Editorial

Pluralism de opinii sau scuipat împotriva vântului?

Nu sunt împotriva pluralismului de opinii în presă, consider însă că el e contraproductiv și nociv în cazurile când respectarea lui înseamnă un fel de scuipat împotriva vântului. Pornind de la convingerea că cititorul nostru este familiarizat cu conceptul „pluralism de opinii” voi trece peste aspectul teoretic al chestiunii. Pluralismul de opinii e o mare cucerire a noastră din ultimele decenii – noi, cei care ne-am născut și am trăit jumătate de viață în URSS știm ce pericol prezintă pentru societate o presă dominată doar de o singură voce, cea a „partidului conducător”. La fel de periculos însă este și „pluralismul de opinii”, înțeles și aplicat mecanic și dogmatic care lucrează împotriva intereselor naționale vitale pe care le are o societate la un moment (istoric) dat. Voi ilustra acest punct de vedere cu un exemplu concret.

Zilele acestea am privit la Publika TV emisiunea „Faktor vlasti” care i-a avut ca invitați pe Alexandra Can, om de afaceri și vicepreședinta PNL și binecunoscutul Victor Stepaniuc. Subiectul dezbaterilor: R. Moldova între opțiunea pro-Est și pro-Vest, situația școlilor românești din Tiraspol, așa-zisul referendum al găgăuzilor ș.a. Menționez din start că Alexandra Can a avut o prestanță foarte bună, vorbea argumentat, era om viu, avea culoare și stil. V. Stepaniuc, autodeclarându-se fără niciun pic de modestie „istoric” și „politolog”, s-a manifestat ca de obicei – drept un demagog terminat și antiromân altoit. Prima întrebare pe care mi-am pus-o a fost: de ce a fost invitat la emisiune acest cunoscut moldovenist primitiv, românofob și rusofil comunist? Ce poate spune el nou despre vectorul european al R. Moldova, așa-zisele referendumuri din Găgăuzia, situația școlilor românești din Tiraspol ș.a.m.d. decât punctul de vedere comunist, antiromânesc, antieuropean și rusofil pe care toată Moldova îl cunoaște? Toată Moldova a fost intoxicată ani la rând de ideologia comunistă și antieuropeană a acestui politician. Stepaniuc, fiind unul din fruntașii PCRM a avut ocazia să propage această ideologie – fiți atenți! – în condiții de lipsă totală a pluralismului de opinii! Comuniștii nu recunoșteau acest principiu democratic de care beneficiază acum din plin! Mai mult decât atât, această ideologie a fost propagată nu numai în perioada guvernării comuniste (2001-2009), ci odată cu intrarea tancurilor sovietice pe teritoriul României pe 28 iunie 1940. Concluzia: moldovenii cunosc această ideologie și au plătit cu sute de mii de vieți omenești efectele ei.

Mai puțin, ca să nu zic deloc, societatea a fost familiarizată cu punctul de vedere exprimat de Alexandra Can. Pentru acest punct de vedere comuniștii lui Stepaniuc te puneau la dubă! Aceasta fiind situația, în mod normal o televiziune trebuie să-i servească publicului punctul de vedere mai puțin cunoscut, să ofere mai mult timp pentru promovarea lui.

Cui folosește un asemenea „pluralism de opinii”, de ce televiziunile ne readuc seară de seară, în fața ecranelor, fosilele fostului regim comunist care azi luptă împotriva vectorului politic proeuropean al R. Moldova și ne cheamă înapoi, într-o „uniune asiatică” de care noi am crezut că am scăpat în 1991? Cine are de beneficiat în urma unui asemenea „pluralism de opinii”? Cetățeanul, societatea, țara? În definitiv, de ce televiziunile din RM ni-i aduc la ecrane, seară de seară, pe cei mai înveterați dușmani ai cursului proeuropean, anarhiști, românofobi ș.a. gen Stepaniuc, Petrenko, Muntean, Ceban, Tulbure, Dodon, Roșca ș.a.m.d., ostași ai frontului propagandistic rusesc?

Repet: moldovenii cunosc punctul de vedere al acestora, care nu mai este o sursă propriu-zisă; opiniile lor nu asigură pluralismul de opinii, ci contribuie efectiv la îndobitocirea, dezinformarea și manipularea societății. Noi, în loc să echilibrăm situația, să oferim societății opinii pe care ea nu le-a cunoscut și s-o protejăm de ideologia imperială rusească, procedăm invers.

Și încă un aspect al problemei. Toți recunoaștem că spațiul informațional „național” este controlat de media rusească. Dacă-i așa – dar așa este! – de ce televiziunile din RM organizează asemenea emisiuni (și) în rusă? Pentru care public se lucrează? Pentru rușii din RM care au acces la toată mașinăria propagandistică rusească?!

Veți zice că e discriminare?! Dar RM nu e discriminată crunt când partea leului din informația audio și video vine din Rusia prin limba rusă?

Vor zice unii că o atare abordare a pluralismului politic miroase a cenzură. Dar cine poate demonstra că o cenzură a calității nu-și are rostul într-o societate bolnavă de ideologia comunistă care trebuie protejată de această ideologie criminală?

Un organism intoxicat mortal de respectiva ideologie nu poate fi salvat prin a-i administra zilnic același tip de otravă.

P.S. În ianuarie-februarie 2012 „protestatarii” Roşca-Plugaru-Tulbure-Ceban urlau în PMAN „Jos Aliansul” și „Jos pederaştii!”. Specialiștii au calificat aceste manifestări drept „neurotice şi sociopate”. Cu toate acestea o parte a presei a luat în serios aceste „proteste” acordându-le mult timp și spațiu. În legătură cu acest fapt scriam în articolul menționat: „Atenţia care se acordă „protestelor din Piaţă”, mediatizarea zgomotoasă, excesivă, fără „recurs” la memoria istorică a societăţii face rău democraţiei şi compromite pluralismul politic. Ceva nu e în regulă (cu presa şi societatea), când marginali de genul Roşca-Plugaru-Tulbure-Ceban devin eroi şi subiect de ştiri. (…) Când nu este înţeles corect, pluralismul politic se transformă în necrofilie politică”.

Rămân și astăzi la această convingere.

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *