Parteneriatul Estic face parte din aşa-numita politică externă europeană a „paşilor mărunţi” şi îşi propune apropierea de UE atât a ţărilor de est din imediata vecinătate, cum sunt Moldova, Belarus şi Ucraina, cât şi a celor din Caucazul de Sud, cum ar fi Georgia, Armenia şi Azerbaidjan. Iniţiativa a fost lansată oficial anul trecut la Praga de către Polonia şi Suedia. Fiind o componentă a politicii externe a UE, Parteneriatul Estic prevede cooperarea în domenii precum drepturile omului, economia de piaţă, ştiinţă, cultură, securitate energetică. Crearea zonelor economice libere între UE şi ţările membre şi trecerea treptată la liberalizarea regimului de vize sunt principalele chestiuni de care se preocupă în prezent PE. De asemenea, se întreprind măsuri pentru încheierea unor acorduri de asociere cu UE.
La moment, se află în etapa finală elaborarea acordului de asociere cu Ucraina. Negocieri privind acordul de asociere au fost iniţiate anul curent şi cu RM, un mandat corespunzător fiind aprobat şi pentru statele din sudul Caucazului. În 2009, au fost finisate negocierile privind simplificarea regimului de vize cu Georgia (astfel de acorduri deja există între UE şi Ucraina, Moldova). Se caută modalităţi de a acţiona în acest sens şi în ceea ce priveşte liberalizarea regimului de vize cu Armenia şi Azerbaidjan. La Reuniunea de la Sopot, Polonia a lansat iniţiativa privind crearea unui Grup informal al Prietenilor Parteneriatului Estic, ce ar include state precum Canada, Japonia, Norvegia, Rusia, Elveţia, Turcia şi SUA.
Moldova, cea mai aproape de Europa
La întrebarea: „Moldova – înspre Vest sau Est?”, polonezii au un singur răspuns: spre Vest. Parteneriatul Estic nu promite ţărilor-membre aderarea la UE, dar constituie totuşi un pas important în pregătirea lor pentru aderare. În acest context, Moldova a fost prima ţară din PE ce a semnat cu Comisia Europeană un acord în conformitate cu care va începe realizarea programului CIB – dezvoltarea complexă a potenţialului instituţional – cu un buget de 40 mln. de euro. În discursul rostit la Sopot, ministrul Iurie Leancă a reiterat angajamentul ferm al RM în implementarea PE, pe care ţara noastră îl apreciază ca pe un instrument important de facilitare a integrării europene. „RM abordează pragmatic participarea sa la obiectivele PE şi consideră acest exerciţiu drept important pentru asocierea politică şi integrarea economică în UE”, a menţionat Leancă. Accentul se pune pe consolidarea continuă a cooperării bilaterale şi îmbunătăţirea dialogului multilateral, în special, în contextul lansării dialogului privind liberalizarea regimului de vize RM-UE.
Štefan Füle: la Chişinău, astăzi e timp frumos
Ce am putea să aşteptăm de la această structură? Comisarul Štefan Füle, care e şi Reprezentant permanent al Republicii Cehe în Consiliul Nord-Atlantic şi cu care am avut ocazia să discutăm după Summitul de la Sopot, consideră că RM poate profita de Parteneriatul Estic, în special, pentru a obţine liberalizarea regimului de vize cu ţările UE. „În Moldova e timp frumos acum, a spus Füle, dar totul depinde de cum vor decurge negocierile în această privinţă la Luxemburg, pe 15 iunie curent”. Faptul că RM e mult mai avansată în procesul de negocieri cu UE faţă de celelalte state membre ale PE şi că avem cele mai multe şanse în obţinerea liberalizării regimului de vize ne-a fost confirmat şi de alţi oficiali polonezi – şeful diplomaţiei de la Varşovia, Radoslaw Sikorski, sau ministrul de Stat pentru problemele Parteneriatului Estic, ex-ministrul de Externe Andjei Cieszkowski.
În general, statele membre ale PE se află în poziţii diferite atât din punct de vedere geografic, cât şi din punctul de vedere al pregătirii lor pentru a îmbrăţişa valorile europene. Am putut constata acest lucru pe exemplul delegaţiilor din Armenia sau Azerbaidjan care, pentru a veni în Polonia, au trebuit să-şi perfecteze viza Schengen contra 60 de euro, în timp ce în RM mai multe categorii de cetăţeni, între care jurnaliştii şi studenţii, o pot obţine gratuit. Problema care se pune acum în relaţia RM cu UE este liberalizarea regimului de vize pentru toţi cetăţenii. Pentru o liberalizare deplină este nevoie ca ţara noastră să facă faţă şi unor condiţii tehnice, cum ar fi trecerea la paşapoartele biometrice, programată pentru începutul lui 2011.
Stresul Rusiei nu este justificat
Polonia îşi propune să ajute ţările din Europa de Est şi cele sud-caucaziene în apropierea de UE, întrucât politicienii din această ţară cred că NATO şi UE au dat Poloniei ceea ce îi lipsea – dezvoltarea economică, bazată pe economia de piaţă, respectarea drepturilor omului şi a democraţiei. Polonezii au fost ajutaţi masiv de Germania, vecinul lor din Vest, să adere la UE, şi cred de datoria lor să facă acelaşi lucru în raport cu ţările din Est. Potrivit unor politicieni polonezi, PE este o iniţiativă foarte bună, dar are şi unele lacune, principala fiind aceea că nu dispune de un buget pe potriva necesităţilor ţărilor-membre. Într-o altă ordine de idei, unii dintre ei cred că lansarea PE a deranjat foarte tare Rusia, iar stresul Moscovei nu este proporţional cu ceea ce a demonstrat că este PE, în scurta sa existenţă de un an. „Interesul Poloniei este ca Rusia însăşi să se afle cât mai aproape de UE, pentru ca, în aşa fel, valorile democratice să se poată afirma şi în această ţară”, spun ei…
Un sfat pentru politicienii moldoveni
Polonezii cunosc în detalii ceea ce se întâmplă în RM şi sfatul pe care îl adresează actualilor oameni politici moldoveni este să fie mult mai fermi, mai insistenţi în aspiraţiile lor pro-europene, întrucât în acest moment RM ar avea şanse reale de a se integra în UE. Mai întâi, pentru că se bucură de sprijinul multor ţări, între care şi Polonia. Apoi pentru că – spre deosebire de Belarus ori ţările din Caucaz – Moldova a trecut de la declaraţii pro-europene la fapte. Da, există conflictul transnistrean, dar aderarea la UE ar fi posibilă indiferent de acesta. Polonezii înţeleg foarte bine cine a declanşat acest conflict, în ce scop, prin urmare, ei cred că RM ar trebui să caute astfel de modele, ce nu ar condiţiona aderarea la UE de existenţa diferendului propriu-zis. „Moldovenii trebuie să profite de momentul foarte oportun care s-a creat acum şi să obţină aderarea la UE”, a sugerat europarlamentarul polonez Pavel Kovali, care însă a avertizat: „Dacă veţi încerca să puneţi condiţii de genul „vrem în UE, nu şi în NATO”, nimeni în UE nu va negocia cu Moldova. Toate statele care au aderat la UE au intrat mai întâi în NATO”. Concluzia pe care o tragem noi, a câta oară, e simplă şi veche – moldovenii ar trebui să ştie, odată şi odată, ce vor…
Întâlniri la Varşovia…
Spre deosebire de programul rigid al politicienilor, cel pentru jurnalişti a fost mult mai bogat şi divers. La Varşovia, dl profesor Adam Daniel Rotfeld, fost ministru de Externe al Poloniei în perioada 2002-2005, ne-a condus prin istoria veche şi cea contemporană a ţărilor europene cu abilitatea unui mare expert al fenomenului politic. Domnia Sa a vizitat RM în timpul conflictului transnistrean, în fruntea unei delegaţii europene. Ne-a spus că, într-o discuţie mai particulară cu Maracuţa, fostul preşedinte al sovietului suprem al republicii autoproclamate, l-a întrebat pe acesta de ce s-a apucat de politică şi dacă nu era mai bine să-şi vadă de meseria sa – de medicină. La care Maracuţa i-a răspuns: ce fel de medic sunt eu, a trecut atâta amar de timp de când nu mai practic medicina!.. Ne-a povestit şi despre Lukaşenko, preşedintele belarus care i-a dat azil politic fostului lider kirghiz Bakiev, calificând acest caz drept un gest de slăbiciune din partea liderului de la Minsk… Ne-a vorbit şi despre relaţiile Poloniei cu Rusia, pe care le cunoaşte cel mai bine, în calitatea sa de preşedinte al Grupului Polon-Rus pentru probleme dificile. Ne-a vorbit despre Katyni, despre tragedia de la Smolensk… Profesorul Adam Daniel Rotfeld este o adevărată enciclopedie pe picioare şi un om de o vastă cultură diplomatică. O altă întâlnire memorabilă a fost cea cu Lech Walesa, fostul lider al „Solidarităţii”, laureat al Premiului Nobel pentru Pace. La întrebarea noastră, ce crede despre tragedia de la Smolensk, fostul preşedinte al Poloniei (1990-1995) a răspuns: „Vă pot spune un singur lucru: oamenii politici nu ar fi trebuit să permită o astfel de tragedie”.
Cultul polonezilor pentru istorie
Ar fi multe de spus despre jurnaliştii polonezi şi publicaţiile care apar în Polonia cu tiraje astronomice. „Gazeta Wyborcza”, de exemplu, scoate zilnic 700.000 de exemplare. Publicaţia este una cu tradiţii, aflăm la Muzeul „Calea spre libertate” din Gdansk, întrucât a fost iniţial foaia de luptă a „Solidarităţii”, cea care a publicat renumitele 21 de revendicări ale greviştilor din portul Gdansk, incluse astăzi în patrimoniul UNESCO. Apropo, primele cerinţe de pe această listă nu se referă la majorările de salarii sau pensii, ci la crearea sindicatelor libere, la dreptul de a protesta şi, fiţi atenţi: la libera exprimare şi accesul la mass-media libere pentru toţi cetăţenii. Aceasta se întâmpla în 1980, când în spaţiul sovietic încă nu veniseră timpurile restructurării gorbacioviste. „Solidaritatea”, iar mai apoi democratizarea Poloniei, s-au născut dintr-o conştiinţă istorică, întâi de toate. „Gazeta Wyborcza” poartă şi astăzi denumirea din acele vremuri tulburi: în urma unui sondaj, polonezii au decis că denumirea trebuie păstrată, pentru ca nimeni să nu uite prin ce a trecut Polonia în calea sa spre libertate. Indiferent de vârstă, fiecare polonez îşi poartă pe umeri istoria la trecut, prezent şi viitor. Nu ca pe o povară, ci ca pe o onoare…
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
