Editorial

Pavel Păduraru vs. turma civilă

Pentru turma noastră civilă este mai importantă părerea majorităţii, decât adevărul. Recent, această turmă civilă a sărit în capul jurnalistului Pavel Păduraru, unicul ziarist care a avut decenţa să se documenteze în cazul „violului de la Orhei”. Restul a preferat să meargă după turmă, fără probe şi dovezi, doar cu populisme şi calomnii aduse la adresa jurnalistului.

E vorba de articolul „Violul de la Orhei, o farsă inventată de societatea civilă”, în care Pavel Păduraru scrie că „violul” nu a avut loc. Am citit materialul lui Pavel după ce scrisesem articolul meu pe aceeaşi temă. Am rămas şocat, în primul rând pentru că am dat-o în bară şi i-am numit pe cei trei tineri de la Orhei „violatori” şi „lepădături”. Nu m-a mirat faptul că ştirea despre violul de la Orhei era tratată în presă superficial, de un blogger siropos şi câteva publicaţii care preluaseră ştirea de pe acest blog. Îmi cer scuze pentru calomniile scrie la adresa celor trei tineri şi învinuirile de viol. Am greşit, am tras concluzii pripite şi cred că e de bun-simţ să-mi recunosc greşeala şi să-mi cer scuzele de rigoare. Însă oricum, ei trebuie să răspundă în faţa legii pentru sechestrare, dacă aceasta a avut loc. Sper ca justiţia să ne clarifice în acest caz.

Imediat după ce am citit articolul lui Pavel Păduraru l-am telefonat, ca să ne vedem şi să vorbim despre acest caz. Îl cunosc pe Pavel de mult timp şi îi cunosc metodele de lucru. Se documentează pentru orice material pe care-l face, vorbeşte cu martorii şi cu toţi cei care ar putea să-l informeze asupra cazului. E unul dintre puţinii jurnalişti de investigaţie de la noi care merge până la capăt ca să afle adevărul. Pavel a venit cu un pachet de documente care-i confirmau poziţia. Am înţeles că are dreptate, şi am înlemnit când am văzut ce campanie de denigrare a fost lansată împotriva sa de turma civilă.

Pavel a fost ameninţat, înjurat, calomniat şi făcut în toate felurile. O reprezentantă a feminismului din Republica Moldova i-a dorit chiar să fie violat, şi i-a spus că şi mama sa va fi violată. Vă pare cumva acesta un mesaj tolerant şi feminist? Care e diferenţa dintre acest tip de feminism şi misoginismul acut din societatea noastră? Nici una. Extremele sunt grave, şi la moment avem parte doar de extreme. L-am întrebat pe Pavel de ce nu publică documentele pe care le are la dispoziţie. Pavel mi-a răspuns că nu consideră etică publicarea acestor documente, însă a promis că va organiza un club de presă la care va invita toţi doritorii de a afla adevărul. Şi sper că toţi cei care au atacat jurnalistul vor veni la acest club de presă. Asta în cazul în care pentru ei chiar contează adevărul, mai mult decât părerea personală şi gândul că au dat-o în bară. Am impresia că această turmă şi-ar dori din tot sufletul ca acel viol să fi avut loc, cu nu cumva să iasă că ei s-au pripit cu concluziile greşite.

Ca să fie clar: urăsc violul şi violatorii, ştiu că e o problemă gravă în R. Moldova. Urăsc bărbaţii misoginii şi proverbele de genul „Femeia nebătută e precum casa nemăturată”. Am scris în articolul precedent tot ce cred despre societatea noastră misogină şi habotnică. Însă asta nu înseamnă că trebuie să ne conducem orbește după opiniile de turmă nedocumentate. Să ne informăm, să cercetăm atent documentele şi după asta să tragem concluziile.

Sper că justiţia noastră, aşa oarbă şi coruptă cum e, să ne informeze corect în acest caz. Pentru că înscenarea unui viol e foarte gravă, şi va lovi în primul rând în victimele violului. Şi sper foarte mult să veniţi cu toţii la clubul de presă organizat de Pavel Păduraru. Voi insista ca această întrunire să aibă loc, ca să înţelegem unde am greşit.

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *