Astăzi 24 Aprilie 2018, Marţi - Ultima actualizare la ora 09:00
Abonamente

Interviu 6 Aprilie 2018, ora 12:46    Din editia print

INTERVIUPărintele Pavel Borșevschi: „Prin formula PAȘTE FERICIT ne împotrivim lui Hristos”

Marime Font

Astăzi, societatea privește chiorâș la biserică, exact ca în timpul regimului sovietic, când preoții erau luați în derâdere la orice pas. Cu toate astea, nu se știe de ce, moldovenii aleargă transpirați în noaptea de Paști pe la biserici, pentru a-și sfinți cărnurile, ouăle, vinul și cozonacii. Căutând să descoperim acest mister, fiindcă ne aflăm în preajma acestei sărbători, TIMPUL l-a invitat pe părintele Pavel Borșevschi, parohul uneia dintre cele mai frecventate biserici din Chișinău, „Sfântul Dumitru”, la o discuţie despre raportul dintre creştini şi biserică în epoca noastră.

„Cei care se împărtășesc cu neluare aminte se îmbolnăvesc și mor”

- Părinte, internetul e plin de oameni care critică dur preoții, însă, din obișnuință, postesc și ei câteva zile și apoi se împărtășesc. Este taina Sfintei Împărtășanii spre binele sau spre răul acestor oameni?
- Cum ne pregătim de nuntă sau de vreun jubileu, așa trebuie să ne pregătim și pentru împărtășanie. Doar Apostolul Pavel spune: „Fiecare dintre voi, fraților, să se cerceteze pe sine și așa să îndrăznească a mânca trupul și a bea sângele lui Hristos”. Cei care o fac cu neluare aminte se îmbolnăvesc și mor nesocotind Trupul și Sângele Domnului. Totuși, dacă omul nu vine des la biserică, dar s-a smerit și a venit să se mărturisească, el și-a deschis sufletul pentru Hristos. Deoarece, prin mărturisire, noi îi permitem lui Hristos să absoarbă toată putreziciunea din noi, pentru ca apoi, prin împărtășanie, să-L lăsăm să pătrundă în toate mădularele noastre. De aceea, în Noaptea Învierii, nu luăm cu noi acasă doar focul și coșul cu ouă roșii, cozonac și slănină, dar, mai întâi, ne împărtășim cu Trupul și Sângele lui Hristos, după care consumăm bucatele binecuvântate, pe care nu le-am mâncat timp de 40 de zile.



- Pe de altă parte, există mulți oameni care nu postesc deloc și nici nu merg la biserică, însă în dimineața de Paști se trezesc cu noaptea în cap și vin pentru câteva minute, ca să-și sfințească coșul cu bucate... Are vreun sens acest chin?
- Există și oameni care-și neagă părinții, îi vorbesc de rău și nu-i vizitează cu anii. Însă, în cele din urmă, acești copii își amintesc de părinți, pentru că-i doare inima și vin să-și ceară iertare. Exact așa se întâmplă și în Biserică, unde avem și o icoană care se numește „Întoarcerea fiului risipitor”. Noi îi primim pe acești fii, deoarece Hristos reușește să ne cuprindă pe toți în Noaptea de Paști, când noi înviem în Domnul. Pentru că Hristos, zice Apostolul Pavel, este Paștele nostru. Iar atunci când îl vom pierde și nici în Noaptea Învierii nu vom ști să-L găsim, ne vom pierde identitatea ca popor creat de Dumnezeu. Cei care nu au postit pot aduce cozonacul, pentru că el simbolizează Trupul lui Hristos. Însă ar fi bine ca, atunci când îi binecuvântăm bunătățile, să aibă măcar o lacrimă în colțul ochiului și să recunoască: „Doamne, eu am crăpat tot postul acesta”. Pentru că asta nu se poate numi mâncare... Când copilul nu ascultă de mama și mănâncă ceea ce nu i se poate, o face spre dauna lui. De aceea, cei, care nu au vrut să țină zeciuiala anului, să știe că o vor ține pe cea a doctorului, pentru că Dumnezeu le dă să postească oricum, căci trupul trebuie să fie smerit. „Bucuroase-vor oasele cele smerite”, zice Psaltirea.

