Opozitia, incotro?

PL, PLDM si AMN in fata primului examen de maturitate

Se pare ca Opozitia nu a avut (si nu are nici acum) un proiect politic clar pentru perioada imediat urmatoare dupa alegeri. Desi a vorbit de mai multe ori despre posibilitatea alegerilor anticipate, in cazul fraudarii lor, cand acest lucru (fraudarea) s-a intamplat, actiunile ei par totusi dezlanate si incoerente. Promisiunea ferma de a nu participa la alegerea sefului statului si de a provoca alegeri anticipate nu denota inca existenta unei viziuni clare asupra actiunilor ce urmeaza a fi intreprinse. De aceasta s-a folosit cu abilitate Vladimir Voronin care, dupa evenimentele din 7 aprilie, a reusit sa preia initiativa politica, adresandu-se direct electoratului si manipulandu-l cu cateva minciuni tari si greu – daca nu imposibil – de combatut, in situatia cand Opozitia nu are acces la televiziunea publica. Astfel, chipurile, Opozitia a dat foc si a distrus cladirile presedintiei si a parlamentului, ca pentru repararea acestora vor fi necesare 700 de milioane de lei, ca salariile nu vor putea platite din cauza cheltuielilor pentru alegerile anticipate s.a.
 

Opozitia a transmis alegatorilor un singur mesaj, si anume, ca nu recunoaste rezultatele alegerilor, pentru ca au fost fraudate, ca nu va vota un presedinte comunist si ca va provoca alegeri anticipate. Sa recunoastem, e un mesaj mai putin atractiv decat al lui Voronin. Se creeaza impresia ca Opozitia inca nu poate scapa de complexul de inferioritate fata de Putere, n-are constiinta puterii sale (uita ca are in spate jumatate din populatia RM), manifesta inca psihologia „eternului adjunct” care asteapta sa vada ce zice seful. Aceasta pe de o parte. Pe de alta, presata de organismele europene de a coopera cu Puterea, Opozitia nu a explicat clar alegatorilor: ce are de gand sa faca dupa validarea mandatelor de deputat?
 

In actualul comportament al Opozitiei se observa o ambiguitate si o lipsa de transparenta alarmante. Pana la proba contrarie, nu doresc sa acuz Opozitia de jocuri oculte, dar nu pot sa nu remarc o anumita stare de „ermetism” in raport cu alegatorii ei, fapt ce naste unele nedumeriri. Prima nedumerire apare in legatura cu decizia Opozitiei de a participa neconditionat maine la sedinta inaugurala a parlamentului. Intrebarea care apare in legatura cu aceasta decizie e urmatoarea: care-i logica politica a deciziei de a participa la sedinta inaugurala a legislativului, de vreme ce Opozitia a declarat ca nu recunoaste rezultatele alegerilor din 5 aprilie si, respectiv, legitimitatea acestui parlament, care este rezultatul unor alegeri fraudate? Oare nu e clar ca simpla prezenta in sala a Opozitiei – prezenta neconditionata – echivaleaza a) cu recunoasterea legitimitatii acestui parlament si, implicit, b) cu recunoasterea rezultatelor scrutinului din 5 aprilie?
 

Cum va motiva Opozitia, din punct de vedere moral si politic, prezenta ei in sala alaturi de deputatii unui partid care a fraudat alegerile si si-a patat mainile cu sange dupa 7 aprilie? Oricate argumente se vor invoca in favoarea respectivei decizii, participarea neconditionata, la prima sedinta a legislativului – cu atat mai mult, la formarea organelor lui de lucru, inclusiv a comisiilor permanente – va fi perceputa de electorat ca o cedare, iar de unii chiar ca o tradare. Acestia se vor intreba: este oare moral sa te afli in aceeasi sala cu reprezentantii unui partid care a fraudat alegerile, a maltratat cu bestialitate copii si adolescenti, i-a etichetat pe deputatii Opozitiei drept „banditi” si „criminali”, acuzandu-i de tentativa de „lovitura de stat” s.a.m.d. Si inca un fapt deloc neglijabil: participarea neconditionata a Opozitiei la lucrarile parlamentului va scadea din credibilitatea ei in interior si din forta ei de negociere si cu Puterea, si cu organismele europene.
 

