Palmaresul tinerilor

Festivalul este un recipient, un vas magic in care freamata, vie si sclipitoare, substanta cinematografiei mondiale, asa cum este actualmente.La ora cand va scriu, bilantul premiilor a inceput: Juriul prezidat de John Boorman a acordat premiile CINEFONDATION, pentru cineastii in devenire.

La cea de-a 62-a editie a festivalului au participat 17 filme de scoala, realizate de studenti in cinema din Asia, America Latina, America de Nord si Europa, selectate din 1400 de oferte.

Premiul I i-a revenit peliculei „Baba” (Bunica), realizata de catre Zuzana Kitchnerova-Spidlova, studenta la FAMu, Republica Ceha.
Premiul II: Goodbye de Song Fang, Academia de Film de la Bejing, China.
Premiul III (ex aequo):
Diploma de Yaelle Kayam The Sam spiegel, Scoala de Film si TV, Israel;
Don’t step out of the house, realizat de Jo Sung-hee, Academia coreeana de Arte Filmice, Coreea de Sud. Premiile au si o acoperire financiara – 15.000 euro pentru Premiul I, 11.500 pentru Premiul II si 7.500 pentru cel de-al treilea.

Serata cu presedinti

…Circula foarte insistent zvonul ca pentru traditionala serata de caritate, animata de Sharon Stone, la Cannes urma sa vina insusi Barack Obama. N-a fost sa fie, dar a venit Bill Clinton, care a si fost un fel de nun mare la serata AMFAr, ce colecteaza fonduri pentru lupta anti-SIDA, reusind sa obtina pentru saxofonul sau scos la licitatie modesta suma de 130.000 euro. Localul unde a avut loc evenimentul, Eden Roc, situat in statiunea Antibes, era intesat de forte de ordine. Cina a fost servita pentru 700 de persoane, minimum 4000 de dolari tacamul. Pozele cu dedicatie ale Madonnei s-au vandut cu cate 35.000 euro, cele ale Nastasiei Kinski cu 100.000 euro. Din 1993 si pana astazi, energica Sharon a colectat, doar la Festivalul de la Cannes, 44 milioane de dolari in fondurile Fundatiei „Amfar”.

Nuduri pe Bulevardul filmelor

Mare ti-e gradina, Doamne, si in aceasta minunata gradina, Cannesul ocupa un loc aparte, cu toate bizareriile sale ce nu supara pe nimeni, prin spiritul sau deschis, toleranta si gustul pentru noutate si experiment. Mai ieri, actorii anonimi din filmul „Amarul lucrurilor” goi pusca, exact cum i-au facut mamele lor flamande, au incalecat fiecare cate o bicicleta si s-au pornit sa dea un tur pe Croisette, asa cum procedeaza personajele din film in fiece an, de sarbatoarea traditionala a satului lor. Aceasta pelicula, la fel cu „Mama” de Bong Joon Ho, si cu „Go get some Rosemary” de Josh si Benny Safdie, aduce in prim-plan parinti inapti sa faca fata situatiei, insa foarte sinceri, iubindu-si copiii cat pot de tare si pregatindu-i pentru viata asa cum ii duce capul sau mai curand cum nu-i prea duce, inadaptatii societatii ce pur si simplu nu le ofera mijloace pentru a-si asuma cum se cuvine rolul lor vizavi de propriii copii. „Mother” este un film de-o duiosie fara margini, o biata mama nevoiasa isi iubeste fiul retardat pana aproape de nebunie, ar da orice si ar face orice – si ajunge astfel la crima, uneori seamana cu o fiara salbatica, orbita de instinctul matern, – pentru binele lui. Omagii pentru acesti anonimi ai zilelor noastre, oameni marunti, uitati in fund de lume, pe langa care istoria trece nepasatoare si in mare viteza.
Afirma Quentin Tarantino, la conferinta de presa: e in puterea cinematografului sa schimbe istoria lumii, sau cel putin sa introduca anumite corectari, s-o aduca la zi aproximativ cum a fost. Cateva lucrari din competitie ofera luxul unei priviri atente asupra Istoriei mari, dar si a celei aparent insignifiante, personale – unul este „Bright Star” (Stea luminoasa), girat de regizoarea australiana Jane Campion (unica doamna regizor, laureat al „Palmierului de Aur”, pentru „Pianul”), o delicata lectie de poezie, consacrata poetului englez Keats, cu imagini incantatoare, frumoase sa-ti taie respiratia… Figura aparte intr-o lume de violenta si total dezinteres pentru demnitatea umana face filmul decanului de varsta al cinematografului francez Alain Resnais (87 ani sarbatoriti in aceste zile), o bagatela subtila, tratata in culori calde si blande – „Les Herbes folles”, ierburi salbatice, nebune, ce razbat prin asfalt, cresc cu putere unde nu le asteapta nimeni, ca obsesiile si fobiile umane.
Filmul italianului Marco Bellochio, „Vincere”, spune istoria unei femei atragatoare si devotate, prima sotie a lui Benito Mussolini, Il Duce, sotie pe care acesta, ajuns la putere, o interneaza intr-un azil psihiatric, o face sa dispara, lipsind-o si de dreptul de a comunica. Unicul fiu al acestui cuplu e de asemenea izolat, plasat la azil fara dreptul de a-si vedea tatal. Violenta absoluta exercitata asupra femeii neputincioase de masina institutionala si absolutismul birocratic fascist sunt coplesitoare, pelicula abunda in imagini dure – Isa Dalmer, de la spital, arunca in strada scrisori pe care le adresase in disperare Papei si altor autoritati, si le vede cum se topesc printre fulgii de zapada. Giovanna Mezzorgiorno, interpreta, se zice ca ar avea sanse de a lua Premiul de interpretare feminin. Vom trai si vom vedea. Maine, vom publica palmaresul in intregime.