Ospitalitate, tradiție, mister

publicat în Opinii & Editoriale pe 29 Iunie 2019, 00:04

Sunt sigură că vă amintiți acest „celebru” slogan turistic al Moldovei. Cel mai slab, mai general, mai puțin informativ. Cel care, știți deja, nu spune absolut nimic despre Moldova.

Nu se știe că avem lacuri, nu se aude de cetăți, mănăstiri, situri arheologice. Nimic concret. Doar trei cuvinte care pot fi puse pe absolut orice, de la ambalajul lumânărilor parfumate până la cutiile bomboanelor Chișinăul de seară.

Mi-am amintit zilele trecute de acest lucru, fiindcă au fost la noi în oraș doi scriitori români. Veniseră aici pentru a participa la întâlnirile literare din cadrul Cenaclului „Republica” al Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu”. Unul dintre scriitori a mers și la Atelierul „Vlad Ioviță”, condus de Dumitru Crudu. E vorba de poeta Alexandra Turcu.

Pentru că nu cunoaște bine orașul, a preferat să ia un microbuz de pe ruta 103. Când a urcat, a întrebat șoferul cât costă biletul. Șoferul i-a răspuns în rusă. Ea a întrebat din nou, a încercat și în engleză. Și ca să fie tabloul complet trebuie să mărturisesc că Alexandra e o tânără care poate trece ușor drept elevă. Cu toate acestea, nu doar că șoferul nu a catadicsit să îi răspundă, dar nici vreun călător de pe rută n-a simțit nevoia să intervină.
Însă povestea nu se sfârșește aici. Alexandra a rugat șoferul să o lase cât mai aproape de monumentul lui Ștefan cel Mare, la Biblioteca Municipală „B. P. Hasdeu”. Iar 103 trece chiar prin față. Șoferul a dat-o jos la Petru Movilă. Nimeni, la fel, nu a intervenit.

Și acum hai să vorbim de „ospitalitatea” moldovenească. Îmi pare rău că Alexandra nu a luat numărul mașinii. Să fi făcut o reclamație, cum scrie la carte. Pentru că, poate vi se pare un simplu accident, însă am pățit-o și eu de multe ori. Când mă adresam la piață cu „accent românesc”, mă trezeam cu suma dublată.

Sigur, eu sunt convinsă că Alexandra s-a simțit bine la Chișinău și că a cunoscut mulți oameni minunați aici, oameni care n-ar fi dat-o jos la Petru Movilă, însă povestea cu microbuzul e penibilă. Pentru că arată că putem fi răi gratuit, fără măcar să câștigăm ceva din asta. Doar așa să ne răzbunăm că viața e grea cu noi.

Așa că e timpul să schimbăm sloganul pentru turiștii, care vin în Moldova. Să găsim trei cuvinte care să definească sila noastră, indiferența, sărăcia. Pentru că aceste cuvinte nu mai pot fi scrise în multe locuri din Europa. În acest fel chiar am reuși să dăm și o informație despre cum e la noi. Poate că primul cuvânt ar fi corupție, iar al doilea indiferență.