Pentru cine lucrezi, maestre Cristoiu?

publicat în Opinii & Editoriale pe 14 Aprilie 2009, 20:01

(O intrebare pentru ziaristul bucurestean Ion Cristoiu care pretinde ca, fiind roman, nu e si idiot)

Doua publicatii de la Chisinau, dirijate din acelasi centru si slugi la acelasi stapan - „Flux” si „Moldova Suverana”-, au retiparit ieri, ca la comanda, articolul ziaristului bucurestean Ion Cristoiu „Revolutia” de la Chisinau”, aparut vineri in „Jurnalul National” de la Bucuresti. De ce, brusc, acest articol le-a cazut tronc la inima acestor doua publicatii aflate in solda regimului comunist de la Chisinau?

Nu am timp si spatiu pentru a le explica, celor care nu stiu, cine e Ion Cristoiu si ce fel de jurnalism practica. A fost un timp cand si eu l-am citit si l-am admirat, dar cand am descoperit cat de tendentios, subiectiv si partizan poate fi in unele luari de atitudine, „m-am lepadat” de el. Chiar fiind un ziarist provincial de la Chisinau, cred ca nimeni nu are dreptul sa ma oblige sa-l admir si sa-l consider „cel mai mare ziarist roman in viata”. Cristoiu este asa cum este: pe cat de mare cand e nepartinitor si obiectiv, pe atat de mic cand e tendentios, subiectiv si partizan.

Ion Cristoiu este unul dintre putinii jurnalisti romani care, plictisit de propria genialitate, crede ca are dreptul sa vorbeasca despre orisice in lumea aceasta si sa acuze pe oricine de orice, fara sa se documenteze ori sa-si raporteze verdictele la realitati. In articolul vizat, Cristoiu pune alaturi, cu o remarcabila usurinta, doua evenimente de greutate absolut diferita - bagarea la zdup a lui Gigi Becali si „noua isterie”, „cea poreclita pompos Revolutia de la Chisinau”. Ca cineva sa nu-i impute aceasta alaturare, Cristoiu incearca s-o puna sub semnul divinitatii: „Pare ca Dumnezeu a aranjat in asa fel incat isteriei mediatice provocate de arestarea lui Becali sa-i succeada isteria starnita de evenimentele violente de la Chisinau”. Astfel, in imaginatia „marelui Cristoiu”, reactia presei din Romania care a incercat sa reflecte obiectiv evenimentele de la Chisinau apare drept o… „isterie”. Ce l-o fi enervat atat de mult pe Cristoiu in reactiile presei de la Bucuresti la „noua isterie de la Chisinau”, „poreclita pompos Revolutie”? Ne raspunde chiar el: doua lucruri („doua slabiciuni majore”) „1) Prioritatea absoluta acordata emotiei impinse pana la isterie; 2) Tendentiozitatea fatisa in prezentarea evenimentului”.

Sa le luam pe rand. „Ca simplu cetatean, zis si al UE, - cocheteaza Cristoiu - n-am reusit sa aflu din transmisiile posturilor de stiri, din jurnalele televiziunilor generaliste, din reportajele tiparite in presa, altceva decat faptul ca jurnalistii de la fata locului, moderatorii si invitatii din studio stau prost cu nervii”. Prin aceasta, „simplul cetatean, zis al UE” ne sugereaza ca el ar sta bine cu nervii. Il cred - stand la Bucuresti si privind la televizor ceea ce se intampla peste Prut, n-ai cum sa stai prost cu nervii. Ar fi putut sa-i apara o mica problema cu nervii, daca s-ar fi aflat la Chisinau, ca acei jurnalisti romani care au fost martori la eveniment pe care el ii acuza de „emotii impinse pana la isterie” si „tendentiozitate fatisa in prezentarea faptelor”… Ca sa fie mai convingator, Cristoiu declara ca „sunt roman, dar asta nu inseamna ca sunt si idiot”, sugerand ca idioti sunt toti jurnalistii… cuprinsi de emotii. Ramane de vazut ce fel de roman e Cristoiu si ce fel de idiot nu este, noua insa ni se pare ca unele afirmatii, ca cele de mai jos, ne dau dreptul sa-l banuim ori de partizanat politic si rea-vointa, ori ca e un fel de „idiot util”, vorba lui Lenin, adica o victima a actiunilor de manipulare a presei comuniste de la Chisinau.

