Pe stil nou el începe în 15 noiembrie, pe stil vechi – pe 28. Deşi este al doilea post al anului bisericesc ca mărime (40 de zile), este considerat un post uşor. În fiecare sfârşit de săptămână şi în fiecare sărbătoare (Intrarea Maicii Domnului în Biserică, Sfântul Apostol Andrei, Sfântul Nicolae ş.a.) se face dezlegare la peşte.
Bucuria acestuia constă în împlinirea promisiunii lui Dumnezeu că se va naşte Mântuitor. Dacă cercetăm atent Scripturile, vedem că deşi poporul ales aştepta de mii de ani această zi, ei nu o recunosc. Ei nu ştiu când Fiul lui Dumnezeu se va întrupa, în timp ce magii de la răsărit merg şi se închină Pruncului cu tămâie – ca unui preot, cu aur – ca unui rege, cu smirnă – ca unui martir. De aceea Postul Crăciunului nu semnifică aşteptarea Naşterii Domnului, cât întâmpinarea ei. Aşa cum au întâmpinat-o magii. Pe deplin conştienţi. Cu bucurie. Dar şi cu osteneala drumului.
Acesta este şi motivul pentru care în cele mai vechi colinde creştine se spune: „noi umblăm şi colindăm / pe Dumnezeu căutăm”. Căutarea reală a aparţinut magilor. Care nu s-au îndoit nicio clipă de Naşterea Domnului.
A nu respecta Postul Crăciunului este tot una cu a nu conştientiza întruparea lui Iisus Hristos. În felul acesta ne asemănăm celor care stau pe loc aşteptând împlinirea promisiunilor lui Dumnezeu ca pe ceva nesigur şi nedeterminat.
Din păcate, Crăciunul a devenit pentru mulţi – nu atât ceva nedeterminat, cât o posibilitate de sporire a propriilor afaceri.
Cam odată cu postul explodează rafturile magazinelor. Moşi Crăciuni de ciocolată, săniuţe, fulguşori, accesorii pentru brad, haine noi, cadouri. Motive peste motive care să transforme bucuria creştinului de rând într-o grijă financiară suplimentară. Prea puţini mai iau drumul magilor şi reuşesc să dea cadourilor semnificaţia simbolică pe care au avut-o la început. A face o afacere din marile sărbători ale creştinătăţii e tot una cu a le nu respecta.
Postul are tocmai rolul de a ne ajuta să conştientizăm mai bine funcţia spirituală (nu materială!) a praznicului ce se apropie, de a ne determina să mergem la biserică cât mai des cu putinţă, de a ne analiza propria viaţă, de-a ne ajuta să fim mai buni, mai atenţi la nevoile celor din jur. Sfântul Ioan Gură de Aur spunea că pâinea de la care te înfrânezi în post să o dai celui flămând.
Şi doar aşa: în rugăciune, smerenie şi milostenie să încercăm, după putinţă, să respectăm rânduiala Postului Crăciunului.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