„Cei care majorează prețurile de Paști sunt niște iude”

- Totuși, ce sfințim de Paști, cozonacul sau pasca cu brânză?
- În cozonac se pun toate mirodeniile, pentru că el semnifica miresmele cu care mironosițele au îmbălsămat Trupul lui Hristos. De aceea fiecare popor poate pune în pască sau în cozonac orice mirodenii dorește, după tradiție.

- Unii moldoveni sunt plecați ilegal la muncă peste hotare și nu reușesc să sfințească pasca. De multe ori, aceștia, pur și simplu, o stropesc cu agheasmă. Procedează corect în situația dată?
- Hristos zice: „Cine nu mănâncă trupul meu și nu bea sângele meu, n-are parte cu Mine și nu-l voi învia în ziua cea de-apoi”. Chiar nu știu ce motiv trebuie să ai, ca să nu poți fi alături de El în Noaptea Învierii. Sunt sigur că asemenea oameni vor găsi posibilitatea să vină la nunta copiilor, dar nu vor putea veni la înmormântarea părinților. Înțeleg că sunt cazuri între cazuri, de aceea ar fi bine ca acești oameni, cel puțin, să cânte de trei ori „Hristos a Înviat”, pentru că așa se vor sfinți mai mult. În această noapte, trebuie să-l proslăvim pe Hristos Înviat din morți, dar noi nu știu de ce ne oprim mereu la stomac...

- În ultimii ani, în toată lumea, se insistă pe înlocuirea sintagmelor „Hristos a Înviat” cu „Paște fericit”. De ce se întâmplă așa?
- Ultima formulă este o aberație și o deviere de la cuvântul Învierii. Prin „Paște fericit” poți înțelege orice. Deoarece „Paște” înseamnă trecere, care are sens numai când punem în ea numele lui Hristos, care e inima Bisericii. El este Paștele cel nou și tot ce ține de Paști trebuie să pornească de la Numele Său. Iată de ce salutul creștinesc este „Hristos a Înviat”, la care nici un alt creștin n-o să-și permită să răspundă cu „Paște fericit”. Ce înseamnă să pasc fericit? Dacă ai chef, paște tu. (râde) Aceasta e doar o încercare de a transforma totul în folclor. Prin sintagma „Paște fericit”, ne împotrivim lui Hristos, pentru că e o mare jignire.

- Paștele este o mare sărbătoare creștină, însă în jurul ei s-a dezvoltat o întreagă strategie de marketing. Nu e un păcat să ne îmbogățim pe seama lui Hristos?
- Acest marketing este cunoscut încă din ziua când o femeie păcătoasă l-a uns pe Hristos cu un mir de nard de mare preţ, care costa mai mult de 300 de dinari. Iar Iuda, urmărind profitul, a spus că era mai bine dacă acel mir ar fi fost vândut, iar banii ar fi fost daţi săracilor. Păi, comercianții care fac afaceri pe seama Paștelui și ridică prețurile în preajma Învierii sunt niște iude. De fapt, cozonacul trebuie să-l facă mama, pentru că în orice casă trebuie să miroase a cozonac. Este mireasma trupului lui Hristos. Cozonacii se pot da de pomană, dar nu se pot comercializa. Dacă vă preocupă cum să vă îmbogățiți pe seama lui Hristos, nu este doar rușine, dar și păgânism.

„Comsomoliști ca Dodon, Voronin, Roșca și Cubreacov...”

- Este bine ca Focul Haric să fie adus doar de către politicienii, care se află la putere, după cum se întâmplă la noi?
- N-aș vrea să fiu în locul lui Iuda Iscarioteanul și să spun că mirul trebuie vândut sau că cineva nu ar trebui să se ducă după Focul Haric. Dacă lumea are nevoie de acest foc adus, nu am ce spune. Dar știu că nu Giulgiu de la Torino, nici focul din Ierusalim, dar Hristos Înviat din morți este Paștele cel nou. Când Hristos rămâne pe planul doi, nu mai avem o sărbătoare a Învierii. În perioada sovietică, aprindeam de Paști cele trei lumânări, care simbolizează Sfânta Treime, de la candela de pe pristol, unde ne-am rugat 40 de zile. Apoi mergeam în jurul bisericii și ne loveau cu pietre comsomoliști ca Dodon, Voronin, Roșca și Cubreacov. Într-un cuvânt, cei care acum sunt mari democrați.

