Ultima oră

Opinie: În Republica Moldova a început Țopovoluția

E bine că oamenii ies în stradă să protesteze împotriva abuzurilor guvernării. E rău când unii încearcă să ducă de nas, a câta oară, pe acești oameni. Pretinzând că sunt niște pufoși (preiau termenul de la Mirel Palada, e chiar haios – și corespunde!), când în realitate au ghimpi de arici. Vasile Năstase se pretinde pufos – după ce făcea harcea-parcea din libertatea presei în 2006, amenințând, persecutând și dând afară jurnaliștii de la Antena C și Euro TV, acționând la comanda "șefului" Iurie Roșca (așa-i plăcea să i se spună în partid), mână în mână cu Voronin.

Angela Aramă se pretinde și ea pufoasă, după ce a pus botniță presei printr-un infect Cod al Audiovizualului, deschizând ușa pentru interzicerea TVR, preluarea acelei frecvențe de către Plahotniuc… și altele. E interesant că acum acești atât de anti-plahotniuciști încearcă să ascundă faptul că la un moment dat, șeful lor Roșca era scula lui Voronin, deci și ei erau sculele lui Voronin. Iar Plahotniuc făcea afaceri laolaltă cu Oleg Voronin sub "krîșa" (protecția) lui "papa" Voronin.

Dolganiuc vine la Jurnal TV și emite sentințe cu un aer de atoatecunoscător și părinte al națiunii. Îmi vine să râd în 80 la sută din cazuri. În altele 20 la sută din cazuri îmi vine să plâng, pentru că mă gândesc la ăștia în comparație cu generația anului 1918, și îmi dau seama că unirea în 1990-1991 nu s-a făcut nu din cine știe ce motive externe, ci pentru că unii ca personajul ăsta nu au avut nici măcar 10 la sută din curajul și patriotismul conducătorilor basarabeni de atunci, în schimb au avut de câteva ori mai multă duplicitate și venalitate decât aceștia.
La câte drapele ale României am văzut ieri în PMAN (aflându-mă acolo ca să fac observație participativă smile emoticon ), mi se pare că protestatarii ar fi așteptat niște chemări directe la lupta pentru reunificarea cu România.

În schimb ”patrioții” și ”frontiștii” noștri îi dădeau înainte cu ”țărișoara noastră” și ”să ne luăm țara înapoi”.

Aha, s-o luăm înapoi și să v-o dăm vouă? Ca s-o călăriți și voi încă vreo 25 de ani de zile?

Destinul nostru a fost și este să redevenim partea de nord-est a țării care se numește România. Pentru că de 25 de ani mergem împotriva destinului, ni se întâmplă atâtea rele. Pierdem un sfert din populație. Devenim o umbră a ceea ce am fost.

Acești sclavi (da, sclavi) și-au făcut o meserie din a-i turna zoaie în cap lui Vlad Plahotniuc. Vlad Plahotniuc este, fără îndoială, un afacerist cu multe păcate, un oligarh (da, de acord) și un om care ar trebui să fie anchetat și dat în judecată pentru o mulțime de lucruri comise împreună cu Voronin, întâi, apoi singur.

Dar stați, Plahotniuc a comis unele lucruri și împreună cu doi tipi care se numesc Viorel și Victor Țopa, care au sechestrat în Moscova o femeie, lipsind-o de libertate ca să scoată din ea un pachet de acțiuni la Viktoriabank, și au mai comis și alte chestiuțe pentru care instituțiile de justiție din Moldova îi vor pe ambii. Pe vremuri, Plahotniuc, Țopii, Voronin, erau oameni care-și puteau împărți sferele de influență. Acum, nu mai pot.

Din această cauză, cei doi Țopi, Victor și Viorel, stau acum la Frankfurt, în RFG, și susțin financiar o întreagă campanie politică prin care adversarul lor Plahotniuc să fie doborât, iar ei să se întoarcă pe cai mari în RM. Cei doi au și ei ambiții politice, fără îndoială (unul a și candidat la primăria Chișinăului prin 2003).

Plahotniuc, pe de altă parte, se apără prin intermediul posturilor sale TV și al bloggerilor săi. Și al comentatorilor săi politici (mă rod degetele să pun vreo câteva taguri aici dar mă abțin: îi știți foarte bine, dacă urmăriți scena politică din RM și aveți măcar un dram de creier).
Concluzia este că bucata asta de pământ românesc și oamenii săi au ajuns la discreția unor oameni suspecți (nu-i numesc ”bandiți”, așa cum îl numește Jurnalul obedient Țopilor pe Plahotniuc deoarece există o singură instituție care poate atribui acest adjectiv unei persoane – o curte de justiție, până la care persoana are prezumția nevinovăției), cu mulți bani și cu multă putere, care dau un război nu pentru redimensionarea sferelor lor de influență, ci pentru distrugerea totală a celeilalte tabere. Piesele pe această tablă de șah au diferite greutăți. Există regine și turnuri, cai și nebuni – astea-s figurile importante, ăștia-s executanții pe care-i vedeți la televizor sau pe internet. Aceștia cunosc anumite lucruri. Ei nu sunt nevinovați, nu sunt inocenți. Ei știu foarte bine ce fac și sunt plătiți pentru asta, de o tabără sau de alta.
Apoi există pionii, piesele de sacrificiu. Aceștia sunt cele câteva zeci de mii de cetățeni din PMAN. Aceștia vor fi puși cap în cap dacă interesele celor două grupări o vor cere.

Însă… chiar și pionul se poate transforma în regină. Asta omit atât țopovoluționarii și adversarii lor, plahotniuciștii, cât și stăpânii lor, capii celor două grupări dubioase.

Iar eu nu cred decât în reunificarea Republicii Moldova cu România. Cea pe care încearcă țopovoluționarii s-o întârzie prin discursuri de un statalism voroninist infect, în care s-au schimbat doar câteva variabile, esența rămânând aceeași.

Autor: Dan Nicu
Sursa: Facebook.com

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *