Piratii

Cuvantul ,,piraterie” provine din limbajul navigatorilor, insemnand talharii sau jafuri pe mare. Cei care practicau aceasta activitate erau numiti pirati, corsari sau hoti de mare. Piratii atacau si pradau toate corabiile, indiferent carui regat ar fi apartinut. In urma cu cinci veacuri, piratul era un marinar beteag si bolnav, cu un ochi lipsa si cu doua butelcute de rom la brau. In momentul in care piratii atacau corabiile, acestea de multe ori se opuneau luptand. Din aceste lupte, piratii se alegeau de multe ori cu betesuguri, ramanand fara un picior, fara un ochi sau fara o mana.
Corsarii aveau cu totii cam acelasi tel, actionand in baza unui ordin dat de catre o autoritate politica. Cel mai adesea, primeau porunca de a ataca orice ambarcatiune care apartinea inamicului din partea comandantului de ambarcatiune. Sir Francis Drake, de exemplu, era un pirat aflat in slujba coroanei britanice, aducand beneficii enorme atat angajatorilor sai, cat si lui insusi.
Piratii erau niste rebeli organizati in grupuri considerati in afara legii. In urma unor neintelegeri cu capitanii vaselor pe care lucrau, se rasculau, puneau stapanire pe corabie, si apoi porneau cu ea pe mare practicand pirateria. Capeteniile ambarcatiunilor engleze, de exemplu, erau recunoscute in acele timpuri pentru brutalitatea cu care-si struneau echipajul.
Este stiut faptul ca indatoririle marinarilor erau mai mult decat impovaratoare, tratamentul care le era aplicat fiind adesea greu de inchipuit. Daca existau dezertori, acestia erau inlocuiti fara scrupule cu tineri rapiti. In acea perioada, orice pusti care intarzia pe inserate la o taverna se putea trezi in zori pe puntea unei ambarcatiuni pline cu pirati.
Piratii atacau corabiile care aveau la bord prizonieri, sclavi sau marfa scumpa, ii eliberau dupa ce cucereau corabia, iar aurul si alte avutii le pastrau. Daca sclavii sau prizonierii doreau sa intre in echipajul piratilor, acestia erau acceptati mereu cu bratele deschise.