- Se știe că atât doctrina comunistă, cât și cea socialistă, sunt anticriste. Cu toate acestea, președintele Dodon se arată a fi în fotografii drept creștin desăvârșit. E creștin el oare sau numai se folosește de biserică?
- Tot Hristos zice: „Nimeni nu știe ce este în om, decât numai Duhul lui, care este într-însul”. Însă tot El adaugă că doar după fapte vom putea vedea ce are fiecare în suflet. Păi iată, tot ce-a făcut până astăzi președintele Dodon dovedește, cu părere de rău, inversul. Eu nu vreau să-l judec, dar e groaznic când speculează pe seama lui Hristos. Adică, dacă eu m-am dus la biserică, trebuie să iau camera de luat vederi după mine? Hristos zice: „Iar tu, când te rogi, închide-te în cămara ta și roagă-te Dumnezeului tău în taină. Și Dumnezeu îți va da în vădit ție”. Însă Igor Dodon scăldându-se în iaz de Bobotează, cărui Dumnezeu îi trebuie? De ce să-ți arăți așa că ești erou național? Dacă vei să fii erou, îndestulează-i cu pâine pe cei săraci și flămânzi, dă-le medicamente bolnavilor și eu am să recunosc că ești erou.



- Reiese că Dodon folosește biserica în interese politice? Cum se numește acest păcat?

- Sacrilegiu se numește. Și are loc atunci când un om botezat sau un preot încearcă să speculeze pe seama Bisericii și a celor sfinte în folos politic, pentru a se înălța în numele lui. Apostolul Pavel zice: „Și tot, orice faceți cu cuvântul sau cu lucrul, toate întru numele Domnului Iisus”. Îl știam pe Igor Dodon de creștin și îmi pare rău când văd acum că trebuie să știe tot Facebook-ul că el a fost la Muntele Athos...

- Bine, dar mitropolitul Vladimir l-a susținut în campania electorală și îl promovează și acum.
- Nu vreau să discut faptele mitropolitului. El știe de ce a procedat, într-un fel sau altul. Eu nu mă pot implica în binecuvântarea unui episcop. Exact așa cum, nici la spovedanie, nu pot dezlega un lucru, pe care l-a legat un alt preot. Poate că mitropolitul știe alte subtilități despre Igor Dodon, pe care eu nu le știu.

- Dar în ce măsură Biserica din R. Moldova este dirijată de clasa politică?
- Nicăieri în lume biserica lui Hristos nu poate fi dirijată politic. „Împărăția mea nu este din lumea aceasta”, zice Hristos, iar el este capul bisericii. De aceea, cei care sunt ascultători de Hristos, nu se lasă dirijați. Dacă vedeți un slujitor, care este dirijat de politică, să știți că acesta nu mai este parte a bisericii.

„Nu există icoane făcătoare de minuni”

- Cunoașteți oameni care se fac preoți doar pentru avere?
- Când am intrat la Seminarul Teologic de la Moscova, în 1981, 15 dintre cei 32 de studenți au abandonat studiile în prima jumătate a anului, deoarece veniseră aici cu alte scopuri. Cunosc și preoți care au urmărit același lucru, dar au plecat foarte repede peste hotare sau în altă parte, pentru că în Biserică îmbogățirea este imposibilă. De fapt, slujirea fiecărui preot este numaidecât bună. Altă problemă este că, pe lângă slujire, unii preoți găsesc de cuviință să facă rugăciuni speciale pentru cei îndrăciți. Așa cum se întâmplă, cu părere de rău, în biserica de la Hrustovaia. Dacă un preot zice mai mult de trei ori că are binecuvântare să citească rugăciuni pentru demonizați, să știți că minte. Mai este și Mănăstirea Saharna, unde se fac „minuni” sau se aduc icoane făcătoare de minuni care, pur și simplu, adună bani. Dacă aș vedea că, după aceasta, s-a făcut o casă de copii ar fi altceva. Așa se făcea înainte. Se aducea o icoană de undeva, care nu face minuni, dar era o relicvă și amintea despre un timp când oamenii se adunau în jurul Macii Domnului, zugrăvită pe icoană. Noi nu cinstim icoana, dar pe cel de pe icoană.

