Astăzi 19 Septembrie 2018, Miercuri - Ultima actualizare la ora 17:58
Abonamente

Editorial 22 Mai 2017, ora 07:00    Din editia print

Marime Font

Pisica bună prinde șoareci răi

Relația dintre autoritățile responsabile de combaterea corupției și angajații statului seamănă cu celebrele desene animate Disney - Tom și Jerry. Aparent, avem un motan vigilent care prinde șoareci răi.

Totuși, nu doar în Danemarca e ceva putred… Să luăm exemplul lui Chirinciuc (n-am niciun motiv special să-i iau apărarea). Să admitem că în ultimii doi ani a fost un șoricel rău și merita prins, totuși, pisica are un comportament curios. Până să ajungă el in fotoliul de ministru, scaunul a fost ocupat de un ministru PDM (Vasile Botnari). Ar trebui să credem că în doi ani șoricelul PDM a fost cinstit și n-a ros nimic ce nu trebuia? Sau motănașul are mirosul setat pe șoareci de un anume fel? E foarte greu de crezut că pisica noastră atotputernică își alege șoriceii la întâmplare. Spre exemplu, de ce șoarecele Voronin, este liber și face conferințe de presă pe teme senile, de genul „tezele din aprilie”? Cum se face că pisica n-a reușit să găsească măcar un lucru ilegal făcut de bătrânul Voronin sau de familia sa (care a guvernat 8 ani), în timp ce pe alți șoareci, mai tineri, i-a prins cu pufușor pe botișor, după 1-2 ani? Senzația este că motănașul nostru anticorupție este ținut doar în anumite încăperi, doar în anumite perioade de timp. S-ar părea că e riscant să lași un motan să umble liber, să prindă ce vrea, cine știe cum, din greșeală sau din întâmplare, prinde un șoricel care nu trebuie.

Cine a văzut celebrele desene animate americane știe că șoarecele nu e neapărat ușă de biserică. Uneori rolurile se inversează, șoricelul șmecher bagă motanul în spital. Noi nu suntem în lumea Disney, deci să nu ne facem griji că ni s-ar putea întâmpla asta. Chiar dacă în film personajele au roluri antagoniste, în momentele de criză ele pot deveni solidare și se ajută reciproc. Uneori, ajutorul reciproc se transformă într-o colaborare de lungă durată. Pisicuța se focusează pe șoricei de o anumită culoare, iar șoriceii ce au culoarea favorită a pisicii, zburdă liber și înhață tot ce pot. Uneori chiar, cel puțin așa spun gurile rele, dacă au acces în subteranele săpate de șoricei, pisica și șoarecele stau la aceeași masă servind mâncăruri și băuturi fine.



Există un personaj ce apare rar în cadru - stăpâna casei - beneficiara serviciilor oferite de pisică, adică de noi, cetățenii, care plătim taxe.

Sigur că nu putem decât să ne bucurăm că anumiți șoricei sunt capturați, dar cămara e în continuare invadată de răzătoare nesătule. Nici nu mai știi ce să crezi, vezi zi de zi pisici (uneori chiar motani) echipați ce mișună ncolo-ncoa, vezi șoareci capturați - ai avea impresia că iaca-iaca scapi de „dracu”... când colo din cămară auzi iarăși chițcăieli.
Șoricelul animat are o calitate ce nu-i putea fi contestată, luptă de la egal la egal cu mai marele motan. Uneori chiar reușește să-l bată. De unde atâta vigoare în șoarece? De atâția ani a învățat găurile pe unde poate evada, locurile cele mai bune de „ros” și în toți acești ani pisicuța nu i-a prins. De ce ar reuși acum? Un lucru neștiut despre șoricei este că cercetările științifice au demonstrat că aceste rozătoare mici au un comportament „pre-social”, aparent șoriceii sunt altruiști, fiind puși într-un experiment, șoricelul a preferat mai întâi să ajute alți șoricei să evadeze din captivitate până să înceapă să se înfrupte din bunăciunile pe care a pus ochii.

