Îi certăm atunci când nu ne aduc comanda imediat, dacă uită ceva sau dacă, Doamne ferește, nu respectă dispozițiile date de noi. În 80% dintre cazuri sunt tineri, poate prea tineri, ca să fi deprins toate tainele meseriei de ospătar la nivelul la care noi, cei mai exigenți dintre mușterii, ne așteptăm. O bună parte dintre ei sunt elevi sau studenți și vin să ne îndeplinească dorințele după o noapte dormită iepurește, cu notițele de la cursuri în mână, după examene sau teste care le pot distruge într-o clipă visurile de a fi ceva mai mult decât chelneri într-o cârciumă din capitală. Sunt cei stigmatizați, mai mult sau mai puțin fățiș, de către colegii lor de bani gata, pentru că sunt nevoiți să se „umilească” dacă nu vor să crape de foame sau să se întoarcă la casele lor fără o diplomă de studii. Poate că atunci când ne răstim la ei sau le reproșăm lentoarea cu care ne aduc consumația sau nota de plată, ar fi bine să știm toate lucrurile acestea. Nu militez aici pentru coborârea ștachetei în materie de deservire publică, ci doar pentru mai multă toleranță pentru acești tineri, deseori înșelați de patroni, uneori apostrofați de clienți, care încearcă în cel mai onorabil mod, muncind, să supraviețuiască anilor de studenție.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