- Adică, nu există icoane făcătoare de minuni?
- Icoanele nu fac minuni. Face minuni credința ta și cel de pe icoană. Trebuie să poți citi corect icoana, altfel îți spargi capul de ea. Orice icoană este fereastră în cer și ne înalță, dacă e zugrăvită corect. Însă, dacă te-ai oprit doar la icoană, e ca și cum te-ai oprit la potir și nu ai gusta din el. Trebuie să știm că icoana este doar purtătoare de chip, exact așa cum preotul este slujitor al darului lui Dumnezeu, dar nu este Creatorul.


„Dacă preotul stă cu mașina la restaurant, rog comunitatea să i-o confiște”

- Dacă Biserica nu poate fi impozitată, există și parohii care au terenuri, livezi și alte afaceri. Nici ele nu trebuie să plătească taxe la stat?
- Afacerile, de care vorbiți, nu sunt ale Bisericii, ele sunt SRL-uri care plătesc impozitele. Cu această ocazie, vreau să vă spun că 99,9% dintre preoții din R. Moldova se află sub nivelul de trai. Dacă în România, preoții sunt salarizați, bisericile sunt îngrijite de stat, fiind considerate monumente de arhitectură, noi nu avem nimic. Suntem cei mai săraci din Moldova, dar și cei mai mari sponsori ai statului. Biserica nu este altceva decât o comunitate, iar banii comunității au fost impozitați o dată. Ce vreți să mai luați de la noi? În sate nimeni nu mai mișcă un deget, doar preoții mai fac lucrări sociale. Iar dacă ați văzut vreo doi-trei preoți cu mașini mai bune, credeți-mă că acolo ori nevastă-sa lucrează peste hotare, ori un bun enoriaș s-a întors din străinătate și i-a spus: „Ia, părinte, și matale o mașină, nu mai umbla cu rabla asta”. Astăzi, nu știu de ce, toți vor să vadă preotul târându-se prin șanțuri. Dar nimeni nu realizează că atunci când un om moare fără taina Sfintei Euharistii este mai grav decât o inundație sau un cutremur. De aceea, preotul trebuie să ajungă la timp să împărtășească bolnavul, deoarece el e salvarea, iar, cu cât e mai nouă mașina de salvare, cu atât mai mulți oameni sunt salvați. Dacă preotul stă cu mașina la restaurant, rog comunitatea să i-o confiște imediat și să-l trimită la Dereneu să lupte cu diavolul.

- Ce părere aveți despre conflictul din satul Dereneu?
- Ceea ce s-a întâmplat la Dereneu se numește pierderea dreptei credințe a întregii comunități, împreună cu preotul și episcopul din localitate. În asemenea situații, diavolul își bagă coada și face râs din toți. Patriarhul Daniel și Patriarhul Kiril se pupă și se îmbrățișează creștinește, spunându-și: „Hristos în mijlocul nostru” atât la Moscova, cât și la București. Dacă noi suntem o biserică, iar ei sunt primii între egali, acesta fiind statutul episcopilor, mă întreb ce avem de împărțit. Clarificați-vă între voi, taților, și nu ne puneți pe noi, copiii, să ne batem. Atunci când se bat copiii, sunt vinovați părinții.

„Diavolul este întotdeauna drept, Dumnezeu este milostiv”

- Și cine are dreptate în această situație?
- În Postul Mare, lumea nu a putut să se împărtășească. Cine a câștigat? Dracul. El și-a făcut mendrele și i-a câștigat și pe unii, și pe alții. Diavolul este întotdeauna drept, Dumnezeu este milostiv. Scopul conflictului este de a da cu piciorul în biserică. Exact ca și atunci când vin unii la biserică și întreabă cât costă cununia sau botezul, ca să aibă ce scrie pe Facebook. Aceștia toți sunt niște stricători de biserică.

- Părinte, la Biserica „Sf. Dumitru” vin mulți enoriași din România. Multă lume se întreabă de ce nu treceți la Mitropolia Basarabiei...
- De ce trebuie să trec la Mitropolia Basarabiei, dacă suntem aceeași biserică? Și aici, și acolo, este același Hristos, iar eu, ca și ei, sunt în aceeași măsură cu Daniel și cu Kiril. Eu nu pot despărți trupul lui Hristos, pentru că acesta e cel mai mare păcat. Vreau ca toți să vină întru cunoștința adevărului și să fim o biserică, un trup, deoarece așa vrea Hristos. Vreau să vorbim cu toții o limbă, care se numește română, în acest spațiu. Iar lui Igor Dodon aș vrea să-i spun că ar fi foarte bine să înțeleagă și el acest lucru. Pentru că Dumnezeu nu alege popoare, el le creează și numaidecât le dă pământ și timp, și oameni, și limbă.

