Pluralism politic sau necrofilie politică?

Limbajul „liderilor protestatarilor” Roşca-Plugaru-Tulbure este definit de către specialişti (vezi, „De la „Jos comuniştii!” la „Jos pederaştii!”, TIMPUL, 31 ianuarie) drept manifestări „neurotice şi sociopate”. Mai simplu spus, aceşti „lideri” suferă de tulburări psihice şi dezechilibre morale, ceea ce îi face periculoşi din punct de vedere politic şi moral. Din păcate, statul nu protejează societate de efectele unor asemenea manifestări neurotice şi sociopate. Nici presa nu face acest lucru. O partea a presei, şi anume, acea controlată de guvernare, dimpotrivă, le mediatizează şi le propagă, fapt ce ne face să bănuim o anumită implicare a unor „segmente” ale acesteia în organizarea „protestelor”.
Mă tem că, în cazul respectivelor „proteste”, nu numai „liderii” acestora dau dovadă de manifestări periculoase. La fel de periculos din punct de vedere politic şi moral mi se pare şi comportamentul societăţii – al societăţii în general, nu numai al aşa-zisei „societăţi civile”. Apropo de aşa-zisa societate civilă: dacă în timpul regimului comunist societatea civilă era un factor vizibil şi (omni)prezent (deoarece era plătită de Occident), după alegerile din 2009 şi venirea la putere a AIE societatea civilă nu mai are agenda sa proprie şi îndeplineşte, „discret”, agenda guvernării. „Consultările” prim-ministrului Filat cu „societatea civilă” şi cu „analiştii politici” sunt simptomatice şi relevante în acest sens. Dacă, totuşi, Filat va renunţa la ideea de referendum, iar această renunţare va fi motivată de… sugestiile societăţii civile, atunci aşa-zisa „societate civilă” va deveni un complice al guvernării şi va trebui să împartă cu guvernarea vina pentru dezastrul politic din societate.
Un asemenea comportament al societăţii civile nu putea să rămână fără repercusiuni: nu voi greşi prea mult, afirmând că locul societăţii civile l-au ocupat marginalii psihopaţi din aşa-zisul „comitet pentru apărarea constituţiei şi democraţiei”. Vă imaginaţi ce „performanţă” am atins: Constituţia şi democraţia în R. Moldova au ajuns să fie… apărate de nişte şarlatani, clovni şi aventurieri politici, tipi care au deschise dosare penale grele pe numele lor. Mi se pare grav faptul că aceştia scot oamenii amărâţi în stradă şi-i manipulează în numele intereselor lor egoiste, dar de o sută de ori mai grav mi se pare faptul că societatea îi tolerează pe aceşti „haiduci moderni”, plătiţi pentru a turna gaz pe foc şi a instaura haosul în această ţară.

Aici am ajuns la miezul chestiunii: reacţia presei, în special, a „televiziunilor de ştiri” la „evenimentele din Piaţă” mi s-a părut cu totul… disproporţionată. Înţelegerea greşită a ceea ce înseamnă pluralism politic într-o societate democratică (con)duce la manifestări de necrofilie politică. Atenţia care se acordă „protestelor din Piaţă”, mediatizarea zgomotoasă, excesivă, fără „recurs” la memoria istorică a societăţii face rău democraţiei şi compromite pluralismul politic. Ceva nu e în regulă (cu presa şi societatea), când marginali de genul Roşca-Plugaru-Tulbure devin eroi şi subiect de ştiri. În mod normal, acest subiect trebuie comentat de oameni integri şi morali, dar nu de „analişti” plătiţi. Presa ar trebui să boicoteze informaţional subiectul „protestelor”, protejând astfel publicul de influenţa „mesajelor” acestora. Presa trebuie să ofere spaţiu pentru comentarii, nu pentru discursurile unor tipi cu… probleme. Repet: când nu este înţeles corect, pluralismul politic se transformă în necrofilie politică.

P. S. Un cititor (îmi reproşează) şi mă îndeamnă să fiu mai optimist. Răspund. Cred că noi înţelegem diferit noţiunea „optimism”. A monitoriza, a descrie şi a te opune ticăloşeniilor de tot felul care se produc în societatea noastră înseamnă a fi optimist şi a crede că lucrurile mai pot fi schimbate în bine. Numai un optimist incurabil – ca mine! – mai poate crede în aşa ceva şi lupta zi de zi pentru triumful binelui. Aşadar, eu sunt optimist, nu pesimist! Pesimişti sunt optimiştii de serviciu, cei plătiţi, din politică, presă şi societatea civilă cărora li-i ghini aşă cum esti.