Cristoiu dezinformeaza cititorul roman cand afirma ca „partidele din opozitie au scos in strada simpatizantii”; e o acuzatie luata direct din arsenalul propagandistic al comunistilor, pentru ca e stiut ca nu partidele de opozitie au scos tinerii in strada. Explozia a fost spontana, fiind preluata apoi si „gestionata” de politie si securitate pentru a o compromite. La fel de nejusta e si afirmatia lui Cristoiu ca „tinerea RM departe de UE” este… „opera in primul rand a Occidentului, interesat sa nu deranjeze Rusia”. Nu, domnule Cristoiu, „tinerea RM departe de UE” este in primul rand opera Rusiei, opera realizata prin comunistii de la Chisinau, coloana a cincea a Moscovei! Este pur si simplu scandaloasa si o alta afirmatie a lui Cristoiu, precum ca „Partidul Comunistilor din RM n-are nicio legatura cu Partidul Comunist”. Chiar niciuna, maestre Cristoiu?! Trebuie sa ai nervi tari, adica sa fii foarte tare de cap, ca sa afirmi asa ceva! Cristoiu nu pur si simplu bate campii, ci dezinformeaza si manipuleaza opinia publica din Romania. Daca ar sti ce se intampla in RM, daca ar fi binevoit sa se documenteze pe teren si sa petreaca la Chisinau macar vreo doua saptamani, s-ar fi convins ce legatura stransa exista intre aceste „doua” partide care, de fapt, sunt unul singur, unul si acelasi!

La fel de grava e si o alta ratacire a lui Cristoiu, care e convins ca la Chisinau tonul il da presa… Puterii. Citez: „In calitate de cetatean al Lumii Libere care vreau sa judec cu mintea, si nu cu ovarele, as fi vrut sa aflu si eu ce spun cei care au votat cu Partidul Comunistilor. Mai mult, as fi vrut sa stiu si ce spun despre alegeri, despre evenimentele violente si jurnalistii care sunt de partea Puterii. Credeti ca am putut afla? - isi frange manutele Cristoiu - toate ziarele si televiziunile au difuzat in nestire doar punctul de vedere al demonstrantilor si mai ales al politicienilor din opozitie”. Desi Cristoiu pretinde ca judeca cu mintea, se pare ca judeca, totusi, cu ovarele, ori cu secera si ciocanul. Cine-l impiedica sa se informeze despre ce cred „si jurnalistii care sunt de partea Puterii”? De ce crede el ca opinia publica din Romania nu este informata despre ceea ce crede Puterea?
Se pare ca Ion Cristoiu nu-l inghite pe presedintele Basescu. E dreptul lui, dar de ce, pentru a-l intepa pe acesta, se plaseaza pe pozitiile Rusiei si ale lui Voronin - dusmanii declarati ai Basarabiei romanesti si ai aspiratiilor romanesti si europene ale moldovenilor? Chiar sa nu stie Cristoiu daca „a fost sau nu implicat ambasadorul Romaniei in evenimentele de la Chisinau”? Stie, cu siguranta stie ca nu a fost implicat! Stie si de ce „n-a scos un cuvant presedintele Romaniei la atacurile lansate de omologul sau moldovean”. Stie, dar o face pe niznaiul, dintr-un interes anume. Banuiesc si care ar fi acest interes… Cu certitudine nu e unul romanesc. Ca lucrurile stau anume astfel ne-o confirma si faptul ca la Chisinau articolul lui a fost republicat de cele doua ziare aflate in serviciul lui Voronin si, implicit, al rusilor. De aia, mi se pare firesc sa inchei cu intrebarea: „Pentru cine lucrezi, maestre Cristoiu”?
 

P.S. Deranjat de „isteria” ziaristilor romani vizavi de evenimentele de la Chisinau, Ion Cristoiu nu este deloc deranjat de isteria antiromaneasca a regimului de la Chisinau, de tipetele sutelor de copii torturati in beciurile politiei, de inchiderea frontierei pe Prut, de sistarea canalelor TV romanesti, de abuzurile impotriva ziaristilor si blocarea site-urilor „antistatale” s.a.m.d. De ce Cristoiu nu e deranjat si de aceste lucruri, daca pretinde ca e roman, dar nu idiot?
 

