Astăzi 24 Septembrie 2018, Luni - Ultima actualizare la 23 Septembrie 2018
Abonamente

Social 13 Septembrie 2016, ora 07:18    Din editia print

REPORTAJParcul pensionarilor flămânzi

Marime Font

Foto: Ramin Mazur

Anul curent, în R. Moldova, numărul pensionarilor a crescut cu câteva mii de persoane. Conform datelor Casei Naționale de Asigurări Sociale (CNAS), la 1 ianuarie 2016 erau înregistrați aproape 680 mii de pensionari, pe când la 1 ianuarie 2015 numărul acestora depășea mai puțin de 676 de mii. Circa 80 la sută dintre ei s-au pensionat pentru limita de vârstă.

Astfel, în acest an, avem cu aproape 4000 de pensionari mai mult decât acum 12 luni, iar specialiștii susțin că în următorii ani numărul lor va continua să crească. Potrivit CNAS, pensia medie pentru anul curent este de 1165 de lei – ceea ce nu constituie nici măcar minimul de existență al unui bătrân. Dacă raportăm la numărul total al populației, atunci fiecare al cincilea cetățean din țara noastră este pensionar, iar o bună parte dintre aceștia sunt la limita de jos a sărăciei.

În R. Moldova, peste 90 de mii de persoane vârstnice, trecute de 60 de ani, continuă să lucreze, ceea ce constituie puțin peste șapte la sută din totalul persoanelor active economic, se arată într-un studiu al Biroului Național de Statistică (BNS). Mulți bătrâni însă nu mai au capacitatea să muncească. De aceea, ei sunt nevoiți să stea la mila organelor de asistență socială și a organizațiilor de caritate. Câteva sute de pensionari, din Chișinău, fac economii pentru că beneficiază de prânzurile oferite gratuit de cantinele sociale. Totodată, în oraș există și câteva cantine sociale mobile, unde bătrânii, la fel, pot mânca odată pe zi, fără să plătească măcar un leu.




Distribuția mâncării are loc în Parcul Serghei Lazo, sectorul Botanica

Una dintre cantinele mobile o putem găsi, de luni până vineri, în Parcul Serghei Lazo din sectorul Botanica al Capitalei. De regulă, aici distribuția mâncării se face între orele 15 și 16, iar proiectul a fost inițiat de Misiunea Socială „Diaconia” a Mitropoliei Basarabiei.

„Nu suntem câini, ca să fim tratați în asemenea hal”

Am mers acolo într-o zi de luni. Era o căldură insuportabilă, iar la soare, temperatura depășea 35 de grade. În parc, la umbră printre copaci, stăteau timizi câteva zeci de bătrâni. Până la ora când urmau să-și primească porția, mai era încă mult timp. Ei vin mai înainte ca să prindă rând, dar și să mai schimbe o vorbă două. Majoritatea sunt singuri - fie nu au copii, fie aceștia sunt plecați peste hotare. Prin urmare, ieșirile în parc îi ajută să uite de griji și nevoi. De ceva timp, oamenii care locuiesc în zonă, au denumit acest spațiu verde „parcul pensionarilor flămânzi”. Zi de zi, aici vin vârstnici care, de regulă, nu reușesc să se descurce doar cu banii din pensie.

M-am oprit în dreptul uneia dintre bănci, unde erau așezați patru bătrâni, un bărbat și trei femei. Toți mâncau cu poftă înghețată. Îi întreb dacă așteaptă prânzul. Dânșii dau afirmativ din cap. „N-am mâncat morojnă (n.red.- înghețată) de anul trecut. Nu că n-aș fi vrut, dar nu-mi permit să arunc banii în vânt și după aceea să nu-mi rămână de pâine. Azi, o doamnă a primit pensia și ne-a luat la toți câte una”, a spus Tudor Nani, un pensionar de 69 de ani, care a continuat să muște mărunt din sfertul de înghețată care i se topea în mână.


Tudor Nani, pensionar de 69 de ani

Bătrânul era acolo împreună cu soția. Ei au acasă un băiat cu deficiențe mintale, iar mai mult de jumătate din mâncarea pe care o primesc, i-o duc lui. „Organismul lui e mai tânăr, dar noi ne mulțumim cu câteva linguri de supușoară și o bucățică de pâine. Mulțumim lui Dumnezeu și pentru atât! Cu pensiile noastre nu prea poți să te descurci în ziua de azi”, a punctat deja soția acestuia. Ambii beneficiază de prânzuri gratuite de aproape doi ani.

