Patrihoţii

„Asta a fost o bătălie pentru independenţa Statului Moldovenesc… În aceşti ani, deloc simpli pentru republica noastră, este important să fim mai dârzi, să avem un caracter mult mai tare, precum şi să respectăm tradiţiile pe care le-am avut cândva”, spune Pascaru, menţionând importanţa readucerii în memoria noastră a drapelului istoric al Moldovei. Iar Furtună subliniază importanţa promovării în societate a patriotismului moldovenesc… Şi mai tare împrăştie ceaţa din dimineaţa de luni un oarecare Serghei Erlih, care se dă drept istoric, politolog şi expert. El publică, pe un portal de ştiri antiromânesc şi prorusesc, un articol intitulat „Moldova a fost, este şi va fi”, unde laudă acţiunea respectivă: „A început renaşterea conştiinţei naţionale a poporului moldovenesc. „Voievod” a fluturat drapelul învingătorilor în lupta de la Vaslui”. Autorul – ai cărui strămoşi, sunt convins, nu erau moldoveni de-ai lui Ştefan cel Mare – spune că, „în ţara în care politicienii târguiesc neruşinat suveranitatea statului, unde intelectualitatea naţională se dezice de vechiul nume al poporului său, societăţii civile nu-i rămâne decât să se ocupe individual de salvarea statului şi renaşterea batjocoritei conştiinţe naţionale”. Mai mult: el afirmă sus, tare şi cu mândrie că „tinerii voievozi… s-au dezis demonstrativ de simbolica statului vecin, folosind drapelul roşu-auriu”, sub care moldovenii au obţinut victoria la 10 ianuarie 1475. Dar „patriotul moldovan” Serghei Erlih se dă de gol: „În timpul acestui marş mi-am amintit de evenimentele din timpurile ceţoase ale Rusiei de la începutul sec. XVII. Ţara era distrusă de puterea temporarilor, polonezii stăteau în Kremlin, iar în jurul Moscovei rătăceau câţiva Ljedmitri. Şi în momentul acesta, când multor contemporani li se părea că Rusia este condamnată la unire cu Polonia, măcelarul Kozma Minin şi boerul Dmitri Pojarski au chemat poporul la luptă cu cotropitorii. Astfel, Rusia, ca pasărea Phoenix, a renăscut din nefiinţă…”.

Aţi prins? Raportat la ziua de azi, mesajul ar trebui să sune în felul următor: în timp ce Republica Moldova este condamnată la unire cu România, ar trebui ca, bunăoară, măcelarul Grigore Petrenko şi boierul Vadim Mişin, „patrioţi” adevăraţi ai Moldovei, să cheme poporul la luptă împotriva „cotropitorilor” români. Aşa stând lucrurile, devine clar că „Voievod” este o mişcare folosită acum de forţele proruseşti, care bravează cu moldovenismul primitiv pentru a stârni sentimente antiromâneşti în R. Moldova. Sunt forţe care încearcă în stil diabolic profanarea lui Ştefan cel Mare ca simbol al românismului, promovează în societate imaginea unui alt drapel decât Tricolorul, punând la cale dezmembrarea României şi unificarea sub acest drapel a celor două Moldove de pe malurile Prutului. Pericolul este că asemenea idei, promovate de Kremlin prin anii ’90 cu ajutorul unor cadre locale – precum uitatul azi Vasile Stati, iar mai recent, prăpăditul istoric Nazaria – prind rădăcini. Iată cum comentează cele scrise de Serghei Erlih, pe forumul obscurului portal, un oarecare „strannik” (pelerin): „Toate bune, dar va fi mai bine dacă în Moldova înfloritoare va flutura drapelul roşu-verde! Aceasta va ajuta la apropierea Moldovei şi Transnistriei, iar ca zestre de luat pământurile moldoveneşti din România – şi iată Moldova Mare (fără români)… Totodată, în Moldova ar trebui să fie două limbi de stat – moldoveneasca (cu alfabetul chirilic) şi rusa”.

E tocmai ceea ce doresc duşmanii noştri. Iată de ce ar trebui să fim mai atenţi şi, poate, mai reticenţi la acţiunile organizate de „Voievod” şi „Scutul moldovenesc”. Nu de alta, dar ei profanează simbolul lui Ştefan cel Mare, se fac hoţi de ţară şi ljepatrioţi (patrioţi falşi). Sau, cum zicea un cunoscut publicist, PATRIHOŢI.