Cititi mai jos textul lui Ion Cristoiu

O noua isterie mediatica: „Revolutia” de la Chisinau
 

Nici n-au apucat bine fatucile si gugustiucii sa-si stearga lacrimile iscate de vararea la zdup a idolului lor, Gigi Becali, ca televiziunile si ziarele au si fost lovite de o noua isterie: cea poreclita pompos Revolutia de la Chisinau. Pare ca Dumnezeu a aranjat in asa fel incat isteriei mediatice provocate de arestarea lui Gigi Becali sa-i succeada isteria starnita de evenimentele violente de la Chisinau.
Pentru ca felul de abordare de media a celor doua momente e aproape identic in cele doua slabiciuni majore: 1) Prioritatea absoluta acordata emotiei impinse pana la isterie; 2) Tendentiozitatea fatisa in prezentarea evenimentului. Ca simplu cetatean, zis si al UE, n-am reusit sa aflu, din transmisiile posturilor de stiri, din jurnalele televiziunilor generaliste, din reportajele tiparite in presa, altceva decat faptul ca jurnalistii de la fata locului, moderatorii si invitatii din studio stau prost cu nervii. Cealalta nota - tendentiozitatea - si-a spus si ea din plin cuvantul. De la titlul absurd Revolutie la Chisinau pana la informatiile de la fata locului. Sunt roman, dar asta nu inseamna ca sunt si idiot.
La Chisinau, nemultumite de rezultatul alegerilor, partidele din opozitie au scos in strada simpatizantii, carora li s-au adaugat, desigur, si tineri disperati de tinerea Republicii departe de UE, fara sa realizeze ca aceasta e opera in primul rand a Occidentului, interesat sa nu deranjeze Rusia. Scenariul a fost asemanator celui pe care-l pregatea Traian Basescu in 2004, daca Adrian Nastase nu era convins de tradatorii din PSD sa renunte la batalie. Partidul Comunistilor din RM n-are nicio legatura cu Partidul Comunist. Prin confiscarea postului public de televiziune, prin amestecul administratiei in campanie si in alegeri, il putem situa undeva intre un partid de guvernamant din fostele republici sovietice si FSN-ul lui Ion Iliescu din 1990-1996. Ca si in alte republici sovietice, dar ca si in Romania lui 1990-1996, una dintre cauzele abuzurilor facute de partidul de guvernamant consta in slaba dezvoltare a institutiilor statului de drept, inclusiv a opozitiei politice.
Evident, pe acest fond, Partidul Comunistilor din RM a comis nereguli grave din punctul de vedere al standardelor democratiei occidentale. Din punctul de vedere al standardelor din alte foste republici sovietice, unde opozitia nici n-a intrat in parlament, a fost mai de treaba. Sa nu uitam ca totusi liderul unuia din partidele de opozitie, Dorin Chirtoaca, a castigat localele pe Chisinau. Capitala RM numara 700.000 de locuitori. Intreaga tara are 3,5 milioane de locuitori. Dorin Chirtoaca e primar peste aproape o cincime din populatia tarii. Putem vorbi in aceste conditii despre o dictatura comunista? Sa admitem ca partidul de guvernamant a fraudat alegerile. Presupunem totusi ca un procentaj acolo a obtinut acest partid in alegeri.
Si l-a obtinut in urma votului dat nu numai de rusi, dar si de romani, oricum, de cetateni ai RM. Cei care au luat cu asalt Presedintia si Parlamentul au protestat fata de fraudarea alegerilor. In calitate de cetatean al Lumii Libere care vreau sa judec cu mintea, si nu cu ovarele, as fi vrut sa aflu si eu ce spun cei care au votat cu Partidul Comunistilor. Mai mult, as fi vrut sa stiu si ce spun despre alegeri, despre evenimentele violente si jurnalistii care sunt de partea Puterii. Credeti ca am putut afla? Toate ziarele si televiziunile au difuzat in nestire doar punctul de vedere al demonstrantilor si mai ales al politicienilor din opozitie. N-am facut aceste observatii din nevoia de a da lectii celor de la ziare si televiziuni. Am facut-o, deoarece tratarea isterica a evenimentelor de la Chisinau a facut ca unele intrebari sa nu fie puse in Romania, desi ele erau absolut necesare intr-un stat de drept intemeiat pe principiul transparentei. Ca, de exemplu: A fost sau nu implicat ambasadorul nostru in evenimentele de la Chisinau? Daca nu, atunci de ce s-a grabit Romania sa numeasca un alt ambasador, lasand impresia Ciocului Mic? Daca da, cine l-a autorizat? Presedintele Traian Basescu, Ministerul nostru de Externe? Cum si unde ajung banii dati de noi din impozite pentru sprijinirea celor de dincolo de Prut? Nu cumva o parte din ei ajung in buzunarele unor oameni de afaceri din Romania si din RM sau in cele ale unor generali corupti din serviciile noastre secrete? De ce n-a scos un cuvant presedintele Romaniei la atacurile lansate de omologul sau moldovean? Nu era oare necesar sa stim si punctul de vedere al sefului statului, cel care si-a asumat cu de la sine putere conducerea politicii externe a Romaniei?
Erau intrebari pe care presa noastra, care se pretinde a intruchipa opinia publica, trebuia sa le puna. N-a facut-o! Nici n-avea cum. Istericii zbiara, nu intreaba.

 

Ion Cristoiu
(„Jurnalul National”, 10 aprilie)