Aş saluta o anchetă obiectivă despre corupţia în justiţie, ca să aflăm cu toţii câţi judecători de-ai noştri nu iau mită. Din păcate, am impresia că aceştia sunt doar câţiva, frumoşi şi singuri… Iar dacă lucrurile stau chiar aşa, atunci degeaba mai avem procuratură, minister de interne şi alte instituţii de drept, în care biata lume mai speră. Cu o justiţie ca a noastră, aceste instituţii s-au transformat în sperietori haioase, care îi pun în gardă pe infractorii aleşi, dar numai pe scurt timp.
Realmente, justiţia noastră face minuni, trăsnindu-ne zilnic în cap cu surprize incredibile. Bunăoară, aş vrea foarte mult să înţeleg în ce temei magistraţii i-au eliberat pe cetăţenii ucraineni reţinuţi pentru editarea falsurilor mediatice „Ziarul de Chişinău” şi „Timpul Chişinăului”, de vreme ce urmărirea penală pe acest caz încă continuă. Aflându-se în libertate, bănuiţii ar putea influenţa nestingherit martorii. Şi nu numai – dacă aceştia sunt deştepţi, dar ei nu sunt proşti, e mai mult ca posibil că nu se mai află în Moldova. Din ţara noastră, prin regiunea transnistreană poate fugi orice infractor aflat în libertate. Aş vrea la fel de mult să înţeleg de ce ieri judecătorii au anulat ordonanţa procurorilor de prelungire a termenului de menţinere în calitate de bănuit a fostului şef de la „Moldsilva” Anatolie Popuşoi. Este inexplicabil şi faptul că justiţia îl tolerează la nesfârşit pe presupusul om de afaceri Anatolie Tripăduş, învinuit în circa 15 dosare penale de escrocherie, falsificare de acte şi multe-multe altele. Nu-şi găseşte nicio explicaţie nici faptul că persoanele care demolează ilegal monumente de arhitectură din Centrul istoric al Chişinăului nu riscă nicio pedeapsă… Aş continua această listă pe vreo cinci pagini de ziar şi vă asigur că în fiece caz m-aş referi doar la persoane influente sau avute, indiferent de apartenenţa politică. Cred că vă daţi seama perfect câţi ani de puşcărie ar mânca un biet ţăran, sărac şi trist, de-ar comite aceleaşi fapte ca şi aleşii protejaţi de justiţie. Cândva, am colindat prin toate puşcăriile Moldovei şi m-am îngrozit când am înţeles pentru ce fleacuri sunt arestaţi unii muritori. La noi, puşcăriile sunt deschise doar pentru cei mici şi neînsemnaţi.
Nu exclud nici faptul că cei doi ucraineni au fost eliberaţi şi din alt motiv. Cert este că, atâta timp cât RM nu are preşedinte, nici un comunist şi nici o persoană din anturajul PCRM nu va fi pedepsită, chiar de-şi va şterge picioarele cu toate legile şi Constituţia. Nu vi se pare straniu faptul că nici azi nu ni se spune unde a fost ascuns Cubreacov? Sau unde a dispărut Dimitrov? Asta se întâmplă pentru că în RM există persoane care au dreptul să facă orice prostie, oricât de macabră, şi să iasă basma curată. De aceea, faptul că avem un consiliu pentru reformarea justiţiei nu înseamnă nimic. Membrii acestuia se vor întruni lunar, vor bea o cafeluţă, vor sta la taclale, vor deplânge corupţia, ca să arate oameni serioşi la televizor…. Şi gata. Mai mult nu se va schimba nimic. La o adică, am putea face, de dragul Europei, încă vreo câteva sute de consilii pentru reformarea justiţiei. Şi ce folos?
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
