Porniri animalice de sărbători

publicat în Comentariu pe 23 Noiembrie 2011, 05:57

Acum vreo doi ani am fost la Peresecina. M-a impresionat codrul ce înconjoară satul, dar, în loc de liniştea pe care o găseşti de obicei în pădure, am ascultat aproape non-stop zgomotul drujbelor.

Localnicii mi-au spus atunci că acesta e sunetul normal al pădurilor, că aşa se aude tot timpul. Poate un pic mai intens, după ce pădurarii aflaseră că Voronin nu mai e preşedinte şi se aşteptau să zboare din funcţii.

În codrii de la Peresecina se află şi Casa de Creaţie a Uniunii Scriitorilor. Un decor de filme horror. Imobilul, cândva măreţ, e într-o mizerie îngrozitoare. S-a furat „ca în codru”, chiar şi marmura de pe pereţi şi de pe scări. Nu ştiu dacă se mai poate fura ceva şi acum, dar la ultima vizită acolo, am văzut pe cineva care-şi încărca maşina cu piatră din Casa de Creaţie.

Nu o să vorbesc acum despre pădurari sau despre vina Uniunii Scriitorilor că nu a putut avea grijă de Casa de Creaţie. O să vorbesc în schimb de uşurinţa cu care noi distrugem tot, de parcă am trăi ultimele zile şi avem voie să distrugem tot, că oricum, nimic nu mai contează.

Zilele astea m-am întristat când am aflat că vom avea la Chişinău un brad de sărbători. Nu bradul m-a supărat, e o tradiţie frumoasă. Ci modul cum a fost adus şi lejeritatea oamenilor din Bozieni de-a distruge o frumuseţe de brad chiar din faţa primăriei. Oare drujbele pe care le-am auzit la Peresecina au tăiat toţi brazii din pădurile Moldovei, încât e necesar să tăiem copacii din localităţi? Eu cred că nu. Deşi e cazul să tragem un semnal de alarmă şi faţă de pădurile tăiate cu nesimţire.

Ne mândrim că avem o capitală verde, însă nu facem nimic pentru a o păstra aşa, nu facem nimic pentru a proteja copacii din Chişinău şi din Moldova. Tăiem în stânga şi-n dreapta, singura întrebare din capul nostru e: cine dă mai mult? Dacă pentru chişinăuieni e normal să se bucure de bradul tăiat din faţa primăriei din Bozieni, ar trebui să fie în regulă dacă am să mă duc în faţa guvernului cu drujba ca să-mi iau un brad de sărbători la Antoneşti. E vorba doar de preţ.

Zilele astea am aflat că pisica mea din Antoneşti a fost omorâtă. Nu făcea rău nimănui, era ceea ce se numeşte pentru toată lumea o „pisică bună”, adică nu vâna pui şi prindea şoareci. Dar cineva cu porniri animalice a omorât-o fără să-i pese. Nu mi s-ar părea deloc mult ca cel care a făcut asta să fie băgat în puşcărie pentru omor. Cum mi s-ar părea normal ca primăria din Bozieni, dar şi cea din Chişinău, să plătească pentru distrugerea mediului. Măcar în fiecare zi din an să numere cercurile de pe tulpina bradului.

N-o să mă bucur de bradul din centrul Chişinăului. O să-mi amintească de latura noastră animalică. Şi dacă toţi aşteaptă cu nerăbdare să vadă cum o să fie împodobit - vă spun cum o să-l văd eu şi cum e de fapt - plin de pisici moarte. Şi nu-i pasă nimănui, aplaudăm şi ne bucurăm. Nu-i nimic, tot de Crăciun, în 1989, în urale a fost împuşcat Ceauşescu.