Astăzi 23 Septembrie 2018, Duminică - Ultima actualizare la ora 16:35
Abonamente

Interviu 15 Ianuarie 2018, ora 12:03    Din editia print

Paraschiva Popa-Donoi, artistă plastică stabilită cu traiul în Irlanda: „Aș vrea să lucrez cu unii copii moldoveni din Dublin”

Marime Font

Este femeia care a rupt stereotipurile, demonstrând că are curajul și puterea de a da viață pietrelor. Paraschiva Popa-Donoi, pictoriţă şi sculptoriţă, membră a Uniunii Artiștilor Plastici din Moldova, în vârstă de 45 de ani, este stabilită cu familia de câțiva ani la Dublin. Când am întâlnit-o în capitala Irlandei, ne-am zis că ar fi păcat să nu-i furăm măcar un pic din puținul timp liber pe care îl împarte între familie și muncă, pentru a afla cum reuşeşte să supravieţuiască din artă.

 „Un suport pentru candela mamei”

- Cum aţi ales să vă dedicaţi artelor plastice şi, fiind femeie, de ce aţi decis să faceţi şi sculptură?
- Încă din școală îmi plăcea să desenez, deşi părinții mei n-au fost de acord cu alegerea mea. Pe atunci se credea că oamenii de artă nu sunt gospodari și nu au timp pentru a-și forma o familie. Cu toate acestea, am mers contrar voinței părinților și mi-am urmat îndemnul sufletului. După absolvirea școlii medii din satul natal, Verejeni, raionul Telenești, am depus documentele la Facultatea de Arte Plastice a Universității Pedagogice de Stat „Ion Creangă”, unde am studiat pictura și grafica. De sculptură m-am îndrăgostit un pic mai târziu, însă mi-a plăcut atât de mult, încât i-am dat prioritate la alegerea subiectului pentru teza de licență.

- Ce vă place mai mult, între sculptură sau pictură?
- Ambele sunt părți ale sufletului meu. Nu pot să spun că prefer una mai mult decât alta. Dacă mă arunc în pictură, pictez, dacă mă arunc în sculptură, sculptez. Depinde de inspirație, de emoțiile care mă învăluie la acel moment.



- Pe vremuri, cioplitul în piatră se considera a fi o muncă bărbătească. Cine v-a insuflat dragostea pentru această artă?
- Profesorul meu, sculptorul Ion Zderciuc, m-a direcționat, într-un fel, spre sculptură. Am început să lucrez mai întâi în lut și ghips. Ulterior, simțeam că nu e suficient și aveam nevoie de o provocare mai mare. Atunci am spart stereotipurile și am început să modelez piatra. A fost greu la început. Țin minte și acum prima lucrare - un suport pentru candela pe care i-o dăruisem mamei.

„Probabil, destinul a vrut să mă întâlnesc cu Tudor Braga”

- Cine v-a descoperit ca artist? Cui îi datorați recunoștință pentru ceea ce ați ajuns astăzi?
- Cel care a văzut în mine un artist și m-a ajutat cu organizarea primelor expoziții personale, dar și de grup, pe care le-am avut pe parcursul evoluției mele profesionale, a fost criticul de artă Tudor Braga. Întâlnirea noastră a fost întâmplătoare, probabil așa a vrut destinul. Țin minte și acum emoțiile pe care le simțeam când Tudor Braga mi-a propus să organizez o expoziție a mea. Astfel, în toamna lui 2001, mi-am făcut marele debut în incinta Bibliotecii municipale „Transilvania” din Chișinău.

- Ce anume vă motivează să creați?
- Libertatea. Dacă sufletul e liber, dacă nu am nicio grijă, atunci dau frâu liber imaginației, iar mâinile încep a crea ceea ce vede sufletul.

- Dar cum reușiți să faceți față grijilor cotidiene, îndatoririlor față de familie, pentru că sunteți mamă a trei copii?
- Mult mai târziu am înțeles sensul la ceea ce îmi spuneau părinții, fiindcă arta cere sacrificii. Ori te dedici totalmente ei, ori familiei. Eu am vrut să le am pe ambele... De aceea fur din timpul familiei și dedic artei, și invers. Din păcate, în ultima perioadă, îmi rămâne tot mai puțin timp pentru creație. Aici, în Irlanda, din nefericire, nu am atelier şi alte condiții optime pentru creație. În casă, unde sunt şi copiii, nu pot să folosesc toate tipurile de materiale, căci unele dintre ele se usucă mult timp, cum ar fi uleiul, de exemplu.


„Dublinul m-a cucerit imediat”

- Şi, în aceste condiţii, ce vise aveți, ca artist?
- Avem deja o idee, împreună cu soțul. Ne gândim să construim în grădina casei un atelier, unde aș putea să mă refugiez pentru a crea. Mai mult, aș vrea foarte mult să lucrez cu cei mici, cu mulţi copii ai moldovenilor stabiliți aici, în Dublin. Sper ca în viitorul apropiat să mi se împlinească și acest vis.

- Dar de ce ați ales să vă stabiliți anume în Irlanda?
- Nevoile zilnice şi lipsa banilor m-au făcut să emigrez mai întâi în Rusia, apoi în Italia și Irlanda. Când am aterizat cu avionul în Dublin, mi s-a deschis în faţa ochilor un peisaj foarte frumos, care m-a cucerit: case frumos aliniate, fără zgârie-nori ca în alte capitale ale lumii, o natură atât de curată și verde tot anul împrejur. În scurt timp, am adus aici copiii și soțul. Ei au fost la fel de mult încântați de oportunitățile care ni s-au deschis, de modul de viață al irlandezilor, și așa am decis să ne stabilim la Irlanda.


„E foarte costisitor să-mi aduc lucrările de acasă”

- Preconizați în timpul apropiat vreo expoziție, în Dublin sau acasă?
- Din păcate, este mult mai dificil în situația creată să organizez expoziții. E foarte costisitor să aduc lucrările de acasă și invers. Iar ca să merg acasă şi să mă pregătesc de o expoziție, aş avea nevoie de șase sau chiar douăsprezece luni, ceea ce este imposibil. Am aici familia şi un serviciu, pe care nu le pot lăsa baltă.

- Mai țineți legătura cu unii colegi de breaslă de acasă?
- Sigur că da. Ori de câte ori am posibilitatea și sunt invitată, particip la tabere de creație atât în R. Moldova, cât și România. Nu pot nicicum să pierd legătura cu ai mei.

Viorica Tcaci pentru TIMPUL

blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi

Actualitate 23 Septembrie 2018, ora: 15:40

PS Veniamin, episcopul Basarabiei de Sud: „Acordarea autocefaliei unei biserici nu va provoca un război mondial”

PS Veniamin, episcopul Basarabiei de Sud:  „Acordarea autocefaliei unei biserici nu va provoca un război mondial” Din editia print

Pentru a afla opinia Bisericii Ortodoxe Române (BOR) privind eventuala recunoaștere a autocefaliei Bisericii din Ucraina, TIMPUL a discutat cu Preasfințitul Veniamin, episcopul Basarabiei de Sud din cadrul Mitropoliei Basarabiei, fost secretar al Sfântului Sinod al BOR.

( ) Citeşte tot articolul

Carte 23 Septembrie 2018, ora: 05:03

Cum vorbim, cum scriem // Eu vreém, eu beem

Cum vorbim, cum scriem // Eu vreém, eu beem Din editia print

Mai ieri, de câte ori deschideam vreo pagină în internet, îmi sărea în faţă un spot publicitar, sonorizat de o tânără care întreabă, punând un accent puternic pe primul cuvânt al frazei: „Vrai să trăieşti, să înveţi şi să...

( ) Citeşte tot articolul

Istorie 21 Septembrie 2018, ora: 17:00

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut”

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut” Din editia print

Un reportaj al ziarului „Ardealul (Transilvania)” despre prima ședință a parlamentului Basarabiei, care în 1918 a votat Unirea cu România Continuăm publicarea materialului „Dare de seamă asupra primei ședințe a Sfatului Țării din 21 noiembrie 1917”,...

( ) Citeşte tot articolul

Actualitate 21 Septembrie 2018, ora: 11:51 de Doina Stimpovschii

Dodon riscă o nouă suspendare din funcție după ultimele remanieri în Guvern

Dodon riscă o nouă suspendare din funcție după ultimele remanieri în Guvern Din editia print

Prin schimbarea a doi miniştri, guvernarea face o mișcare de PR înainte de alegeri, consideră analiştii politici

( ) Citeşte tot articolul

Actualitate 21 Septembrie 2018, ora: 11:28

OMUL SĂPTĂMÂNII: George Simion, ACTIVIST CIVIC, ZIARIST

OMUL SĂPTĂMÂNII: George Simion,  ACTIVIST CIVIC, ZIARIST Din editia print

Liderul unioniștilor, George Simion, s-a născut pe 21 septembrie 1986, la Focșani. În 2005, a absolvit Colegiul Național „Gheorghe Lazăr‟ din București.

( ) Citeşte tot articolul



Editorial 21 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Unioniștii, alegerile și opoziția

Campania electorală pentru următoarele alegeri parlamentare în R. Moldova a început deja. Toate partidele își pregătesc armele pentru această luptă.

() Citeşte tot articolul

Editorial 20 Septembrie 2018, de Constantin Tănase

Viața și moartea doamnei Clara

…O cheamă doamna Clara, locuiește într-un apartament cu două odăi, are 45 de ani, doi băieți, unul de 22, iar altul de 19 ani.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 19 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Anotimpul și cheltuielile

Cât nu am vrea să ne ferim de cheltuieli, fiecare anotimp vine cu lista lui de cumpărături. Că sunt sărbătorile de iarnă, că este Paștele, că e vară și vrem concedii – o cheltuială apare întotdeauna.

() Citeşte tot articolul

Editorial 17 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Cât de mult ne urăsc!

14 septembrie 2018, Ziarul TIMPUL

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 16 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

România ar putea juca un rol important în reconstrucţia Siriei

Siria a cunoscut cea mai complexă criză dintre statele lovite de Primăvara Arabă, afundându-se într-un război civil care a opus regimul de la Damasc şi forţele rebele, alături de care s-au adăugat pe parcurs alte grupări din afara ţării.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 13 Septembrie 2018, de Dan Nicu

O tragedie uitată – Cehoslovacia anului 1968

În a doua jumătate a lunii august, Europa a marcat 50 de ani de la invadarea Cehoslovaciei de către trupele URSS şi ale altor state din blocul sovietic.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 12 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Caritate sau reclamă?

Ori mai degrabă aș spune că ambele. Și când spun acest lucru, o fac cu convingerea că reclama va fi condiționată cu timpul de caritate.

() Citeşte tot articolul

 


Cele mai citite articole Timpul.md