De ce motanul nostru nu învață din greșeli? După atâția ani de „urmărire” a șoriceilor, ar trebui ca motanul nostru să fie un adevărat ninja - silențios, rapid și letal. Dar vedem altceva, un motănaș leneș, grăsuț, fără chef de fugă și cel mai grav - cu mirosul atrofiat (i-o tăiat cineva mustățile?).

Bine, bine - povestea-i poveste, dar ce facem? Chițcăielile răsună de parcă nici n-ar exista motanul?
Locuind la casă, am și eu uneori șoricei nesătuii. Testând zeci de metode de a scăpa de ei, am găsit doar una care funcționează garantat - o carte. Bine, nu-i o simplă carte, ci una specială și deosebită pentru șoricei - cu lipici calitativ european, ai călcat pe ea - acolo rămâi. Să admitem că stăpâna casei ar înțelege la un moment dat că motanul nu-i chiar așa cum și-l imaginează ea și va cumpăra doar cărți speciale. Pentru șoarecii răi rămâne întrebarea - cum scăpăm de motan, dacă nu i-a plăcut niciodată lectura?

P.S. În desenul animat Disney - mai este un personaj - câinele, din păcate, în povestea noastră, el are colții scoși - dar despre asta - data viitoare.

Un articol de: Silviu Tănase Contactează autorul
blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi

Istorie 18 Septembrie 2018, ora: 19:33

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut”

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut” Din editia print

Un reportaj al ziarului „Ardealul (Transilvania)” despre prima ședință a parlamentului Basarabiei, care în 1918 a votat Unirea cu România Continuăm publicarea materialului „Dare de seamă asupra primei ședințe a Sfatului Țării din 21 noiembrie 1917”,...

( ) Citeşte tot articolul



Opinii & Editoriale 19 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Anotimpul și cheltuielile

Cât nu am vrea să ne ferim de cheltuieli, fiecare anotimp vine cu lista lui de cumpărături. Că sunt sărbătorile de iarnă, că este Paștele, că e vară și vrem concedii – o cheltuială apare întotdeauna.

() Citeşte tot articolul

Editorial 17 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Cât de mult ne urăsc!

14 septembrie 2018, Ziarul TIMPUL

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 16 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

România ar putea juca un rol important în reconstrucţia Siriei

Siria a cunoscut cea mai complexă criză dintre statele lovite de Primăvara Arabă, afundându-se într-un război civil care a opus regimul de la Damasc şi forţele rebele, alături de care s-au adăugat pe parcurs alte grupări din afara ţării.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 13 Septembrie 2018, de Dan Nicu

O tragedie uitată – Cehoslovacia anului 1968

În a doua jumătate a lunii august, Europa a marcat 50 de ani de la invadarea Cehoslovaciei de către trupele URSS şi ale altor state din blocul sovietic.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 12 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Caritate sau reclamă?

Ori mai degrabă aș spune că ambele. Și când spun acest lucru, o fac cu convingerea că reclama va fi condiționată cu timpul de caritate.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 11 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

Zece ani de la războiul ruso-georgian. Cauze și efecte

În această săptămână, s-au împlinit zece ani de la războiul ruso-georgian, care a condus la apariția a două noi conflicte înghețate în Regiunea Extinsă a Mării Negre: Abhazia și Osetia de Sud, recunoscute ca state independente, cu precădere, de către Federația Rusă. 

() Citeşte tot articolul

Editorial 10 Septembrie 2018, de Constantin Tănase

Tata cu trei feciori

Nu știu de ce, poate de-atâta că vine sezonul rece, când moldovenii (etnicii români), dârdâind de frig, revin la îndeletnicirea lor milenară – crearea folclorului – poate pentru că s-au întors deputații din vacanță și reîncepe sezonul fierbinte,...

() Citeşte tot articolul

 

 


Cele mai citite articole Timpul.md