Opinii și Editoriale

Ordinele lui Voronin

Recunosc de la bun inceput: niciodata nu mi-au fost clare criteriile dupa care sunt acordate distinctiile de stat. De fiecare data cand citesc decretele prezidentiale cu acest continut, am senzatia ca dau cu ochii de o noua nedreptate.Cum sa ne explicam, de exemplu, decorarea celor mai apropiati colaboratori ai lui Voronin cu doar zece zile inainte ca acestuia sa-i expire oficial mandatul de sef al statului?

Printre cei decorati se regasesc fostul consilier prezidential Mark Tkaciuk, seful staffului electoral al PCRM, precum si reprezentantul comunistilor la CEC, Serghei Sarbu. Primul s-a ales cu „Ordinul de Onoare”, cel de al doilea – cu „Meritul Civic”. Distinctii de stat au primit si alti colaboratori ai Presedintiei „pentru munca prodigioasa, contributie substantiala la sporirea eficientei activitatii Aparatului Presedintelui, dar si inalte calitati profesionale”, cum se spune intr-un comunicat al Serviciului prezidential de presa. Iar sambata trecuta a fost decorat cu Ordinul „Gloria Muncii” Valeriu Renita, directorul Agentiei de stat „Moldpres”, ex-consilier al presedintelui Voronin, „pentru munca indelungata si prodigioasa in mass-media, activitate organizatorica intensa si inalt profesionalism…”.

In cei opt ani de mandat, Voronin a impartit circa 2000 de ordine si medalii, fiind cel mai „generos” presedinte de la 1990 incoace. Le-a impartit insa, de cele mai multe ori, dupa criteriul loialitatii si al fidelitatii personale, desi in decret ordinele au fost motivate prin „merite deosebite”. Caci, ce merite deosebite are Ivan Bodiul, care a intrat in posesia celei mai mari distinctii din stat, „Ordinul Republicii”? Sau poate Voronin a confundat „Ordinul Republicii” cu Ordinul „Lenin”? Pentru care merite cu aceeasi distinctie a fost onorata Eugenia Ostapciuc? Dar Vasile Tarlev? Ai impresia ca la noi ordinele si medaliile sunt acordate in functie de credibilitatea pe care o are cineva in fata sefului statului. Sau in functie de serviciile personale prestate comunistilor, dupa principiul: accepti sa candidezi la postul de presedinte – primesti „Gloria Muncii”!.. Iar in breasla noastra, a ziaristicii, in cei opt ani de guvernare comunista s-au bucurat de toate onorurile doar jurnalistii loiali Puterii.

Un exemplu simptomatic este Constantin Staris, posesorul „Ordinului de Onoare”. Prestatia profesionala si morala a acestuia o cunoastem cu totii – s-a manifestat ani de zile ca un personaj servil, capabil sa trucheze orice informatie, iar ultima sa „lucratura”, „Atac asupra Moldovei”, i-a incununat „opera”. Staris nu s-a straduit nici macar sa verifice informatia prezentata in film. Unii reprezentanti ai Opozitiei din teritoriu l-au atacat in judecata pentru ca i-a prezentat in piata, ca pe niste huligani, pe data de 7 aprilie, in timp ce ei nici gand nu aveau sa vina la Chisinau. Dar pana instanta va da verdictul, calomnia isi va face efectul, filmul lui Staris fiind principala arma propagandistica a comunistilor in actuala campanie electorala. Daca acesta este „meritul”, Staris ar putea aspira si la „Ordinul Republicii”…

E adevarat ca in RM activeaza foarte multi jurnalisti onesti, lideri de opinie, oameni curajosi si temerari care fac din ziaristica o profesie nobila. Dar, fiti pe pace: nu veti gasi niciun decret prezidential prin care meritele lor sa fie remarcate.

 

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *