcani, Ciuciuleni, Lozova și în alte părți, aceștia apelau la solidaritatea și bunul simț al consătenilor, de la care sperau că vor avea susținere. Îi arătau cu degetul pe pretendenții la ogoarele pline de roadă, accentuându-le trăsăturile de leneși, bețivi, oameni lipsiți de spiritul țărănesc, care oricum vor lăsa în păragină terenurile dobândite în mod mișelesc. Cu toate astea, cei dornici de avere străină se bucurau de tot sprijinul noii puteri și mergeau pe contraatac. La Strășeni, bunăoară, aceștia l-au calomniat pe gospodarul Sârbu până când bietul om a fost arestat, iar pământurile i-au fost confiscate în întregime.

Petrea Țârdea din Tătărești, care, pe lângă cele vreo 10 hectare de pământ, avea și oloiniță, i-a propus primarului sovietic, Ion Calancea, un teren de-al său, pentru a nu fi înscris în „lista neagră”. Acela a refuzat să primească darul, replicându-i săteanului că pământ are și el îndeajuns, dar nu are timp să-l prelucreze, și a acceptat în schimb doar bani. Iar Alexandru Lungu din Zubrești i-a propus jumătate din recoltă primarului Dumitru Bulgar, pentru ca acesta să nu pună la evidență tot pământul pe care îl avea. Primarul a fost de acord cu singura condiție ca roada ce i se cuvenea din tocmeală să-i fie culeasă și adusă acasă. Din cauza că gospodarul a cerut timp să se mai gândească, Bulgar l-a denunțat la NKVD, precum că ar fi încercat să-l mituiască. Soarta de mai departe a lui Alexandru Lungu este clară…

Preotul Buruiană, parohul bisericii din Recea, o persoană de vârstă înaintată, avea și el vreo 10 hectare de pământ. Când repartizau altora terenul locaşului de cult, proletarii satului au cerut să fie confiscate și ogoarele pline de roadă ale preotului, motivând că ei le-au prelucrat, chiar dacă au fost remunerați pentru aceasta. Fireşte că bolşevicii i-au susţinut pe acești lumpeni și l-au lăsat pe părinte fără nimic.

Vânătoarea de cadre românești

După iunie 1940, dezrădăcinarea valorilor naționale ale basarabenilor s-a produs pe mai multe căi. Nomenclatura bolşevică, vorbitoare de limbă rusă, a pornit o amplă campanie de teroare împotriva intelectualilor, pe care îi numea „elemente chiaburești și contrarevoluționare”. La fiecare adunare de partid, se distrugeau destinele unor minunați specialiști, care erau eliberaţi din serviciu şi nu mai puteau fi angajaţi în instituţiile sovietice.

Vânătoarea de specialiști români se numea, în limbaj sovietic, „operațiune de curățire a instituțiilor socialiste”. Aceasta şi-a dat startul după ce, odată cu începerea anului școlar, comuniştii au descoperit că instituţiile de învăţământ erau dominate de cadre didactice vechi. Atunci s-a pus problema concedierii lor cu scopul de a nu „altera” generația nouă.

La Străşeni, la o ședință raională de partid din 17 decembrie 1940, un oarecare Strelțov, șeful punctului raional de achiziții, un venetic cu trei clase, se plângea că 90 la sută dintre învăţătorii raionului reprezintă „elemente burgheze antisocialiste”, deoarece au lucrat și până la venirea comuniștilor. Prezent la ședință, bolșevicul Kojevnikov, președinte al uniunii raionale a cooperativelor de consum, s-a lăudat că a demis 48 de specialiști români din personalul de 138 de muncitori ai asociației pe care o conduce. În aceeași zi, a fost arestat agentul financiar Ivanov, un rus care a emigrat în România după revoluția bolșevică. Motivul invocat de călăii săi a fost evident - a lucrat cu românii.

George Mârzencu

blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi

Actualitate 24 Septembrie 2018, ora: 13:44 de Ana Marchitan

ANCHETĂ /// Kievul a declanșat război în lumea ortodoxă Din editia print

ANCHETĂ /// Kievul a declanșat război în lumea ortodoxă

Rușii consideră că nu e timpul potrivit pentru acordarea autocefaliei Bisericii de la Kiev, în timp ce ucrainenii dau asigurări că numai așa se va face dreptate

( ) Citeşte tot articolul

Interviu 23 Septembrie 2018, ora: 15:40 de Ana Marchitan

PS Veniamin, episcopul Basarabiei de Sud: „Acordarea autocefaliei unei biserici nu va provoca un război mondial”

PS Veniamin, episcopul Basarabiei de Sud:  „Acordarea autocefaliei unei biserici nu va provoca un război mondial” Din editia print

Pentru a afla opinia Bisericii Ortodoxe Române (BOR) privind eventuala recunoaștere a autocefaliei Bisericii din Ucraina, TIMPUL a discutat cu Preasfințitul Veniamin, episcopul Basarabiei de Sud din cadrul Mitropoliei Basarabiei, fost secretar al Sfântului Sinod al BOR.

( ) Citeşte tot articolul

Carte 23 Septembrie 2018, ora: 05:03

Cum vorbim, cum scriem // Eu vreém, eu beem

Cum vorbim, cum scriem // Eu vreém, eu beem Din editia print

Mai ieri, de câte ori deschideam vreo pagină în internet, îmi sărea în faţă un spot publicitar, sonorizat de o tânără care întreabă, punând un accent puternic pe primul cuvânt al frazei: „Vrai să trăieşti, să înveţi şi să...

( ) Citeşte tot articolul



Editorial 24 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Unioniștii, alegerile și opoziția

Campania electorală pentru următoarele alegeri parlamentare în R. Moldova a început deja. Toate partidele își pregătesc armele pentru această luptă.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 24 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Republica Moldova cu o mână dă, cu alta lovește

Republica Moldova e un ceas cu rotițele stricate. Sau, mai degrabă, fiecare rotiță funcționează de capul ei. Iar dacă ele nu funcționează cum trebuie, nu avem nici oră, nu avem nici ceas. Moldova ca stat e de mult timp nefuncțională.

() Citeşte tot articolul

Editorial 20 Septembrie 2018, de Constantin Tănase

Viața și moartea doamnei Clara

…O cheamă doamna Clara, locuiește într-un apartament cu două odăi, are 45 de ani, doi băieți, unul de 22, iar altul de 19 ani.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 19 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Anotimpul și cheltuielile

Cât nu am vrea să ne ferim de cheltuieli, fiecare anotimp vine cu lista lui de cumpărături. Că sunt sărbătorile de iarnă, că este Paștele, că e vară și vrem concedii – o cheltuială apare întotdeauna.

() Citeşte tot articolul

Editorial 17 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Cât de mult ne urăsc!

14 septembrie 2018, Ziarul TIMPUL

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 16 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

România ar putea juca un rol important în reconstrucţia Siriei

Siria a cunoscut cea mai complexă criză dintre statele lovite de Primăvara Arabă, afundându-se într-un război civil care a opus regimul de la Damasc şi forţele rebele, alături de care s-au adăugat pe parcurs alte grupări din afara ţării.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 14 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Vestirea patimilor și a învierii

„Pe când străbăteau Galileea, Iisus le-a spus: Fiul Omului va să fie dat în mâinile oamenilor. Şi-L vor omorî, dar a treia zi va învia. Şi ei s-au întristat foarte!” (Matei 17; 22-23)

() Citeşte tot articolul

 


Cele mai citite articole Timpul.md