Tot pe aceeași bancă, două femei se arată nemulțumite de mâncarea care le este oferită. Potrivit lor, când cantina mobilă și-a început activitatea, porțiile erau mai mari, iar mâncarea mai sățioasă. De ceva timp însă, mesele sunt mult mai modeste. „Apă fiartă, cu câteva macaroane sau niște varză, două bucăți de cartof și o feliuță de carne – iată ce primim noi. Mai e ceva, era să uit – a patra parte dintr-o pâine rotundă. Vin foarte mulți oameni și porțiile sunt mici. Odată am numărat peste 150 de persoane. Multe dintre ele se descurcă bine fără aceste prânzuri, dar oricum vin aici să mănânce degeaba. Trebuie de făcut o regulă oarecare. Noi înțelegem că donatorii vor să-i mulțumească pe toți, dar decât așa, mai bine deloc. Nu suntem câini, ca să fi tratați în asemenea hal”, a concluzionat o altă pensionară pe nume Nina.

Cât timp femeia își depăna sufletul, colegii de bancă au tot încercat să-i întrerupă criza de sinceritate, însă fără succes. Nu de alta, dar teama că într-o bună zi aceste prânzuri nu vor mai fi, îi sperie. Unica lor dorință este să-și trăiască ultimii ani din viață decent și nu cu stomacul gol.

„Sunt mulțumită de fiecare fărmătură de pâine”

Pe o altă bancă, discutau aprins alți vârstnici, care la fel așteptau ora mesei. Tema zilei era: va fi sau nu majorată pensia, înainte de alegerile prezidențiale?! Una dintre femei avea un ziar de limbă rusă în mână și era un pic izolată de ceilalți. După câteva schimburi de replici, aflu că ea are finalizate două facultăți, iar aproape 40 de ani a fost învățătoare. Cu greu a ridicat ochii din ziar. Nu vrea să afle nimeni în ce situație s-a pomenit. Acum câțiva ani, i-a decedat soțul, iar copii nu are. Pensia de 1116 lei îi ajunge pentru medicamente și servicii comunale.

„Toată viața am educat copiii altora, dar pe ai mei așa și nu i-am mai avut. Mereu mi-am dorit un copilaș, dar cineva de acolo, de Sus, probabil mi-a scris o altă soartă. M-am gândit că la bătrânețe o să-mi fie greu, dar realitatea e mult mai dură decât mi-am imaginat. Atunci când rămâi singură pe fața pământului, înțelegi că așa viață nu mai are sens. Aș putea să stau în casă, între patru pereți, să aștept moartea, dar am decis să trăiesc toate zilele care mi-au fost date. Prânzul ăsta mă scapă de unele cheltuieli în plus pentru mâncare. Uneori, e suficient ceea ce primesc aici. Unora nu le place, dar eu sunt mulțumită de fiecare fărmătură de pâine”, a recunoscut interlocutoarea mea, și-a șters ochii de lacrimi și a continuat să răsfoiască ziarul.

„Așa scârbă nu doresc la nimeni”

Așezată alături de ea, o altă doamnă îmi spune că anul trecut pensionarii primeau un tichet, care le permitea să mănânce și sâmbăta. De câteva luni însă, prânzurile gratuite sunt oferite doar de luni până vineri. A doua jumătate a lunii august, echipa cantinei mobile a fost în vacanță, iar beneficiarii n-au primit mâncare. „Aceste 14 zile au durat o veșnicie. De bine, de rău, aici primești o lingură de zeamă, dar ca s-o faci acasă îți trebuie o mulțime de produse. Celor care nu le place, să nu vină! Mulți dintre noi suntem plini de datorii pentru căldură. Dacă ar mai trebui să cumpărăm și mâncare în fiecare zi, atunci ne-am împotmoli cu totul. Să le dea Dumnezeu sănătate celor care nu uită de noi”, a spus mătușa Parascovia, făcându-și de trei ori semnul crucii.

Gândul a fost preluat de o altă pensionară. Natalia, așa s-a prezentat femeia, a mărturisit cu ochii triști că porția sa o împarte cu soțul paralizat, care o așteaptă cu nerăbdare să-i aducă ceva de-ale gurii. Femeia spune că înainte lua o porție adăugătoare, însă, în ultimul timp, primesc mâncare doar cei care vin personal. „Am avut doi băieți și pe amândoi i-am îngropat. S-au băgat în niște probleme și i-au omorât. Așa scârbă nu doresc la nimeni. Să fi fost ei în viață, nu mai ajungeam să stau cu mâna întinsă la cantinele sociale. Of, of, numai bătrân să nu ajungi în R. Moldova, că nu trebuiești la nimeni. Noi ambii primim pensii - una se duce pe leacuri, iar din ceea ce rămâne, cumpărăm câte ceva pentru moarte”, a menționat bătrâna de 79 de ani.

Vrea să-și pună capăt zilelor

Pe o altă bancă, amplasată mai aproape de inima parcului, l-am întâlnit pe Stanislav. Un bărbat trecut de 60 de ani, sur la cap, cu riduri pe față și cu mâinile muncite. Aflu că el a venit pentru prima dată să beneficieze de un prânz gratuit, de aceea, nici nu apucase să prindă rând lângă ceilalți, chiar dacă ajunsese printre primii. De câteva luni, chișinăuianul și-a pierdut locul de muncă și tot atunci a fost lipsit de apartamentul în care locuia împreună cu soția. În tot acest timp și-a căutat un serviciu, dar deocamdată fără succes.

„Mă gândesc să-mi pun capăt zilelor, dar nu vreau să-mi iau păcat pe suflet. Peste tot unde mă duc sunt în plus. Nimeni nu vrea să mă ajute. Sunt muncitor, fac tot ce mi se spune. Nu fumez și nici nu consum alcool. Aș vrea să-mi găsesc un lucru unde să pot sta și noaptea. N-am mâncat de două zile, iar niște cunoscuți mi-au zis să vin aici, că hrănesc gratuit. Mi-i rușine că am ajuns în așa situație, dar chiar nu știu ce să mai fac și unde s-o apuc. Domnul e mare și sper să mă ajute”, a comunicat interlocutorul meu și împreună am pornit spre locul unde urma să fie distribuit prânzul.

„Copiii au familiile lor și nu vreau să-i bat la cap”

Era, fără cinci minute, ora 15. Aproape toate băncile din parc erau ocupate de pensionari cu caserole sau borcane în brațe. Când au văzut microbuzul celor de la Misiunea Socială Diaconia, oamenii s-au apropiat în grabă de punctul de distribuție. Acesta se află chiar în preajma monumentului lui Serghei Lazo. Chiar dacă soarele încălzea amenințător, beneficiarii au format un rând de câțiva zeci de metri și așteptau cu răbdare să-și primească porția. Pe lângă bătrâni, acolo erau și câteva persoane de 40-50 de ani. Meniul zilei conținea: supă cu macaroane, cartofi și carne de pasăre. Totodată, fiecare beneficiar primea și câte o bucată de pâine. Ținând cont că în acea zi de luni erau în jur de 50-60 de persoane, porțiile au fost mai mari.

Oamenii își luau mâncarea, după care ieșeau din rând fericiți și cu mâinile tremurânde. Unii își puneau prânzul în sacoșă și porneau grăbiți spre casă, alții însă își potoleau foamea pe loc. Unii își ascundeau fețele, pentru că nu doreau să fie surprinși de aparatul foto, iar alții pozau fără jenă. Am vorbit și cu câteva persoane care m-au rugat să nu scriu despre ei, deoarece n-ar vrea să afle copiii că merg la cantinele sociale mobile. Una dintre persoanele care a ales să mănânce chiar pe platforma unde a fost ridicat monumentul lui Serghei Lazo, este mătușa Elizaveta. 


Elizaveta, pensionară din Chișinău

Femeia are 78 de ani și primește o pensie de 900 de lei. „De regulă nu mănânc aici, dar acum m-a pălit foamea. Ia și tu o roșie” – mi se adresează bătrâna, eu însă îi mulțumesc și o refuz politicos. „Am primit pensia azi și am trecut pe la piață înainte de a veni aici. Am avut patru băieți, iar unul a murit. Ceilalți trei au familiile lor și nu vreau să-i bat la cap cu problemele mele. Mă descurc cum pot. Important să gândim pozitiv”, a conchis chișinăuianca și a continuat liniștită să ia prânzul.