„Sunt român din Basarabia și trăiesc la mine acasă”

- Despre Unirea R. Moldova cu România ce părere aveți?
- Sunt român din Basarabia și trăiesc la mine acasă. România și R. Moldova sunt două state românești și deocamdată ne convine acest fapt. Nu aș vrea niciodată să fac Unirea cu sânge. Știu că mai întâi Unirea trebuie să se facă în suflete și în minți și atunci hotarul va dispărea, precum ceața. Iar ceea ce încearcă acum unii să facă parcă ar fi iarăși jocuri politice. Mie nu-mi trebuie Ghimpu, Candu sau Roșca pentru Unire. În mintea și inima mea, sunt unit demult, mai rămâne și oamenii să înțeleagă acest lucru, dar și frații să fie cu adevărat frați, nu speculanți. Mie, de exemplu, mi-au luat bani pentru cetățenie, oare asta nu-i speculă, dacă fratele mă folosește?

„Ușa bisericii este deschisă pentru toți”

- Se spune că drepturile minorităților sexuale sunt drepturi fundamentale, care merită promovate pe orice cale. Ce înseamnă asta?
- Orice păcat împotriva firii este distrugător. Hristos vine să ne izbăvească de moarte, de putreziciune, de stricăciune și de pătimire. Toate acestea le are păcatul homosexualilor, care se numește perversiune. De aceea un creștin nu poate propune astfel de îmbinări sexuale, care nu pot fi numite căsătorii. Noi le numim păcat, iar cu ce nu s-a amestecat Hristos nu ne amestecăm nici noi. Atunci înviem în Hristos și Paștele are loc.

- Homosexualii nu au ce căuta în biserică?

- Ușa bisericii este deschisă pentru toți cei care vor să se pocăiască și au găsit de cuviință să se lepede de păcat. Iar pocăința înseamnă schimbarea viziunii asupra firii tale și a aproapelui, care e posibilă. Am avut și eu, în practica mea, două astfel de persoane, care până la urmă s-au căsătorit și au copii.

- Ateii cred că homosexualii se refugiază în mănăstiri.

- Și eu pot să spun că printre atei se refugiază numai bandiții. Demonstrați-mi că nu este adevărat. (râde) Am fost recent pe Muntele Athos și, mulțumim lui Dumnezeu, în mănăstirile de acolo viața este cu adevărat călugărească. Și la noi sunt câteva mănăstiri, pe care vi le pot recomanda: Zăbriceni, Călărășeuca, Rudi, Suruceni, Chițcani și Hagimus. Despre celelalte nu știu ce să spun.


„Mass-media este cea mai mare tribună a diavolului”

- Să înțelegem că admiteți că acest zvon ar putea fi adevărat?
- Nu admit nimic, pentru că ar fi un păcat să condamn niște mănăstiri, fără să am dovezi. Dacă nu ai fost prins, nu ești hoț, vorba ceea.

- Cine credeți că are interesul de a denigra biserica?
- Diavolul, iar el își găsește oamenii. Îi vedeți pe la televizor sau prin ziare. Cu mare părere de rău, mass-media este cea mai mare tribună a diavolului, pentru că ea slujește banilor.

- Dar nu e un paradox faptul că, după atacuri teroriste sau cataclisme naturale, dușmanii bisericii folosesc valorile creștine pentru a calma spiritele?
- Nu e un paradox. Când vin alegerile, toți își aduc aminte de Dumnezeu și vin la biserică. E același lucru. De exemplu, în urma incendiului din Kemerovo, mulți s-au întrebat unde era Dumnezeu atunci. Poate, dacă-i permiteau să fie acolo, El avea să-i salveze. Iar Dumnezeu nu-i obraznic, este discret și smerit, și niciodată nu se bagă cu forța în sufletul nimănui.

- Părinte, poate că trăim deja Apocalipsa?
- Eu știu că Biserica îl așteaptă pe Hristos, așa cum copiii o așteaptă pe mama acasă. Noi așteptăm sfârșitul lumii acesteia. Și când spun lumea aceasta, mă refer la politică, minciună, homosexualitate, pedofilie, sărăcie și batjocură. Eu tot sfârșitul lumii acesteia îl aștept.