Cand vorbesc de participare conditionata am in vedere urmatoarele. Da, fiecare razboi, pana la urma, se incheie cu pace. Dar cu ce fel de pace? Caci nu orice pace e buna. Indiscutabil, pacea civica si consensul politic sunt necesare, dar ele trebuie atinse doar cu anumite conditii – conditii puse de Opozitie, nu de Putere. Are Opozitia convingerea ca ceea ce propune Puterea nu va conduce spre pace si consens, ci spre conservarea actualei stari de stabilitate inflamabila care poate exploda in orice moment? Oare nu cumva Puterea vrea consens pe contul cedarilor din partea Opozitiei, in urma caruia toate sa ramana asa cum sunt, cum s-a intamplat si in urma „consensului national” incheiat pe 4 aprilie 2005, cand fosta „opozitie” a devenit vocea a doua a Puterii? Actuala Opozitie a promis insa electoratului schimbari. Or, schimbarile pot surveni numai daca Opozitia va forta Puterea sa accepte regulile jocului democratic si sa respecte drepturile omului si valorile identitare ale cetatenilor moldoveni de etnie romana.
 

Intelegem, exista presiuni din partea organismelor europene care vor consens cu orice pret, chiar cu cel pe care nu poate sa-l plateasca Opozitia si alegatorii ei. Intelegem ca Opozitia nu ar dori sa fie etichetata ca intoleranta, extremista, incapabila de dialog politic. Naivitati! La cate s-au spus despre ea, aceste epitete nu mai adauga nimic nou. Dimpotriva, ea trebuie sa demonstreze ca are nervi tari, ca e inteligenta si are vointa politica pentru a rezista presiunilor si a realiza cele promise electoratului. Opinia mea, subiectiva ca orice opinie, e ca Opozitia nu trebuie in niciun caz sa participe neconditionat la sedinta de maine a parlamentului, fara a prezenta, de exemplu, presedintelui in exercitiu si organismelor europene un MEMORANDUM ce ar cuprinde o serie de conditii inaintate de Opozitie: Voronin isi cere scuze de la Opozitie, de la electoratul ei si de la Romania pentru insultele aduse; Puterea ii elibereaza neconditionata pe cei retinuti in urma evenimentelor din 6-7 aprilie si ii recompenseaza moral si materiala pe toti cei maltratati de politie; demisia neconditionata a ministrului de Interne Gh. Papuc, a procurorului general V. Gurbulea si a presedintelui Companiei „Teleradio Moldova”; acces imediat si neconditionat la mass-media publice; reformarea CCA si alegerea unei noi componente a CCA si al CO al Audiovizualului; reforma Procuraturii; independenta Justitiei; libertatea presei; modificarea legislatiei electorale s.a.m.d.
 

In baza acestui MEMORANDUM, Opozitia trebuie sa obtina semnarea unui ACORD POLITIC cu Puterea. Un acord semnat public, in prezenta presei, sub inaltul arbitraj al institutiilor europene. Numai astfel se va putea netezi drumul spre dialog, pace civica si consens politic in RM. Acum nu Opozitia, ci Puterea trebuie sa demonstreze ca e pregatita pentru dialog, compromisuri si cedari. Prima dovada ar fi ca in ziua de marti, 5 mai, Opozitia sa aiba acces la „Moldova 1” pentru a prezenta societatii punctul ei de vedere in chestiunea rezolvarii crizei politice. Daca cele trei partide de opozitie nu vor gasi limbaj comun si nu vor actiona coordonat, va avea de castigat partidul care nu va participa la lucrarile parlamentului.
 

Aceasta fiind situatia, niciun targ cu Puterea nu este justificat. Opozitia trebuie sa realizeze un lucru elementar: atata timp cat Puterea nu-si retrage in mod public acuzele aduse Opozitiei, niciun dialog cu Puterea nu e posibil, pentru ca ea, in acest caz, va purta eticheta de „forta criminala”, „vinovata de tentativa de lovitura de stat”, eticheta cu care nu va mai putea castiga niciodata alegerile, inclusiv cele anticipate. Astazi, ca niciodata, Opozitia are un grad inalt de credibilitate si popularitate in fata electoratului si ca sa nu piarda acest atu, ea trebuie sa demonstreze ca e o forta solidara, matura, responsabila, ca are solutii pentru situatia de criza creata, ca are inteligenta, curaj, demnitate si respect fata de cei care au votat-o. Deoarece si noi, ziaristii de la TIMPUL, alaturi de colegii de la alte publicatii, am pus obrazul si osul in promovarea Opozitiei, credem ca avem dreptul, dar si obligatia morala de a urmari cu un ochi critic comportamentul ei.