Astăzi 20 Septembrie 2018, Joi - Ultima actualizare la ora 18:30
Abonamente

Editorial 31 Ianuarie 2013, ora 06:57    Din editia print

Marime Font

Parteneriatul Estic se mişcă greu, dar sigur

Parteneriatul Estic este condamnat de toată lumea: cei grăbiţi spun că merge prea încet, cei mai leneşi spun că merge prea repede.

 
 
 

Politica externă a Uniunii Europene este văzută de mulţi ca fiind inexistentă, pentru că nu deţine elementul cel mai vizibil în relaţiile internaţionale, respectiv forţa militară, capacitatea de a purta un război. În realitate, UE este cât se poate de capabilă să poarte un război, însă ideea de la care a pornit această construcţie a secolului al XX-lea este tocmai evitarea unui nou conflict. Ar fi o evoluţie lipsită de sens să porneşti de la o idee pacifistă şi să închei cu o oaste înarmată până în dinţi. Uniunea Europeană are la îndemână instrumentul militar NATO.

Adevărata politică externă a UE este constituită de exportul de valori: statul de drept şi economia de piaţă. În paralel cu acestea, vin relaţiile economice preferenţiale. Majoritatea regimurilor postcomuniste din Europa de Est îşi doresc relaţii economice cu UE, iar setul de valori prezintă mult prea puţin interes pentru elitele provenite din fostele partide comuniste. Ţările Europei centrale şi de Est ca şi cele din fosta Uniune Sovietică au fost preluate de aşa-numitul „eşalon doi” al fostei elite comuniste. Pe ruinele sistemelor socialiste s-au ridicat grupări oligarhice din fostele structuri - partidele comuniste, serviciile secrete, moştenitorii internaţionalei comuniste - care nu aveau cum să-şi uite fosta educaţie.



Pentru ei schimbarea de regim nu însemna nimic: şi ţările sovietice aveau constituţii în care era proclamată libertatea de exprimare şi libertatea de conştiinţă, însă doar pe hârtie. Noile oligarhii postcomuniste doresc să guverneze pe acelaşi model: legea rămâne pe hârtie pentru prostime, noi guvernăm cum ştim mai bine.

Şi aici intervine conflictul cu valorile UE: statul de drept şi economia de piaţă nu prea pot coabita cu această viziune a oligarhilor. Priviţi ce se întâmplă în Belarus: Lukaşenko a dat nenumărate semnale că şi-ar dori să colaboreze din punct de vedere economic cu UE, doar să fie lăsat în pace să zdrobească orice fel de opoziţie. Acesta a fost şi va rămâne mesajul tuturor sistemelor oligarhice postcomuniste: noi facem ce vrem în ţările noastre, cu voi nu vrem decât să facem comerţ. Parteneriatul Estic aşa cum este el conceput acum - schimburi economice condiţionate de adoptarea valorilor UE - este o politică externă cu efecte pe termen lung. Se mişcă mai greu, însă rezultatele sale nu pot fi negate.

Mai există însă un detaliu: adoptarea valorilor promovate de UE nu este obligatorie, acest lucru depinde de voinţa cetăţenilor şi a guvernanţilor din fiecare ţară. UE nu ocupă pe nimeni - este o minciună că UE ar fi o Uniune Sovietică pe dos. Toate mesajele de genul „UE vrea să ne ocupe" sunt în realitate semnale de alarmă ale oligarhilor care nu sunt de acord cu o justiţie independentă sau cu libertatea de exprimare. Sunt sigur că în orice moment pot fi date exemple ale problemelor din UE, însă nu trebuie de uitat că nu există aici cazuri de oameni închişi pentru opiniile lor sau cărora să nu li se fi dat şansa de a beneficia de un proces în faţa unui tribunal.
 

Un articol de: George Damian
blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi

Istorie 18 Septembrie 2018, ora: 19:33

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut”

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut” Din editia print

Un reportaj al ziarului „Ardealul (Transilvania)” despre prima ședință a parlamentului Basarabiei, care în 1918 a votat Unirea cu România Continuăm publicarea materialului „Dare de seamă asupra primei ședințe a Sfatului Țării din 21 noiembrie 1917”,...

( ) Citeşte tot articolul



Editorial 20 Septembrie 2018, de Constantin Tănase

Viața și moartea doamnei Clara

…O cheamă doamna Clara, locuiește într-un apartament cu două odăi, are 45 de ani, doi băieți, unul de 22, iar altul de 19 ani.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 19 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Anotimpul și cheltuielile

Cât nu am vrea să ne ferim de cheltuieli, fiecare anotimp vine cu lista lui de cumpărături. Că sunt sărbătorile de iarnă, că este Paștele, că e vară și vrem concedii – o cheltuială apare întotdeauna.

() Citeşte tot articolul

Editorial 17 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Cât de mult ne urăsc!

14 septembrie 2018, Ziarul TIMPUL

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 16 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

România ar putea juca un rol important în reconstrucţia Siriei

Siria a cunoscut cea mai complexă criză dintre statele lovite de Primăvara Arabă, afundându-se într-un război civil care a opus regimul de la Damasc şi forţele rebele, alături de care s-au adăugat pe parcurs alte grupări din afara ţării.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 13 Septembrie 2018, de Dan Nicu

O tragedie uitată – Cehoslovacia anului 1968

În a doua jumătate a lunii august, Europa a marcat 50 de ani de la invadarea Cehoslovaciei de către trupele URSS şi ale altor state din blocul sovietic.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 12 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Caritate sau reclamă?

Ori mai degrabă aș spune că ambele. Și când spun acest lucru, o fac cu convingerea că reclama va fi condiționată cu timpul de caritate.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 11 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

Zece ani de la războiul ruso-georgian. Cauze și efecte

În această săptămână, s-au împlinit zece ani de la războiul ruso-georgian, care a condus la apariția a două noi conflicte înghețate în Regiunea Extinsă a Mării Negre: Abhazia și Osetia de Sud, recunoscute ca state independente, cu precădere, de către Federația Rusă. 

() Citeşte tot articolul

 

 


Cele mai citite articole Timpul.md