Galerie FOTO: Sandu Tarlev


Un articol de: Ana Marchitan
blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi


Editorial 23 Aprilie 2018, de Constantin Tănase

Nopțile Moldovei suverane

(Pastel politic, compus din mai multe părți despărțite noaptea de Găinușa cerească).

() Citeşte tot articolul

Editorial 19 Aprilie 2018, de Constantin Tănase

„Un leu pentru Mitea”

Am intrat în iarnă și, de aici înainte, cât mai este până la primăvară?  

() Citeşte tot articolul

Editorial 19 Aprilie 2018, de Moni Stănilă

Luna mai - primăvara literaturii

Luna mai e în fiecare an o lună a marilor festivaluri literare. În București are loc a IX-a ediție a Festivalului Internațional de Poezie, unde nu au lipsit și nu vor lipsi poeții basarabeni, mulțumită Muzeului Național al Literaturii Române și celorlalți organizatori. Festivaluri vor fi...

() Citeşte tot articolul

Editorial 18 Aprilie 2018, de Moni Stănilă

Când ne vom u(r)ni?

Discursurile despre unire sunt atât de multe și de diferite încât, dacă s-ar aduna textele scrise, am bate folclorul despre strigoi și vrăjitoare. Vorbim de reunire ca de ceva despre care bănuim că este, dar nu știm cum arată. 

() Citeşte tot articolul

Editorial 17 Aprilie 2018, de Moni Stănilă

Găștile urii

Postam cu câțiva ani în urmă câteva gânduri pe o rețea de socializare. Revenind acum la notele de atunci, m-am gândit să le reiau și să le dezvolt, ca să înțelegem că lucrurile sunt întotdeauna mai complexe decât par la o primă vedere. 

() Citeşte tot articolul

Editorial 17 Aprilie 2018, de George Simion

Cum evităm înfrângerea la primăria Chișinăului pe modelul Maia Sandu?

Cartoful fierbinte al alegerilor pentru Primăria Chișinău a fost ca o grenadă dată în spațiul închis pentru majoritatea forțelor politice din R. Moldova. Și nu doar politice… Nici noi, unioniștii, nu aveam nevoie de aceste alegeri acum, în Anul Centenarului. 

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 11 Aprilie 2018, de Moni Stănilă

Primăvara primarilor

E trist sau vesel să ne pregătim de Paști în plină campanie electorală?

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 10 Aprilie 2018, de Moni Stănilă

Ferdinand – o poveste cu o singură pată

„Ferdinand” e o poveste perfectă pentru sărbătorile care se apropie. Fiind vorba de un film de animație 3D, din 2017, e recomandabil, în primul rând, copiilor. Animația, în regia lui Carlos Saldanha, a fost realizată după o carte pentru copii „Povestea lui Ferdinand”,...

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 9 Aprilie 2018, de Răzvan Munteanu

SUA vs. Rusia: Resetarea relațiilor sau escaladarea tensiunilor globale

Oficialii de la Moscova și Washington au confirmat în această săptămână, înainte de Paște, invitația președintelui SUA, Donald Trump, de a se întâlni la Casa Albă cu omologul său rus, Vladimir Putin.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 9 Aprilie 2018, de Moni Stănilă

Darul și dăruitorul

Iepurașul mi se pare că e o invenție stranie de Paști, dar care bucură foarte mult copiii. Deci, nu mă amestec să pun la zid iepurașul, pe care și nepotul meu îl caută prin grădină.

() Citeşte tot articolul

Editorial 4 Aprilie 2018, de Silviu Tănase

Trei lucruri pe care nu le va face Dodon

În această săptămână, Curtea Constituțională, în unanimitate, a emis o nouă decizie istorică. Instituția, care este garantul Constituției, a emis o decizie ce i-a făcut pe mulți să ia apă în gură. N-am văzut reacții pe fond nici de la opoziția parlamentară sau...

() Citeşte tot articolul

Editorial 4 Aprilie 2018, de Moni Stănilă

Nu avem nimic, dar nimicul ne e suficient

Evenimentele de la Uniunea Scriitorilor, de pe 27 martie, au decurs foarte bine. Solemnitatea momentului a fost marcată de parastasul pentru membrii Sfatului Țării și scriitorii deportați, oficiat de preoții Mitropoliei Basarabiei. 

() Citeşte tot articolul