„Nu refuzăm pe nimeni, tuturor le este foame”

Responsabil de cantina socială mobilă „Aproape de Aproapele” este Victor Ghindă. Acest proiect a fost lansat în anul 2013 și este finanțat de către Caritas Viena (Austria), Caritas Ambrosiana (Italia) și Vismara (Italia). La început, voluntarii distribuiau mâncare în incinta unei biserici din Capitală, ulterior însă au decis să împartă prânzuri la domiciliu. Metoda dată s-a dovedit a fi destul de costisitoare, iar cei de la „Diaconia” au decis să organizeze cantina socială mobilă, care funcționează și în prezent.

„Când am venit pentru prima dată în Parcul Serghei Lazo, multe persoane au început să fie nemulțumite că veneau și oameni ai străzii, de la care mirosea foarte urât. Prin urmare, noi am decis să-i divizăm, iar celor fără domiciliu stabil le oferim prânzurile cu un cartier mai în vale, în jurul orei 15:30. Numărul beneficiarilor variază în funcție de sezon și în funcție de ce mâncare aducem. În perioada rece, vin mai mulți decât în cea caldă. Totodată, un grup mai mare se adună marți și joi, când aducem felul doi - atunci mereu este ceva din carne. În mod normal, numărul beneficiarilor depășește cifra de 100, uneori deservim chiar și 150-160 de persoane. Nu refuzăm pe nimeni, tuturor le este foame. Poate să fie și un student sau un simplu trecător”, susține administratorul cantinei mobile.


Distribuția prânzurilor durează de regulă 30 de minute

Produsele din care sunt pregătite prânzurile, au fost colectate în perioada sărbătorilor pascale. Echipa mobilă este formată din patru persoane, dintre care coordonatorul proiectului și trei voluntari. Beneficiarii nu trebuie să prezinte acte de identitate sau alte documente.

„Nimic nu se compară cu zâmbetul unui bătrân”

Una dintre voluntare este Dorina Ispir. În prima jumătate a zilei, tânăra merge la facultate, iar după masă ajută la distribuția prânzurilor alături de alte două colege. Ea spune că prietenii n-o înțeleg de ce face acest lucru, nefiind remunerată. „Îmi place să ajut oamenii. Nimic nu se compară cu zâmbetul unui bătrân. Chiar dacă mulți o duc foarte greu, ei sunt foarte pozitivi. Râdem și ne amuzăm împreună, mai ales când ei îmi urează să am un mire frumos. Uneori am zile mai proaste, dar când vin aici uit de tot”, povestește voluntara cu entuziasm. Dorina face parte din echipa cantinei mobile mai bine de un an și spune că nu-și amintește cazuri când cineva a rămas fără mâncare. Ba din contră, i s-a întipărit în minte, când la punctul de distribuție a prânzurilor s-a apropiat un tânăr și a cerut o porție. Acesta era student la un colegiu din Capitală și a recunoscut că a terminat banii.


Voluntarii cantinei sociale mobile a celor de la Diaconia. În dreapta, Dorina Ispir

Cantina socială mobilă, a celor de la Diaconia, ajunge în Parcul Serghei Lazo în zilele stabilite, chiar dacă afară plouă, ninge sau este furtună.

Sociologa Diana Cheianu-Andrei este de părere că în anii următor numărul pensionarilor va continua să crească. Acest fapt se datorează gradului sporit de natalitate care a avut loc după cel de-al doilea război mondial.

Potrivit specialistei, stabilitatea în rândul pensionarilor va fi asigurată de nivelul ridicat de mortalitate în rândul bătrânilor. „În R. Moldova vârstnicii o duc foarte greu, iar asta din cauza că pensiile sunt foarte mici. Acum se pensionează cei care au plătit impozite la stat, dar în 10-15 ani vor ieși la pensie cei care au muncit peste hotare și nu au contribuit la sistemul de pensionare din R. Moldova. Statul va fi nevoit să le asigure pensii sociale minime, dar posibilitățile financiare vor fi limitate”, consideră sociologa. Ea este convinsă că mai degrabă ori mai târziu vârsta de pensionare va fi majorată, iar femeile și bărbații ar trebui să iasă la pensie la aceeași vârstă.

Diana Cheianu-Andrei, sociologă:
„Sistemul de pensionare trebuia reformat acum 10-15 ani. Este evident că acesta de mult nu mai funcționează. Niciun guvern nu și-a asumat această schimbare importantă pentru că nu au vrut și nici nu vor să aibă parte de nemulțumirea bătrânilor. Aceștia sunt principalii lor votanți, iar o asemenea reformă ar știrbi imaginea oricărui partid.”  

Un articol de: Dorin Galben Contactează autorul
blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi

Actualitate 23 Septembrie 2018, ora: 15:40

PS Veniamin, episcopul Basarabiei de Sud: „Acordarea autocefaliei unei biserici nu va provoca un război mondial”

PS Veniamin, episcopul Basarabiei de Sud:  „Acordarea autocefaliei unei biserici nu va provoca un război mondial” Din editia print

Pentru a afla opinia Bisericii Ortodoxe Române (BOR) privind eventuala recunoaștere a autocefaliei Bisericii din Ucraina, TIMPUL a discutat cu Preasfințitul Veniamin, episcopul Basarabiei de Sud din cadrul Mitropoliei Basarabiei, fost secretar al Sfântului Sinod al BOR.

( ) Citeşte tot articolul

Carte 23 Septembrie 2018, ora: 05:03

Cum vorbim, cum scriem // Eu vreém, eu beem

Cum vorbim, cum scriem // Eu vreém, eu beem Din editia print

Mai ieri, de câte ori deschideam vreo pagină în internet, îmi sărea în faţă un spot publicitar, sonorizat de o tânără care întreabă, punând un accent puternic pe primul cuvânt al frazei: „Vrai să trăieşti, să înveţi şi să...

( ) Citeşte tot articolul

Istorie 21 Septembrie 2018, ora: 17:00

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut”

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut” Din editia print

Un reportaj al ziarului „Ardealul (Transilvania)” despre prima ședință a parlamentului Basarabiei, care în 1918 a votat Unirea cu România Continuăm publicarea materialului „Dare de seamă asupra primei ședințe a Sfatului Țării din 21 noiembrie 1917”,...

( ) Citeşte tot articolul

Actualitate 21 Septembrie 2018, ora: 11:51 de Doina Stimpovschii

Dodon riscă o nouă suspendare din funcție după ultimele remanieri în Guvern

Dodon riscă o nouă suspendare din funcție după ultimele remanieri în Guvern Din editia print

Prin schimbarea a doi miniştri, guvernarea face o mișcare de PR înainte de alegeri, consideră analiştii politici

( ) Citeşte tot articolul

Actualitate 21 Septembrie 2018, ora: 11:28

OMUL SĂPTĂMÂNII: George Simion, ACTIVIST CIVIC, ZIARIST

OMUL SĂPTĂMÂNII: George Simion,  ACTIVIST CIVIC, ZIARIST Din editia print

Liderul unioniștilor, George Simion, s-a născut pe 21 septembrie 1986, la Focșani. În 2005, a absolvit Colegiul Național „Gheorghe Lazăr‟ din București.

( ) Citeşte tot articolul



Editorial 21 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Unioniștii, alegerile și opoziția

Campania electorală pentru următoarele alegeri parlamentare în R. Moldova a început deja. Toate partidele își pregătesc armele pentru această luptă.

() Citeşte tot articolul

Editorial 20 Septembrie 2018, de Constantin Tănase

Viața și moartea doamnei Clara

…O cheamă doamna Clara, locuiește într-un apartament cu două odăi, are 45 de ani, doi băieți, unul de 22, iar altul de 19 ani.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 19 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Anotimpul și cheltuielile

Cât nu am vrea să ne ferim de cheltuieli, fiecare anotimp vine cu lista lui de cumpărături. Că sunt sărbătorile de iarnă, că este Paștele, că e vară și vrem concedii – o cheltuială apare întotdeauna.

() Citeşte tot articolul

Editorial 17 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Cât de mult ne urăsc!

14 septembrie 2018, Ziarul TIMPUL

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 16 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

România ar putea juca un rol important în reconstrucţia Siriei

Siria a cunoscut cea mai complexă criză dintre statele lovite de Primăvara Arabă, afundându-se într-un război civil care a opus regimul de la Damasc şi forţele rebele, alături de care s-au adăugat pe parcurs alte grupări din afara ţării.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 13 Septembrie 2018, de Dan Nicu

O tragedie uitată – Cehoslovacia anului 1968

În a doua jumătate a lunii august, Europa a marcat 50 de ani de la invadarea Cehoslovaciei de către trupele URSS şi ale altor state din blocul sovietic.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 12 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Caritate sau reclamă?

Ori mai degrabă aș spune că ambele. Și când spun acest lucru, o fac cu convingerea că reclama va fi condiționată cu timpul de caritate.

() Citeşte tot articolul